ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1338/2010

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin sentința nr. 26 din 18 noiembrie 2008

judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Dolj, secția

comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta B.I.L. împotriva pârâtei SC A. SA Craiova.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat

anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC

A. SA Craiova din 12 februarie 2008 și a hotărârii Adunării

Generale Extraordinare a Acționarilor aceleiași societăți din

12 februarie 2008, motivat de faptul că ambele adunări nu au fost

legal constituite, hotărârile au fost adoptate cu încălcarea

dispozițiilor imperative ale art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990

pentru că rezoluțiile adoptate nu au figurat în mod explicit în

convocator.

S-a reținut că întrunirea

acționarilor s-a făcut distinct pentru fiecare din cale două

adunări, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 11 ianuarie

2008, fiind, de asemenea, menționat că pe ordinea de zi a A.G.E.A.

este inclusă și problema „modificării actului constitutiv al

societății privind acordarea dreptului de preferință

și vânzare de acțiuni după notificarea consiliului de

administrație al societății comerciale” și a

„aprobării contractării unor credite bancare necesare pentru

investiții și procurarea de materie primă”, iar pe ordinea de zi

a A.G.O.A. acea a „aprobării constituiri de garanții imobiliare

pentru creditele ce vor fi contractate”.

S-a reținut că pentru

fiecare din cele două adunări s-au întocmit procese-verbale în

cuprinsul cărora este redată poziția fiecărui participant

și analizată întrunirea condițiilor de cvorum.

S-a apreciat ca fiind respectate

prevederile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, prin aceea că în

convocatorul pentru A.G.E.A. se menționează în ce ar urma să

constea modificarea actului constitutiv – respectiv acordarea dreptului de

preferință și a posibilității vânzări de

acțiuni după notificarea consiliului de administrație al

societății comerciale, celelalte probleme dezbătute fiind prezentate

acționarilor ca problematici generale necesare a fi principial stabilite

pentru ca ulterior mandatul consiliului de administrație dă facă

demersuri pentru concretizarea lor. S-a constatat, deci, că aspectele

criticate de reclamantă – constituirea de garanții imobiliare, contractarea

de credite – au fost analizate și aprobate doar principial în cadrul

adunărilor generale, modalitatea ulterioară de concretizare a acestor

aspecte urmând a fi supusă, din nou, la momentul respectiv, aprobării

unor alte A.G.A.

S-a reținut că din

conținutul proceselor-verbale rezultă că discuțiile

efective au respectat ordinea de zi astfel cum a fost stabilită prin

convocatoare.

Nu a fost reținută

incidența prevederilor art. 230 din Legea nr. 297/2004, referitoare la

obligația comunicării măsurii intenționate către

C.N.V.M., constatându-se că această comunicare trebuie realizată

doar dacă măsura ar fi afectat drepturile deținătorilor de

obligațiuni, situație inexistentă în cauză.

În ce privește respectarea

prevederilor art. 15322 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 241 din Legea nr.

297/2004 – cu privire la obținerea de către organele de conducere a

aprobării adunării generale pentru constituirea de garanții

asupra bunurilor din patrimoniul societății, s-a reținut că

prin includerea acestor aspecte pe ordinea de zi a celor două adunări

generale s-a urmărit doar aprobarea cu titlu principial a efectuării

acestor operațiuni, fără a exclude obținerea

ulterioară, în măsura concretizării operațiunilor, a

aprobării adunării generale a acționarilor. Aceste lucru

rezultă expres din împuternicirea acordată membrilor consiliului de

administrație ce vizează doar actele juridice ce se circumscriu

condițiilor art. 150 din Legea nr. 31/1990, respectiv actele de

înstrăinare sau dobândire a unor bunuri care să nu

depășească mai mult de 10% din valoarea activelor nete ale

societății, nefiind aduse, deci, atingeri prevederilor art. 15322 din

Legea nr. 31/1990 și art. 241 din Legea nr. 297/2004.

Reclamanta formulat apel împotriva

sentinței pronunțate de judecătorul fondului, solicitând

admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii

acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 88 din 21 aprilie

2009 completul de judecată din cadrul Curții de Apel Craiova, secția

comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă,

reținând, în esență, următoarele: au fost apreciate ca

fiind legale și temeinice cele reținute de judecătorul fondului

cu privire la menționarea explicită în convocatorul celor două

adunări generale a problemelor ce urmau a fi dezbătute, nefiind

identificată o încălcare a prevederilor art. 117 alin. (6) și (7)

din Legea nr. 31/1990. S-a reținut că, de altfel, reclamanta a

reprodus textele legale menționate, fără a indica în concret ce

măsuri au fost adoptate de cele două adunări fără a fi

menționate în convocator sau menționate ambiguu.

S-a reținut, totodată,

că în cadrul adunării nu s-a discutat și aprobat modificarea

propriu-zisă a actului constitutiv al societății, urmând ca un

asemenea act să fie întocmit și că cuprindă modificările

ce au fost propuse, fiind discutată o chestiune de principiu și

viitoare, nefiind încălcate, deci, prevederile art. 224 alin. (4) și art.

