ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 569/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 569/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

această instanță, la data de 13 februarie 2006, reclamanta C.T. a solicitat

constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A. a SC F.A. SRL, din data de 3

martie 2005 și a hotărârii A.G.A. nr. 4 din 30 mai 2005.

Motivând cererea, reclamanta

a arătat că este asociat majoritar al pârâtei SC F.A. SRL, cu o cotă de

participare de 55 %, restul de 45 % fiind deținută de asociata C.D.

S-a precizat că, în anul

2003, s-a formulat acțiunea pentru excluderea asociației C.D. din firmă,

litigiul aflat în faza de recurs, iar la data de 3 iulie 2003, aceasta a decis

unilateral închiderea farmaciei, pe care a redeschis-o în august 2004.

A arătat reclamanta că în

data de 3 martie 2005 a fost convocată pentru ținerea unei adunări generale la

care s-au discutat probleme legate de bilanțul contabil pe 2004 și B.V.C. pe

2005, fără a fi abordată nici o modificare a actului constitutiv și nici nu s-a

luat vreo hotărâre privind majorarea capitalului social. S-a precizat că

asociata C.D., a refuzat să-i înmâneze o copie de pe procesul verbal al

ședinței A.G.A., aflând despre cele hotărâte cu ocazia judecării apelului în

dosar nr. 1762/COM/2005 al Curții de Apel Craiova.

În ceea ce privește

hotărârea A.G.A. din 3 martie 2005, s-a arătat că aceasta a fost luată cu încălcarea

dispozițiilor art. 187 din Legea nr. 31/1990 republicată, întrucât deși în

convocator nu s-a stipulat majorarea capitalului social, asociata C.D., care

deținea o poziție minoritară, în societate a inclus la pct. 1, modificarea

actului constitutiv cât și structura capitalului.

S-a arătat că, potrivit art.

187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se prevede obligativitatea votului tuturor

asociaților, pentru adoptarea hotărârilor având ca obiect modificarea actului

constitutiv.

În ce privește hotărârea A.G.A.

din 30 mai 2005, aceasta a fost luată, de asemenea, cu încălcarea dispozițiilor

imperative ale art. 187 din Legea nr. 31/1990 republicată, respectiv fără votul

tuturor asociaților, deși la pct. 3 și 5 din această hotărâre se inserează

modificări ale actului constitutiv, respectiv primirea unui nou asociat și

cesiunea unor părți sociale, precum și numirea în funcția de administrator.

Reclamanta a susținut că nu

se face dovada convocării sale la ședința A.G.A. din 30 mai 2005.

În probațiune s-au depus la

dosar: hotărârea A.G.A. din 3 martie 2005, act adițional la actul constitutiv

al SC F.A. SRL, încheierea nr. 2010 din 10 martie 2005 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, hotărârea A.G.A. nr. 4 din 30 mai

2005 a SC F.A. SRL, act adițional înregistrat sub nr. 89472 din 15 iulie 2005

la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, încheierea nr. 5491 din 26 iulie 2005, a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj.

Pârâta SC F.A. SRL a depus

la dosar copii de pe M. Of. din 1 aprilie 2005 și 8 septembrie 2005, proces

verbal nr. 3 din 3 martie 2005, proces verbal nr. 4 din 3 mai 2005 ale

ședințelor Adunării Generale a asociaților, H. nr. 3/2005, copie convocări,

contractul și statutul SC F.A. SRL.

Analizând actele și lucrările

dosarului Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 19 din 22

septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 314/COM/2006, a admis cererea,

constatând nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 3 martie 2005 și a

Hotărârii A.G.A. nr. 4 din 30 mai 2005 a SC F.A. SRL.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut:

La data de 3 martie 2005, a fost luată hotărârea Adunării Generale a asociaților SC F.A. SRL de modificare a actului

constitutiv prin cesionare a 89 părți sociale de către V.E.

Hotărârea s-a luat în lipsa

reclamantei asociate, care a fost convocată o singură dată la 11 mai 2005.

Or, art. 202 din Legea nr. 31/1990

prevede că transmiterea părților sociale către persoane din afara societății

este permisă numai cu întrunirea unei majorități calificate a părților sociale

și asociaților. Transmiterea părților sociale către un terț, implică obținerea

prealabilă a agrementului acestuia de către asociat și prin urmare trebuia

obținut și acordul reclamantei.

