ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1338/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința nr. 26 din 18 noiembrie 2008 judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Dolj, secția comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B.I.L. împotriva pârâtei SC A. SA Craiova. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC A. SA Craiova din 12 februarie 2008 și a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor aceleiași societăți din 12 februarie 2008, motivat de faptul că ambele adunări nu au fost legal constituite, hotărârile au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 pentru că rezoluțiile adoptate nu au figurat în mod explicit în convocator.

S-a reținut că întrunirea acționarilor s-a făcut distinct pentru fiecare din cale două adunări, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 11 ianuarie 2008, fiind, de asemenea, menționat că pe ordinea de zi a A.G.E.A. este inclusă și problema „modificării actului constitutiv al societății privind acordarea dreptului de preferință și vânzare de acțiuni după notificarea consiliului de administrație al societății comerciale” și a „aprobării contractării unor credite bancare necesare pentru investiții și procurarea de materie primă”, iar pe ordinea de zi a A.G.O.A. acea a „aprobării constituiri de garanții imobiliare pentru creditele ce vor fi contractate”. S-a reținut că pentru fiecare din cele două adunări s-au întocmit procese-verbale în cuprinsul cărora este redată poziția fiecărui participant și analizată întrunirea condițiilor de cvorum.

S-a apreciat ca fiind respectate prevederile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, prin aceea că în convocatorul pentru A.G.E.A. se menționează în ce ar urma să constea modificarea actului constitutiv – respectiv acordarea dreptului de preferință și a posibilității vânzări de acțiuni după notificarea consiliului de administrație al societății comerciale, celelalte probleme dezbătute fiind prezentate acționarilor ca problematici generale necesare a fi principial stabilite pentru ca ulterior mandatul consiliului de administrație dă facă demersuri pentru concretizarea lor. S-a constatat, deci, că aspectele criticate de reclamantă – constituirea de garanții imobiliare, contractarea de credite – au fost analizate și aprobate doar principial în cadrul adunărilor generale, modalitatea ulterioară de concretizare a acestor aspecte urmând a fi supusă, din nou, la momentul respectiv, aprobării unor alte A.G.A.

S-a reținut că din conținutul proceselor-verbale rezultă că discuțiile efective au respectat ordinea de zi astfel cum a fost stabilită prin convocatoare. Nu a fost reținută incidența prevederilor art. 230 din Legea nr. 297/2004, referitoare la obligația comunicării măsurii intenționate către C.N.V.M., constatându-se că această comunicare trebuie realizată doar dacă măsura ar fi afectat drepturile deținătorilor de obligațiuni, situație inexistentă în cauză.

În ce privește respectarea prevederilor art. 15322 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 241 din Legea nr. 297/2004 – cu privire la obținerea de către organele de conducere a aprobării adunării generale pentru constituirea de garanții asupra bunurilor din patrimoniul societății, s-a reținut că prin includerea acestor aspecte pe ordinea de zi a celor două adunări generale s-a urmărit doar aprobarea cu titlu principial a efectuării acestor operațiuni, fără a exclude obținerea ulterioară, în măsura concretizării operațiunilor, a aprobării adunării generale a acționarilor.

Aceste lucru rezultă expres din împuternicirea acordată membrilor consiliului de administrație ce vizează doar actele juridice ce se circumscriu condițiilor art. 150 din Legea nr. 31/1990, respectiv actele de înstrăinare sau dobândire a unor bunuri care să nu depășească mai mult de 10% din valoarea activelor nete ale societății, nefiind aduse, deci, atingeri prevederilor art. 15322 din Legea nr. 31/1990 și art. 241 din Legea nr. 297/2004. Reclamanta formulat apel împotriva sentinței pronunțate de judecătorul fondului, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 88 din 21 aprilie 2009 completul de judecată din cadrul Curții de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând, în esență, următoarele: au fost apreciate ca fiind legale și temeinice cele reținute de judecătorul fondului cu privire la menționarea explicită în convocatorul celor două adunări generale a problemelor ce urmau a fi dezbătute, nefiind identificată o încălcare a prevederilor art. 117 alin. (6) și (7) din Legea nr. 31/1990. S-a reținut că, de altfel, reclamanta a reprodus textele legale menționate, fără a indica în concret ce măsuri au fost adoptate de cele două adunări fără a fi menționate în convocator sau menționate ambiguu.

