ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1775/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.I.F. Oltenia SA Craiova a chemat în judecată pe pârâta SC S.A. SA Craiova solicitând să se dispună anularea punctelor 2, 3, 4 și 5 ale Hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 23 noiembrie 2007. În motivarea acțiunii se arată că hotărârea a fost adoptată cu abuz de majoritate din partea pârâtei, în sensul că prin votul abuziv al acționarului majoritar s-a hotărât preluarea de către acesta a întregii activități a SC S.A. SA Craiova, precum și închirierea de către pârâtă a tuturor activelor sale către acționarul majoritar. La data de 19 februarie 2008 reclamantul a formulat precizare la acțiune, solicitând și anularea punctului 1 al hotărârii A.G.E.A.

a SC S.A. SA. Prin sentința nr. 12 din 26 februarie 2008, Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins cererea formulată de reclamantă, reținând că acționari la SC S.A. SA sunt: SC S.A. SA cu 64,87%, S.I.F. Oltenia cu 31,94%, persoane fizice cu acțiuni reprezentând 3,12% și alte persoane juridice cu 0,06% acțiuni. Prin hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 23 noiembrie 2007 s-au aprobat schimbarea obiectului principal de activitate al societății, transferarea activității de producție, a portofoliului de comenzi și clienți către SC S.A. SA Pitești, precum și o nouă organigramă a SC S.A. SA Craiova. La adunarea generală reclamanta a votat împotriva propunerilor cuprinse în ordinea de zi, poziția sa fiind consemnată în procesul verbal.

Prin nota de fundamentare, pârâta a făcut cunoscut care sunt motivele ce au determinat-o să facă propunerile consemnate în ordinea de zi a adunării generale, prin acestea urmărindu-se eficientizarea activității societății. De asemenea, s-a reținut că în cauză nu este un abuz de majoritate, deoarece din probele administrate nu rezultă intenția pârâtului de a prejudicia pe ceilalți acționari și nici prejudiciul cauzat reclamantului. Reclamanta a formulat apel împotriva sentinței nr. 12 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Dolj, secția comercială, susținând că în mod greșit a reținut instanța de fond că în nota de fundamentare sunt prezentate motivele ce justifică adoptarea hotărârii, deoarece nu sunt menționate condițiile în care vor fi preluate compartimentele de activitate de către acționarul majoritar, condițiile din contractul de închiriere și prețul, astfel încât, voința societății nu s-a format în condiții legale și cu respectarea dreptului la informare.

De asemenea, apelanta a mai susținut că dovada intenției de a prejudicia interesul comun al acționarilor, rezultă din faptul că acționarul majoritar a hotărât schimbarea obiectului principal de activitate, hotărârea adoptată fiind impusă de acționarul majoritar. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei, pronunțând decizia nr. 175 din 5 iunie 2008, reținând că sunt nefondate criticile invocate de apelanta reclamantă, referitoare la încălcarea dreptului de informare al acționarilor minoritari, deoarece au fost respectate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, privind convocarea adunării generale și ordinea de zi, acestea fiind publicată în Monitorul Oficial din 16 octombrie 2007. De asemenea, nota de fundamentare a fost comunicată reclamantei, iar celelalte documente puteau fi consultate la sediul SC S.A.

SA Craiova, fiind respectate dispozițiile art. 117 2 din Legea nr. 31/1990. Reclamanta nu a făcut dovada că i-a fost refuzat dreptul de a consulta documentele privind adunarea generală a acționarilor, astfel că dreptul la informare a fost respectat, și a menționat că are intenția să vândă pachetul de acțiuni deținute și că modificarea obiectului principal de activitate nu este în interesul său. Faptele invocate de reclamantă nu se înscriu în abuzul de drept de natură să influențeze sau să devieze sensul social al votului, nu sunt contrare interesului societății, ci din contră, este o încercare de eficientizare a activității SC S.A. SA Craiova. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 175 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului și a acțiunii. În motivarea recursului recurenta susține că în mod greșit instanțele de fond și de apel au reținut că prețul operațiunilor este un element contabil care ține de voința părților și că nota de fundamentare a operațiunii de închiriere este suficientă, deoarece competența de aprobare aparține exclusiv adunării generale extraordinare a acționarilor. Acționarul majoritar, cu votul căruia s-a adoptat hotărârea a cărei anulare se solicită, are un interes direct, astfel că interesul social este grav încălcat.

De asemenea, se susține că instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile privind conflictul de interese, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora acționarul care, într-o anumită operațiune are, fie personal, fie ca mandatar al unei persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune. Acordarea unei împuterniciri generale Consiliului de administrație, de a încheia acte de dispoziție fără limită de valoare este contrară dispozițiilor art. 150 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind valorile mobiliare, iar hotărârea adoptată este contrară interesului prioritar al societății, care are ca scop realizarea de acte de comerț și obținerea de profit în vederea repartizării lui către acționari.