Mai mult decât atât, în

doctrină s-a statuat că în calculul acestei majorități, nu trebuie inclusă și

partea de capital social deținută de asociatul care dorește să-și cedeze

părțile sociale, întrucât el se află în situația prevăzută de art. 79 alin. (1),

având interese diferite de interesele societății.

Cum însă convocarea

asociatei reclamante la această a doua adunare generală, s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, și cum

hotărârea anterioară prin care se stabilea noua structură de participare la

capitalul social este nulă absolut rezultă că, pentru considerentele expuse și

hotărârea A.G.A. nr. 4 din 30 mai 2005 este nulă absolut.

Instanța apreciază că în

cauză este aplicabil art. 132 alin. (3), acțiunea reclamantei fiind

imprescriptibilă, întrucât normele încălcate sunt de ordine publică ele

reglementând formarea voinței sociale în cadrul adunării generale și protejând

în același timp pe asociați și creditul general.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel SC F.A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, SC F.A.

SRL a arătat că sentința apelantă este lovită de nulitate absolută, întrucât

instanța de fond era obligată să citeze în cauză și pe administratorul V.E.,

administrator numit în baza Hotărârii A.G.A. nr. 4 din 30 mai 2005.

Un alt aspect invocat în

motivarea apelului, este legat de cererea formulată de fostul administrator C.T.

privind anularea celor două hotărâri A.G.A. prin care se precizează că s-au

încălcat dispozițiile art. 187 din Legea nr. 31/1999.

Întrucât acest text legal,

se referă la societățile în comandită simplă pe acțiuni și nu se aplică

societăților în răspundere limitată, invocarea de către instanță în motivarea

sentinței a acestor dispoziții este nelegală și fără suport legislativ.

A mai arătat apelanta, că

instanța de fond a omis să analizeze faptul că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 193 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora „dacă

adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii

majorității cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de

zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea de capital reprezentată de

asociații prezenți”.

Apelanta a susținut că în

speță, instanța cu rea-credință a omis să analizeze faptul că a mai fost

convocată adunarea generală a asociaților, la data de 4 februarie 2005, având

pe ordinea de zi majorarea capitalului social dar întrucât nu s-a întrunit

cvorumul prevăzu de lege s-a dispus convocarea unei noi adunări generale care

s-a ținut pe data de 3 martie 2005, hotărâre ce face obiectul prezentei cauze.

În aceste condiții,

hotărârea se putea lua indiferent de cota de participare a capitalului social

al asociaților.

În ceea ce privește lipsa

acordului asociatei C.T. cu privire la majorarea capitalului social, apelanta

susține că aceasta deși inițial nu a fost de acord, ulterior și-a dat acordul

în sensul majorării capitalului social cu suma de 98.000.000 lei cu condiția ca

această sumă să fie suportată de asociata C.D.

Cu privire la tardivitatea

formulării cererii, în sensul că, potrivit art. 196 din Legea nr. 31/1990

aceasta trebuia formulată în termen de 15 zile de la data când a luat

cunoștință de hotărâre, apelanta arată că instanța greșit a reținut termenul de

imprescriptibilitate prevăzut de art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

pentru aspecte de nulitate absolută.

A susținut apelanta că,

aprobarea majorării capitalului social de către asociatul minoritar la un

moment dat, nu constituie motiv de nulitate absolută, întrucât procedura de

întrunire a adunării generale a fost efectuată legal, asociații au fost

prezenți, au cunoscut ordinea de zi, și-au spus punctul de vedere și, în acest

sens termenul de formulare a cererii este de 15 zile.

Mai mult, a arătat că

hotărârea este luată cu respectarea normelor legale, la a doua ședință

convocată, având ca punct distinct al ordinii de zi majorarea capitalului

social, hotărârea fiind valabilă indiferent de cota de participare la capitalul

social conform art. 193 pct. 3 din Legea nr. 31/1990.

Conform art. 132 pct. 2 din

Legea nr. 31/1990 „Hotărârile A.G.A. contrar legii sau actului constitutiv pot

fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al

României partea a IV-a de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la

adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta

în procesul-verbal al ședinței” și, întrucât asociata C.T. a fost prezentă și a

votat contra majorării capitalului social, termenul era de 15 zile de la publicare,

în acest sens cererea formulată fiind tardivă.

