ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 349/2010

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul W.A.V.V.C., în contradictoriu cu SC E.F.

SA Vârtop, a formulat opoziție la înregistrarea actului adițional din 24

septembrie 2007 al actului constitutiv al societății comerciale și a procesului

- verbal al A.G.A. din 13 septembrie 2007, la Registrul Comerțului motivând că

adunarea generală nu a fost convocată în conformitate cu prevederile art. 117

din Legea nr. 31/1990; acționarul majoritar nu a fost convocat prin lichidator

sau administratorul judiciar; administratorul propus nu are calificarea

profesională care să-i permită exercitarea funcției iar între art. 4 și art. 7 alin.

(2) din Statut sunt contradicții legate de aportul reclamantului la capitalul

social.

Tribunalul Dolj, prin

sentința nr. 30 din 19 decembrie 2007, a respins excepția lipsei calități de

reprezentant al apărătorului pârâtei, a admis excepția lipsei calități

procesuale active a reclamantului și a respins cererea de opoziție a acestuia.

Instanța de fond a reținut

în esență că art. 61 din Legea nr. 31/1990 dă dreptul creditorilor sociali și

oricăror alte persoane prejudiciate prin hotărârea adunării generale a

acționarilor privind modificarea actului constitutiv să formuleze opoziție însă

reclamantul este acționar iar în această calitate dreptul său nu justifică

opoziția la înscrierea în Registrul Comerțului ci acțiunea în anularea

hotărârii A.G.A.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia 316 din 31 martie 2008, a admis recursul reclamantului a casat sentința

atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond,

considerând că reclamantul și-a precizat acțiunea la termenele din 21 noiembrie

și 12 decembrie 2007, ca fiind de anulare a hotărârii A.G.A. astfel cum aceasta

era motivată în fapt și în drept.

Reluând judecata fondului, Tribunalul

prin sentința nr. 4 din 3 februarie 2009 a admis în parte acțiunea, a anulat

hotărârea A.G.E.A. din 13 septembrie 2007, actul adițional și actul constitutiv

din 24 septembrie 2007 și a respins cererea privind anularea procesului - verbal

al A.G.A. din 13 septembrie 2007.

Instanța a reținut în esență

că prin decizia A.G.A. s-a hotărât anularea celor 992 de acțiuni ale SC U.A.T. REG

Liechestein, majorarea celor 8 acțiuni rămase, transformarea societății pe

acțiuni în societate cu răspundere limitată și numirea administratorului,

într-o ședință care nu s-a ținut la sediul societății astfel cum legea [art. 110

alin. (2)] și actul constitutiv prevedeau sub sancțiunea nulității. În privința

procesului - verbal din 13 septembrie 2007, a reținut că acesta nu este un act

subsecvent hotărârii atacate și nu sunt invocate motive proprii de nulitate.

Prin decizia 133 din 10

iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, a respins apelul pârâtei considerând că

dispozițiile care reglementează exprimarea voinței societare sunt imperative

așa încât nerespectarea dispozițiilor statuare și legale privind locul de

desfășurare a ședințelor adunărilor generale, nu asigură participarea și

documentarea acționarilor.

Împotriva decizie astfel

pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de apel a motivat insuficient primul motiv de apel referitor la lipsa

de interes a reclamantului în promovarea acțiunii.

Contractul de legalitate al

hotărârii A.G.E.A. se realiza în raport cu persoana juridică interesul direct

și personal fiind subordonat interesului social.

Instanța de apel nu a ținut

cont de criticile formulate legate de insuficienta motivare a celor cinci cauze

de nulitate invocate, cercetând selectiv și insuficient fondul cauzei.

Motivarea instanței de apel este străină de natura pricinii, soluția dată de

instanța de apel nefiind pe excepția procesuală, ci numai pe una din cauzele de

nulitate aleasă arbitrar.

Mai susține recurenta că

neîntemeiat prevederea legală a fost calificată imperativă, prevederile art. 110

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 instituind o normă relativă, a cărei sancțiune

se aplică numai dacă se dovedește vătămarea dreptului acționarului.

Fiind legal convocat,

reclamantul a informat asupra imposibilității de prezentare astfel încât este

exclusă posibilitatea vătămării drepturilor sale prin convocarea într-o altă

localitate, a adunării generale.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru considerentele ce se vor expune:

Calitatea procesuală activă

este determinată de prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

modificată, care prevede că hotărârile adunării generale contrare legii sau a

actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționarii

care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut

să se insereze aceasta în procesul - verbal al ședinței.

Așa dar condițiile impuse de

lege pentru acționarul reclamant au fost îndeplinite, hotărârea A.G.E.A. din 13

septembrie 2007 fiind lovită de nulitate relativă a greșitei convocării la un

alt loc decât sediul social, pentru că actul constitutiv nu prevedea

posibilitatea desfășurării ședinței într-o altă locație decât sediul social.

Indiferent de situația

financiară evocată a societății comerciale, cu atât mai mult cu cât se discuta

de iminența dizolvării ei, convocarea trebuia să respecte prevederile legale

pentru interesul social urmărit. Iar dacă interesul social se dorește a fi

obținut în forme contare unei norme legale, chiar dispozitive, sancțiunea își

va produce efectele ca o consecință a principiului legalități.

Critica referitoare la

necercetarea tuturor motivelor de nulitate pe care s-a întemeiat acțiunea este

neconcludentă, instanțele de fond considerând, judicios, că existența unui

singur motiv de anulare a hotărârii A.G.E.A. face de prisos cercetarea

celorlalte, care, chiar dacă nu ar fi fost întemeiate, nu conduceau la o altă

soluție.

Revenind la interesul

ocrotit, al societății comerciale, acesta niciodată nu poate fi apreciat în

afara dispozițiilor legale. Derogarea prevăzută în alin. (2) al art. 110 din

Legea nr. 31/1990 este expres determinată.

Numai în condițiile în care

acționarii au prevăzut în actul constitutiv sau au achiesat la convocarea

adunării generale într-o altă locație decât la sediul social, aceasta nu

contravine legii; iar prevederea de principiu, a urmărit asigurarea intereselor

acționarilor prezumat că nu-și pot exprima voința în afara unei informării

reale a stării societății decât la sediul acesteia.

Condiția vătămării unor

drepturi ale acționarului care atacă hotărârea adoptată cu încălcarea normelor

privind convocarea adunării generale, este prezumată de lege prin dreptul pe

care-l acordă celor care nu au luat parte la adunarea generală sau celor care

au votat împotrivă.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva decizie nr. 133 din 10 iunie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

În privința cheltuielilor de

judecată solicitate de intimat, prevederile art. 274 alin. (2) C. proc. civ.

condiționează acordarea acestora de dovezile făcute, iar reclamantul intimat nu

a dovedit efectuarea acestora astfel încât cererea va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC E.F. SA Buzău împotriva deciziei nr. 133 din 10 iunie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Respinge cererea intimatului

- reclamant de acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2010.