230 din Legea nr. 297/2004. Potrivit celor două hotărâri adoptate,

actul constitutiv se va modifica după notificarea consiliului de

administrație al SC A. SA Craiova, doar după acest moment punându-se

problema modificării propriu-zise a actului constitutiv.

A fost înlăturată critica

reclamantei în sensul acordării consiliului de administrație a unor

atribuții ce erau de competența A.G.A., fiind reținut că

actele juridice ce urmau a fi încheiate de acest consiliu au fost supuse

limitelor prevăzute atât de art. 15322 din Legea nr. 31/1990, coroborat cu

art. 150 din aceeași lege, ceea ce conduce la concluzia că actele

sunt limitate la valoarea de până la 105 din activele nete ale

societății.

Decizia pronunțată de

completul de apel a fost recurată de reclamantă, care a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului,

schimbării sentinței de fond și admiterii cererii de chemare în

judecată.

Reclamanta a invocat prevederile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., criticând decizia de apel sub următoarele

aspecte:

- greșita nereținerea de

către instanțele inferioare a încălcării prevederilor art. 117

alin. (6) și (7) din Legea nr. 31/1990 privind conținutul

convocării în situația în care se modifică actul constitutiv al

societății;

- nereținerea

încălcării prevederilor art. 15322 din Legea nr. 31/1990,

instanțele inferioare interpretându-le eronat prin raportare la art. 150

din aceeași lege, cele două texte legale reglementând situații

distincte;

- nereținerea

încălcării prevederilor Legii nr. 297/2004, referitoare la faptul

că acțiunile care fac obiectul admiterii la tranzacționare

trebuie să fie liber negociabile și integral plătite.

Prin notele scrise depuse la dosar,

pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în

convocator au fost cuprinse toate problemele cu urmau a fi discutate în cadrul

adunărilor generale; nu este încălcată norma cuprinsă în art.

15322 din Legea nr. 31/1990, această prevedere fiind coroborată cu

cea a art. 150 din aceeași lege; nu se poate reține nici

încălcarea prevederilor Legii pieței de capital, existând rapoarte

curente către C.N.V.M, intenția manifestată nefiind aceea a

îngrădirii tranzacționării acțiunilor, ci doar aceea a

ajutării acționarilor.

Nu au fost administrate probe noi în

această fază procesuală.

Analizându-se actele și

lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de

apărările invocate, se apreciază că recursul nu este

fondat.

Este înlăturată critica

pârâtei referitoare la încălcarea prevederilor art. 117 alin. (6) și (7)

din Legea nr. 31/1990, reținându-se, în urma comparării

conținutului convocatorului și a celui al adunărilor generale

că nu există diferențe între problemele anunțate spre a fi

puse în dezbatere și cele efectiv dezbătute. În ce privește

modificarea actului constitutiv, se reține, din analiza coroborată a

celor hotărâte în cadrul A.G.E.A din 12 februarie 2008, că nu a

existat o aprobare expresă a unor modificări ale acestui act, ci doar

o aprobare de principiu, urmând ca după ce consiliul de administrație

întocmește noul act constitutiv, cu modificările aprobate în

principiu, acest nou act să fie supus, din nou, aprobării

adunării generale a acționarilor.

Nu poate fi reținută nici

critica privind încălcarea dispozițiilor art. 15322 din Legea nr. 31/1990.

Din modul în care au fost redactate cele hotărâte în A.G.E.A nu

rezultă că toate actele ce urmau a fi încheiate de consiliul de

administrație sunt excluse controlului și aprobării exprese ale

adunării generale. O asemenea aprobare expresă este

menționată doar pentru actele încheiate în condițiile

prevăzute de art. 150 din Legea nr. 31/1990. În ce privește actele ce

depășesc procentul de 10% din activele societății,

abilitarea consiliului de a le încheia, nu exclude dreptul acționarilor de

a le aprobat anterior încheierii, în cadrul unor adunări generale.

Este înlăturată și

critica vizând încălcarea dispozițiile Legii pieței de capital nr.

297/2004. Se reține că prevederile acestei legi nu exclud emiterea de

acțiuni cu drept de preferință. În acest sens se

menționează prevederea art. 240 din lege, potrivit căreia „În

cazul majorărilor de capital social prin aport în numerar, ridicarea

dreptului de preferință a acționarilor de a subscrie noile

acțiuni trebuie să fie hotărâtă în A.G.E.A. (…)”. Deci,

dacă doar A.G.E.A. poate dispune cu privire la ridicarea dreptului de

preferință acordat acționarilor, per a contrario, aceeași

adunare poate acorda, în egală măsură dreptul de

preferință în cazul unei majorări de capital.

Pentru considerentele reținute

și constatându-se că decizia completului de apel este legală, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta B.I.L. Nicosia - București împotriva deciziei nr. 88 din 21

aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică azi, 22 aprilie 2010.