ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1775/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.I.F. Oltenia SA Craiova a

chemat în judecată pe pârâta SC S.A. SA Craiova solicitând să se dispună

anularea punctelor 2, 3, 4 și 5 ale Hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 23 noiembrie

2007.

În motivarea acțiunii se arată că

hotărârea a fost adoptată cu abuz de majoritate din partea pârâtei, în sensul

că prin votul abuziv al acționarului majoritar s-a hotărât preluarea de către

acesta a întregii activități a SC S.A. SA Craiova, precum și închirierea de

către pârâtă a tuturor activelor sale către acționarul majoritar.

La data de 19 februarie 2008 reclamantul

a formulat precizare la acțiune, solicitând și anularea punctului 1 al

hotărârii A.G.E.A. a SC S.A. SA.

Prin sentința nr. 12 din 26 februarie

2008, Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins cererea formulată de

reclamantă, reținând că acționari la SC S.A. SA sunt: SC S.A. SA cu 64,87%, S.I.F.

Oltenia cu 31,94%, persoane fizice cu acțiuni reprezentând 3,12% și alte

persoane juridice cu 0,06% acțiuni.

Prin hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 23

noiembrie 2007 s-au aprobat schimbarea obiectului principal de activitate al

societății, transferarea activității de producție, a portofoliului de comenzi

și clienți către SC S.A. SA Pitești, precum și o nouă organigramă a SC S.A. SA

Craiova.

La adunarea generală reclamanta a votat

împotriva propunerilor cuprinse în ordinea de zi, poziția sa fiind consemnată

în procesul verbal.

Prin nota de fundamentare, pârâta a făcut

cunoscut care sunt motivele ce au determinat-o să facă propunerile consemnate

în ordinea de zi a adunării generale, prin acestea urmărindu-se eficientizarea

activității societății.

De asemenea, s-a reținut că în cauză nu

este un abuz de majoritate, deoarece din probele administrate nu rezultă

intenția pârâtului de a prejudicia pe ceilalți acționari și nici prejudiciul

cauzat reclamantului.

Reclamanta a formulat apel împotriva

sentinței nr. 12 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Dolj, secția comercială,

susținând că în mod greșit a reținut instanța de fond că în nota de

fundamentare sunt prezentate motivele ce justifică adoptarea hotărârii,

deoarece nu sunt menționate condițiile în care vor fi preluate compartimentele

de activitate de către acționarul majoritar, condițiile din contractul de

închiriere și prețul, astfel încât, voința societății nu s-a format în condiții

legale și cu respectarea dreptului la informare.

De asemenea, apelanta a mai susținut că

dovada intenției de a prejudicia interesul comun al acționarilor, rezultă din

faptul că acționarul majoritar a hotărât schimbarea obiectului principal de activitate,

hotărârea adoptată fiind impusă de acționarul majoritar.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

a respins ca nefondat apelul reclamantei, pronunțând decizia nr. 175 din 5

iunie 2008, reținând că sunt nefondate criticile invocate de apelanta

reclamantă, referitoare la încălcarea dreptului de informare al acționarilor

minoritari, deoarece au fost respectate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990,

privind convocarea adunării generale și ordinea de zi, acestea fiind publicată

în Monitorul Oficial din 16 octombrie 2007.

De asemenea, nota de fundamentare a fost

comunicată reclamantei, iar celelalte documente puteau fi consultate la sediul SC

S.A. SA Craiova, fiind respectate dispozițiile art. 117

2

din Legea

nr. 31/1990.

Reclamanta nu a făcut dovada că i-a fost

refuzat dreptul de a consulta documentele privind adunarea generală a

acționarilor, astfel că dreptul la informare a fost respectat, și a menționat

că are intenția să vândă pachetul de acțiuni deținute și că modificarea

obiectului principal de activitate nu este în interesul său.

Faptele invocate de reclamantă nu se

înscriu în abuzul de drept de natură să influențeze sau să devieze sensul

social al votului, nu sunt contrare interesului societății, ci din contră, este

o încercare de eficientizare a activității SC S.A. SA Craiova.

Reclamanta a declarat recurs împotriva

deciziei nr. 175 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială,

solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului,

modificarea deciziei, admiterea apelului și a acțiunii.

În motivarea recursului recurenta susține

că în mod greșit instanțele de fond și de apel au reținut că prețul

operațiunilor este un element contabil care ține de voința părților și că nota

de fundamentare a operațiunii de închiriere este suficientă, deoarece

competența de aprobare aparține exclusiv adunării generale extraordinare a

acționarilor.

Acționarul majoritar, cu votul căruia s-a

adoptat hotărârea a cărei anulare se solicită, are un interes direct, astfel că

interesul social este grav încălcat.

De asemenea, se susține că instanța de

apel a interpretat eronat dispozițiile privind conflictul de interese, în speță

fiind aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

potrivit cărora acționarul care, într-o anumită operațiune are, fie personal,

fie ca mandatar al unei persoane, un interes contrar aceluia al societății, va

trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune.

Acordarea unei împuterniciri generale

Consiliului de administrație, de a încheia acte de dispoziție fără limită de

valoare este contrară dispozițiilor art. 150 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu

art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind valorile mobiliare, iar hotărârea

adoptată este contrară interesului prioritar al societății, care are ca scop

realizarea de acte de comerț și obținerea de profit în vederea repartizării lui

către acționari.