S-a reținut, totodată, că în cadrul adunării nu s-a discutat și aprobat modificarea propriu-zisă a actului constitutiv al societății, urmând ca un asemenea act să fie întocmit și că cuprindă modificările ce au fost propuse, fiind discutată o chestiune de principiu și viitoare, nefiind încălcate, deci, prevederile art. 224 alin. (4) și art. 230 din Legea nr. 297/2004. Potrivit celor două hotărâri adoptate, actul constitutiv se va modifica după notificarea consiliului de administrație al SC A. SA Craiova, doar după acest moment punându-se problema modificării propriu-zise a actului constitutiv.

A fost înlăturată critica reclamantei în sensul acordării consiliului de administrație a unor atribuții ce erau de competența A.G.A., fiind reținut că actele juridice ce urmau a fi încheiate de acest consiliu au fost supuse limitelor prevăzute atât de art. 15322 din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 150 din aceeași lege, ceea ce conduce la concluzia că actele sunt limitate la valoarea de până la 105 din activele nete ale societății. Decizia pronunțată de completul de apel a fost recurată de reclamantă, care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței de fond și admiterii cererii de chemare în judecată. Reclamanta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., criticând decizia de apel sub următoarele aspecte: - greșita nereținerea de către instanțele inferioare a încălcării prevederilor art. 117 alin. (6) și (7) din Legea nr. 31/1990 privind conținutul convocării în situația în care se modifică actul constitutiv al societății; - nereținerea încălcării prevederilor art. 15322 din Legea nr. 31/1990, instanțele inferioare interpretându-le eronat prin raportare la art. 150 din aceeași lege, cele două texte legale reglementând situații distincte; - nereținerea încălcării prevederilor Legii nr. 297/2004, referitoare la faptul că acțiunile care fac obiectul admiterii la tranzacționare trebuie să fie liber negociabile și integral plătite.

Prin notele scrise depuse la dosar, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în convocator au fost cuprinse toate problemele cu urmau a fi discutate în cadrul adunărilor generale; nu este încălcată norma cuprinsă în art. 15322 din Legea nr. 31/1990, această prevedere fiind coroborată cu cea a art. 150 din aceeași lege; nu se poate reține nici încălcarea prevederilor Legii pieței de capital, existând rapoarte curente către C.N.V.M, intenția manifestată nefiind aceea a îngrădirii tranzacționării acțiunilor, ci doar aceea a ajutării acționarilor. Nu au fost administrate probe noi în această fază procesuală. Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.

Este înlăturată critica pârâtei referitoare la încălcarea prevederilor art. 117 alin. (6) și (7) din Legea nr. 31/1990, reținându-se, în urma comparării conținutului convocatorului și a celui al adunărilor generale că nu există diferențe între problemele anunțate spre a fi puse în dezbatere și cele efectiv dezbătute. În ce privește modificarea actului constitutiv, se reține, din analiza coroborată a celor hotărâte în cadrul A.G.E.A din 12 februarie 2008, că nu a existat o aprobare expresă a unor modificări ale acestui act, ci doar o aprobare de principiu, urmând ca după ce consiliul de administrație întocmește noul act constitutiv, cu modificările aprobate în principiu, acest nou act să fie supus, din nou, aprobării adunării generale a acționarilor.

Nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 15322 din Legea nr. 31/1990. Din modul în care au fost redactate cele hotărâte în A.G.E.A nu rezultă că toate actele ce urmau a fi încheiate de consiliul de administrație sunt excluse controlului și aprobării exprese ale adunării generale. O asemenea aprobare expresă este menționată doar pentru actele încheiate în condițiile prevăzute de art. 150 din Legea nr. 31/1990. În ce privește actele ce depășesc procentul de 10% din activele societății, abilitarea consiliului de a le încheia, nu exclude dreptul acționarilor de a le aprobat anterior încheierii, în cadrul unor adunări generale. Este înlăturată și critica vizând încălcarea dispozițiile Legii pieței de capital nr. 297/2004.

Se reține că prevederile acestei legi nu exclud emiterea de acțiuni cu drept de preferință. În acest sens se menționează prevederea art. 240 din lege, potrivit căreia „În cazul majorărilor de capital social prin aport în numerar, ridicarea dreptului de preferință a acționarilor de a subscrie noile acțiuni trebuie să fie hotărâtă în A.G.E.A. (…)”. Deci, dacă doar A.G.E.A. poate dispune cu privire la ridicarea dreptului de preferință acordat acționarilor, per a contrario, aceeași adunare poate acorda, în egală măsură dreptul de preferință în cazul unei majorări de capital. Pentru considerentele reținute și constatându-se că decizia completului de apel este legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia - București împotriva deciziei nr. 88 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2010.