ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 349/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul W.A.V.V.C., în contradictoriu cu SC E.F. SA Vârtop, a formulat opoziție la înregistrarea actului adițional din 24 septembrie 2007 al actului constitutiv al societății comerciale și a procesului - verbal al A.G.A. din 13 septembrie 2007, la Registrul Comerțului motivând că adunarea generală nu a fost convocată în conformitate cu prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990; acționarul majoritar nu a fost convocat prin lichidator sau administratorul judiciar; administratorul propus nu are calificarea profesională care să-i permită exercitarea funcției iar între art. 4 și art. 7 alin. (2) din Statut sunt contradicții legate de aportul reclamantului la capitalul social.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 30 din 19 decembrie 2007, a respins excepția lipsei calități de reprezentant al apărătorului pârâtei, a admis excepția lipsei calități procesuale active a reclamantului și a respins cererea de opoziție a acestuia. Instanța de fond a reținut în esență că art. 61 din Legea nr. 31/1990 dă dreptul creditorilor sociali și oricăror alte persoane prejudiciate prin hotărârea adunării generale a acționarilor privind modificarea actului constitutiv să formuleze opoziție însă reclamantul este acționar iar în această calitate dreptul său nu justifică opoziția la înscrierea în Registrul Comerțului ci acțiunea în anularea hotărârii A.G.A.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia 316 din 31 martie 2008, a admis recursul reclamantului a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, considerând că reclamantul și-a precizat acțiunea la termenele din 21 noiembrie și 12 decembrie 2007, ca fiind de anulare a hotărârii A.G.A. astfel cum aceasta era motivată în fapt și în drept. Reluând judecata fondului, Tribunalul prin sentința nr. 4 din 3 februarie 2009 a admis în parte acțiunea, a anulat hotărârea A.G.E.A. din 13 septembrie 2007, actul adițional și actul constitutiv din 24 septembrie 2007 și a respins cererea privind anularea procesului - verbal al A.G.A. din 13 septembrie 2007. Instanța a reținut în esență că prin decizia A.G.A.

s-a hotărât anularea celor 992 de acțiuni ale SC U.A.T. REG Liechestein, majorarea celor 8 acțiuni rămase, transformarea societății pe acțiuni în societate cu răspundere limitată și numirea administratorului, într-o ședință care nu s-a ținut la sediul societății astfel cum legea [art. 110 alin. (2)] și actul constitutiv prevedeau sub sancțiunea nulității. În privința procesului - verbal din 13 septembrie 2007, a reținut că acesta nu este un act subsecvent hotărârii atacate și nu sunt invocate motive proprii de nulitate. Prin decizia 133 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, a respins apelul pârâtei considerând că dispozițiile care reglementează exprimarea voinței societare sunt imperative așa încât nerespectarea dispozițiilor statuare și legale privind locul de desfășurare a ședințelor adunărilor generale, nu asigură participarea și documentarea acționarilor.

Împotriva decizie astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel a motivat insuficient primul motiv de apel referitor la lipsa de interes a reclamantului în promovarea acțiunii. Contractul de legalitate al hotărârii A.G.E.A. se realiza în raport cu persoana juridică interesul direct și personal fiind subordonat interesului social. Instanța de apel nu a ținut cont de criticile formulate legate de insuficienta motivare a celor cinci cauze de nulitate invocate, cercetând selectiv și insuficient fondul cauzei. Motivarea instanței de apel este străină de natura pricinii, soluția dată de instanța de apel nefiind pe excepția procesuală, ci numai pe una din cauzele de nulitate aleasă arbitrar.

Mai susține recurenta că neîntemeiat prevederea legală a fost calificată imperativă, prevederile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 instituind o normă relativă, a cărei sancțiune se aplică numai dacă se dovedește vătămarea dreptului acționarului. Fiind legal convocat, reclamantul a informat asupra imposibilității de prezentare astfel încât este exclusă posibilitatea vătămării drepturilor sale prin convocarea într-o altă localitate, a adunării generale. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Calitatea procesuală activă este determinată de prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificată, care prevede că hotărârile adunării generale contrare legii sau a actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul - verbal al ședinței.

Așa dar condițiile impuse de lege pentru acționarul reclamant au fost îndeplinite, hotărârea A.G.E.A. din 13 septembrie 2007 fiind lovită de nulitate relativă a greșitei convocării la un alt loc decât sediul social, pentru că actul constitutiv nu prevedea posibilitatea desfășurării ședinței într-o altă locație decât sediul social. Indiferent de situația financiară evocată a societății comerciale, cu atât mai mult cu cât se discuta de iminența dizolvării ei, convocarea trebuia să respecte prevederile legale pentru interesul social urmărit. Iar dacă interesul social se dorește a fi obținut în forme contare unei norme legale, chiar dispozitive, sancțiunea își va produce efectele ca o consecință a principiului legalități.

Critica referitoare la necercetarea tuturor motivelor de nulitate pe care s-a întemeiat acțiunea este neconcludentă, instanțele de fond considerând, judicios, că existența unui singur motiv de anulare a hotărârii A.G.E.A. face de prisos cercetarea celorlalte, care, chiar dacă nu ar fi fost întemeiate, nu conduceau la o altă soluție. Revenind la interesul ocrotit, al societății comerciale, acesta niciodată nu poate fi apreciat în afara dispozițiilor legale. Derogarea prevăzută în alin. (2) al art. 110 din Legea nr. 31/1990 este expres determinată. Numai în condițiile în care acționarii au prevăzut în actul constitutiv sau au achiesat la convocarea adunării generale într-o altă locație decât la sediul social, aceasta nu contravine legii; iar prevederea de principiu, a urmărit asigurarea intereselor acționarilor prezumat că nu-și pot exprima voința în afara unei informării reale a stării societății decât la sediul acesteia.

Condiția vătămării unor drepturi ale acționarului care atacă hotărârea adoptată cu încălcarea normelor privind convocarea adunării generale, este prezumată de lege prin dreptul pe care-l acordă celor care nu au luat parte la adunarea generală sau celor care au votat împotrivă. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva decizie nr. 133 din 10 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, prevederile art. 274 alin. (2) C. proc. civ. condiționează acordarea acestora de dovezile făcute, iar reclamantul intimat nu a dovedit efectuarea acestora astfel încât cererea va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.F. SA Buzău împotriva deciziei nr. 133 din 10 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Respinge cererea intimatului - reclamant de acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.