Recursul este nefondat.

Hotărârea adoptată nu este contrară

interesului social, S.I.F. Oltenia SA Craiova nu a prezentat probe care să

arate că acestea a fost prejudiciat, astfel că nu există un abuz de majoritate.

Prin măsurile propuse s-a urmărit

eficientizarea activității societății comerciale, după cum se arată în nota de

fundamentare.

Motivul de recurs privind conflictul de

interese nu va fi analizat, fiind invocat doar în recurs.

Se constată că nu sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recursul declarat în cauză

este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de voturi:

Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F.

Oltenia SA Craiova împotriva deciziei nr. 175 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 iunie 2009.

Opinie separată:

Admite recursul declarat de reclamantă,

modifică decizia recurată, admite apelul împotriva sentinței nr. 12 din 26

februarie 2008 a Tribunalului Dolj, secția comercială, pe care o schimbă în tot

în sensul că admite acțiunea reclamantei și dispune anularea punctelor nr. 1, 2,

3, 4 și 5 din Hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 23 noiembrie 2007.

OPINIE

SEPARATĂ

În

dezacord cu opinia majoritară, consider că soluția ce se impunea a fi

pronunțată era aceea de admitere a recursului declarat de reclamantă cu

consecința modificării deciziei în sensul admiterii apelului împotriva

sentinței și schimbării în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii

precizate și anulării punctelor 1-5 ale hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 23

noiembrie 2007 adoptată de pârâta SC S.A. SA Craiova, pentru considerentele ce

urmează a fi în continuare expuse:

Astfel,

reclamanta a solicitat anularea hotărârilor anterior menționate cu motivarea că

aceasta a fost adoptată cu abuz de majoritate din partea SC S.A. SA Pitești

care deține o cotă de 64,8708% din capitalul social al pârâtei SC S.A. SA

Craiova, situație în care a impus luarea unor măsuri care au avut drept

consecință preluarea de către acesta a întregii activități a pârâtei precum și

închirierea de către SC S.A. SA Craiova a tuturor activelor sale către același

acționar majoritar, fără a justifica aceste măsuri care în realitate au drept

efect schimbarea în totalitate a obiectului de activitate al societății avut în

vedere de acționari în momentul realizării acordului de voință exprimat în

momentul constituirii SC S.A. SA Craiova.

Procedând

în acest mod, hotărârea adoptată, prin votul abuziv al acționarului majoritar

este contrară intereselor societății.

Deși,

este real că reclamanta a invocat în drept doar dispozițiile art. 132 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990, care constituie sediul materiei cu referire la

solicitarea de a se dispune anularea unei hotărâri contrare legii sau actului

constitutiv, în speță este evidentă incidența prevederilor art. 127 din Legea nr.

31/1990, invocat, de altfel de reclamantă prin recursul formulat.

Din

această perspectivă, rezultă fără echivoc, că hotărârea contestată a fost

adoptată cu majoritate de voturi, adică cu 67% din drepturile de vot deținute

de acționarii prezenți (fila 9 dosar fond), din care 64,87% reprezintă

procentul deținut de SC S.A. SA Pitești, acționarul majoritar al pârâtei SC

S.A. SA Craiova, care a impus, fără vreo dificultate, adoptarea măsurilor

privind schimbarea obiectului de activitate, transferarea întregii activități

de producție și a personalului precum și închirierea tuturor activelor din

patrimoniul pârâtei către SC S.A. SA Pitești.

Potrivit

dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 „acționarul care, într-o anumită

operațiune are, fie personal, fie ca mandatar al unei persoane, un interes

contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările

privind acea operațiune”, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol

„acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele

produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea

cerută”.

Faptul

că acționarul majoritar al pârâtei, SC S.A. SA Pitești, era interesat în

adoptarea măsurilor anterior menționate, se impune cu forța evidenței, în

condițiile în care acesta a preluat întreaga activitate precum și patrimoniul

și personalul pârâtei SC S.A. SA Craiova, situație în care textul legal

anterior citat îi impunea să se abțină de la vot, ceea ce nu s-a întâmplat

însă.

Nu

poate fi însă acceptată interpretarea că singura sancțiune aplicabilă este

obligarea acționarului care nesocotește aceste dispoziții legale, la plata

daunelor produse societății pentru că legea nu exclude expres posibilitatea

anulării hotărârii adoptate în aceste condiții, hotărâri care, de altfel, nu

pot fi considerate ca fiind conforme cu interesul comun al asociaților, câtă

vreme acționarul majoritar prin votul său a impus decizia care îi era evident

favorabilă.

Pe

de altă parte, această poziție a acționarului majoritar încalcă și principiul

exercitării cu bună-credință a drepturilor de către acționari, instituit prin

art. 136

1

din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia „acționarii trebuie

să își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a

intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari”, motiv pentru

care, și din această perspectivă, este dificil a se susține în speță că

hotărârea A.G.E.A. este conformă legii și actului constitutiv.

În

altă ordine de idei, în lipsa unei dispoziții imperative a legii prin care să

se stabilească expres că singura cale de urmat este promovarea de către

acționarul minoritar a unei acțiuni, dar nicio interdicție expresă de a se

dispune anularea hotărârii A.G.E.A., în speță, raportat la principiul conform

căruia primează interesul social, în dauna intereselor individuale, recursul

trebuia admis.