Apelanta a considerat de

asemenea că, în mod greșit instanța a admis cererea dispunând anularea

Hotărârii A.G.A. din 30 mai 2005 prin care a fost numită în calitate de

administrator doamna V.E., deoarece aceasta constituie un atribut exclusiv al

societății iar instanța nu poate cenzura numirea sau revocarea

administratorilor.

Mai mult, aceasta trebuie să

fie citată în instanță, întrucât hotărârea o privea.

Printr-un ultim motiv de

apel s-a susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 204 din Legea nr. 31/1990,

modificarea actului constitutiv se poate face fie prin hotărârea A.G.A., fie

prin act adițional la actul constitutiv. Dacă instanța de fond ar fi analizat

actele depuse în apărare, ar fi constatat că modificarea actului constitutiv

s-a făcut prin act adițional și nu prin hotărârea A.G.A. care a și fost

publicată în M. Of.

La data de 13 decembrie

2006, intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea apelului ca nefondat.

La data de 11 ianuarie 2007,

numita V.E. a depus cerere de intervenție în interesul apelantei SC F.A. SRL

Craiova care prin încheierea de ședință din 23 ianuarie 2007, a fost încuviințată în principiu.

Prin această cerere,

intervenienta critică soluția pronunțată de instanța de fond, în sensul că nu

s-a pronunțat asupra excepției de tardivitate a formulării acțiunii, reținând

în mod greșit că în speță este vorba de o nulitate absolută a hotărârii A.G.A.

Intervenienta a mai arătat

că intimata reclamantă a depus o plângere penală prin care a învederat faptul

că administratorul C.D. i-ar fi falsificat semnătura, însă, prin expertiza

grafologică efectuată s-a stabilit că cele afirmate de aceasta nu sunt reale și

că semnătura de pe procesul-verbal de ședință îi aparține.

Intervenienta, a reluat

susținerea apelantei potrivit căreia intimata-reclamantă a fost de acord cu

majorarea capitalului social, cu condiția ca aceasta să fie făcută prin

creditarea firmei de către administratorul firmei C.D. cu bani proprii.

În final, aceasta a solicitat

admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, pentru a fi citată în cauză cu privire la anularea Hotărârii A.G.A. din 30

mai 2005.

Curtea, analizând apelul, în

raport de criticile formulate prin decizia nr. 41 din 20 februarie 2007

pronunțată în dosarul nr. 1439/54/2006, a respins apelul și cererea de

intervenție, ca nefondate, pentru următoarele considerente:

S-a apreciat că primul motiv

de apel nu este fondat, deoarece raportat la obiectul cererii de chemare în

judecată, respectiv constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.A. din 3

martie 2005 și a Hotărârii A.G.A. din 30 mai 2005, intervenienta V.E. a fost

numită administrator al societății prin această ultimă hotărâre.

Astfel în mod corect,

hotărârea instanței de fond a fost pronunțată în contradictoriu cu societatea,

nefiind necesară introducerea în cauză a intervenientei.

Susținerea din al doilea

motiv de apel s-a apreciat ca fiind eronată.

Din analiza motivării

sentinței Curtea a reținut că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe

dispozițiile art. 192 alin. (2), art. 196, coroborat cu art. 132 din Legea nr. 31/1990

republicată, și nicidecum pe dispozițiile art. 187 alin. (2) din aceeași lege.

Aceste dispoziții au fost

enunțate în considerentele sentinței, atunci când au fost arătate susținerile

reclamantei și nicidecum la motivarea acesteia.

Cu privire la cel de-al

treilea motiv de apel potrivit căruia Hotărârea A.G.A. din 3 martie 2005 a fost emisă la a doua convocare, Curtea a constatat că, aceasta este o simplă afirmație a

apelantei care nu a fost dovedită.

De altfel, potrivit art. 192

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 R „pentru hotărârile având ca obiect

modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în

afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.”.

Or, intimata-reclamantă nu a

fost de acord cu modificarea actului constitutiv așa cum rezultă în mod

indubitabil din procesul verbal încheiat la data de 3 martie 2005 aflat la

dosarul instanței de fond.

Așa fiind, susținerea

apelantei potrivit căreia intimata-reclamantă a fost de acord cu majorarea

capitalului social, cu condiția ca societatea să fie creditată cu suma de

98.000.000 lei este eronată, deoarece consemnările de pe fila 2 a procesului verbal, se constituie în argumente (așa cum au fost ele numite de asociata C.D.) aduse

de cealaltă asociată pentru majorarea capitalului social.