Recursul este nefondat. Hotărârea adoptată nu este contrară interesului social, S.I.F. Oltenia SA Craiova nu a prezentat probe care să arate că acestea a fost prejudiciat, astfel că nu există un abuz de majoritate. Prin măsurile propuse s-a urmărit eficientizarea activității societății comerciale, după cum se arată în nota de fundamentare. Motivul de recurs privind conflictul de interese nu va fi analizat, fiind invocat doar în recurs. Se constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recursul declarat în cauză este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate de voturi: Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Oltenia SA Craiova împotriva deciziei nr. 175 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2009. Opinie separată: Admite recursul declarat de reclamantă, modifică decizia recurată, admite apelul împotriva sentinței nr. 12 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Dolj, secția comercială, pe care o schimbă în tot în sensul că admite acțiunea reclamantei și dispune anularea punctelor nr. 1, 2, 3, 4 și 5 din Hotărârea A.G.E.A.

nr. 2 din 23 noiembrie 2007. OPINIE SEPARATĂ În dezacord cu opinia majoritară, consider că soluția ce se impunea a fi pronunțată era aceea de admitere a recursului declarat de reclamantă cu consecința modificării deciziei în sensul admiterii apelului împotriva sentinței și schimbării în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii precizate și anulării punctelor 1-5 ale hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 23 noiembrie 2007 adoptată de pârâta SC S.A. SA Craiova, pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse: Astfel, reclamanta a solicitat anularea hotărârilor anterior menționate cu motivarea că aceasta a fost adoptată cu abuz de majoritate din partea SC S.A. SA Pitești care deține o cotă de 64,8708% din capitalul social al pârâtei SC S.A.

SA Craiova, situație în care a impus luarea unor măsuri care au avut drept consecință preluarea de către acesta a întregii activități a pârâtei precum și închirierea de către SC S.A. SA Craiova a tuturor activelor sale către același acționar majoritar, fără a justifica aceste măsuri care în realitate au drept efect schimbarea în totalitate a obiectului de activitate al societății avut în vedere de acționari în momentul realizării acordului de voință exprimat în momentul constituirii SC S.A. SA Craiova. Procedând în acest mod, hotărârea adoptată, prin votul abuziv al acționarului majoritar este contrară intereselor societății.

Deși, este real că reclamanta a invocat în drept doar dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care constituie sediul materiei cu referire la solicitarea de a se dispune anularea unei hotărâri contrare legii sau actului constitutiv, în speță este evidentă incidența prevederilor art. 127 din Legea nr. 31/1990, invocat, de altfel de reclamantă prin recursul formulat. Din această perspectivă, rezultă fără echivoc, că hotărârea contestată a fost adoptată cu majoritate de voturi, adică cu 67% din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți (fila 9 dosar fond), din care 64,87% reprezintă procentul deținut de SC S.A. SA Pitești, acționarul majoritar al pârâtei SC S.A. SA Craiova, care a impus, fără vreo dificultate, adoptarea măsurilor privind schimbarea obiectului de activitate, transferarea întregii activități de producție și a personalului precum și închirierea tuturor activelor din patrimoniul pârâtei către SC S.A.

SA Pitești. Potrivit dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 „acționarul care, într-o anumită operațiune are, fie personal, fie ca mandatar al unei persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune”, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol „acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută”. Faptul că acționarul majoritar al pârâtei, SC S.A. SA Pitești, era interesat în adoptarea măsurilor anterior menționate, se impune cu forța evidenței, în condițiile în care acesta a preluat întreaga activitate precum și patrimoniul și personalul pârâtei SC S.A.

SA Craiova, situație în care textul legal anterior citat îi impunea să se abțină de la vot, ceea ce nu s-a întâmplat însă. Nu poate fi însă acceptată interpretarea că singura sancțiune aplicabilă este obligarea acționarului care nesocotește aceste dispoziții legale, la plata daunelor produse societății pentru că legea nu exclude expres posibilitatea anulării hotărârii adoptate în aceste condiții, hotărâri care, de altfel, nu pot fi considerate ca fiind conforme cu interesul comun al asociaților, câtă vreme acționarul majoritar prin votul său a impus decizia care îi era evident favorabilă.

Pe de altă parte, această poziție a acționarului majoritar încalcă și principiul exercitării cu bună-credință a drepturilor de către acționari, instituit prin art. 136 1 din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia „acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari”, motiv pentru care, și din această perspectivă, este dificil a se susține în speță că hotărârea A.G.E.A. este conformă legii și actului constitutiv. În altă ordine de idei, în lipsa unei dispoziții imperative a legii prin care să se stabilească expres că singura cale de urmat este promovarea de către acționarul minoritar a unei acțiuni, dar nicio interdicție expresă de a se dispune anularea hotărârii A.G.E.A., în speță, raportat la principiul conform căruia primează interesul social, în dauna intereselor individuale, recursul trebuia admis.