Cu alte cuvinte, pe fila x a

procesului verbal este consemnat punctul de vedere al asociatei C.D. cu privire

la ordinea de zi a A.G.A. din 3 martie 2005.

În aceste condiții, nu mai

prezintă relevanță rezultatul cercetării penale cu privire la semnătura

intimatei reclamante de pe acest proces verbal.

Cu privire la motivul de

apel, ce vizează tardivitatea formulării cererii, în mod corect instanța de

fond a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 132 alin. (3) din

Legea nr. 31/1990, potrivit cărora „atunci când se invocă motive de nulitate

absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi

formulată și de orice persoană interesată”.

A mai susținut apelanta că

instanța nu poate cenzura hotărârea prin care se numește sau se revocă un

administrator, susținere total eronată atâta vreme cât legea supune controlului

judiciar toate Hotărârile A.G.A.

Este adevărat că

dispozițiile art. 204 din Legea nr. 31/1990 R înainte de modificarea dusă prin

Legea nr. 441/2006 prevedeau posibilitatea ca actul constitutiv să fie

modificat prin Hotărârea Adunării Generale adoptată în condițiile legii sau

printr-un act adițional la actul constitutiv, dar fiecare dintre aceste

modalități presupun acordul de voință al asociaților, consfințit prin semnătura

acestora fie pe actul adițional fie pe Hotărârea A.G.A.

Pe de altă parte publicarea

în M. Of. nu-i conferă legalitate actului adițional ci doar opozabilitate față

de terți.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal a introdus recurs pârâta SC F.A. SRL Craiova, invocând ca temei

legal, dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. și următoarele, fără

a se preciza care sunt criticile formulate în raport de textele menționate.

Astfel, în esență, recurenta

a susținut ca hotărârea este nelegală deoarece, nu a fost soluționată în camera

de consiliu așa cum precizează art. 132 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, că în

mod greșit s-a respins excepția prescripției acțiunii, invocându-se prevederile

art. 196 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit acestui text legal

„dreptul de a ataca hotărârile adunării generale se aplică și societăților cu

răspundere limitată, termenul de 15 zile, prevăzut de art. 132 urmând să curgă

de la data când asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale pe

care o atacă.

S-a mai apreciat că instanța

de apel, a dat o altă interpretare actelor de la dosar, fapt ce a condus la

concluzia greșită că nu s-a dovedit prima convocare a adunării generale, având

ca obiect majorarea capitalului social.

Or, lămurirea acestei

chestiuni de fapt se putea realiza și prin citarea administratorului

societății, de către instanțe.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Conform art. 132 pct. 6 din

Legea nr. 31/1990 republicată, cererea privind constatarea nulității unei

hotărâri A.G.A. se judecă în camera de consiliu.

Pentru a invoca motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., „când prin hotărârea

dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,” în raport de

susținerea formulată că, apelul nu s-a judecat în camera de consiliu, trebuie

dovedită vătămarea suferită prin soluționarea în acest mod a cauzei, fapt

nejustificat de recurentă.

Așadar decizia atacată nu

este afectată de nelegalitatea invocată.

Confirmarea concluziei

instanței de fond, privind respingerea excepției privind prescripția dreptului

la acțiune este corectă, deoarece în raport de art. 132 din 3 motive ce

reglementează formarea voinței sociale în cadrul adunării generale, care au

menirea de a proteja în același timp pe asociați, sunt de ordine publică, astfel

că cererea dedusă judecății este imprescriptibilă.

Așa fiind, urmează a se

reține că decizia atacată s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.

Critica ce vizează,

nedovedirea primei convocări, tinde spre a repune în discuție o stare de fapt,

și fiind o critică de netemeinicie, în raport de exigențele căii de atac a

recursului nu poate fi analizată, situația fiind lămurită în calea devolutivă a

apelului.

În ceea ce privește

neintroducerea în cauză a administratorului, urmează a se aprecia că instanțele

au procedat corect, conform cadrului procesual, neputându-l lărgi prin

introducerea unor părți din oficiu.

Din considerentele deciziei

atacate mai rezultă că în cauză nu, s-a pus în discuție interpretarea unui act

juridic dedus judecății.

Instanța pe cale devolutivă

a analizat înscrisurile de la dosar, sub aspect probat, pentru stabilirea

stării de fapt nerealizându-se o interpretare a unui act juridic în sensul

nelegalității invocate.

Așa fiind, pentru cele ce

preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC F.A. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 41 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 15 februarie 2008.