ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2905/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2905/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.G. i-a chemat în judecată pe pârâții SC E. SRL și O.R.C. de pe Lângă Tribunalul Dolj și a solicitat instanței să se pronunțe asupra opoziției formulată împotriva hotărârii nr. 1 din 21 mai 2008 luată de A.G.O.A. a SC E. SRL prin care s-a hotărât revocarea administratorului B.G. și numirea unui alt administrator în persoana lui D.S. Urmare precizării cererii ca fiind opoziție la Hotărârea nr. 1/2008 luată de A.G.O.A. dar și cerere în constatarea nulității acestei hotărâri, prin încheierea din data de 23 septembrie 2008 instanța a disjuns cele două cereri, luând în examinare în dosarul nr. 16215/63/2008, cererea privind constatarea nulității A.G.O.A.
din 1 septembrie 2008, care se află în prezent în fața Înaltei Curți în recurs. Litigiul a fost soluționat în fond de Tribunalul Dolj, secția comercială, care prin sentința nr. 29 din 2 decembrie 2008, a respins excepția tardivității formulării cererii invocate de pârâta SC E. SRL, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului luată în discuție din oficiu și, în consecință, a respins acțiunea. Pentru a respinge excepția tardivității formulării acțiunii, instanța de fond a făcut trimitere la art. 196 și 132 din Legea nr. 31/1990 și a stabilit că acțiunea în anulare a hotărârii A.G.A. se poate formula în cazul societăților cu răspundere limitată în termen de 15 zile de la data când asociatul a luat cunoștință de conținutul hotărârii.
Constatând că actele dosarului nu permit stabilirea cu exactitate a momentului cunoașterii conținutului hotărârii, instanța de fond a apreciat că termenul de 15 zile nu poate fi considerat împlinit. Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, invocată din oficiu, tribunalul a reținut, citând art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, că hotărârea adunării generale privitoare la revocarea din funcție a administratorilor nu poate fi atacată de administratorii revocați. Față de dispozițiile menționate, prima instanță a apreciat că administratorii nu pot vota nici personal, nici prin mandatar descărcarea de gestiune sau în orice altă problemă legată de persoana sau administrația lor.
A mai reținut că hotărârea adoptată nu poate fi atacată în justiție de administratorii care s-au aflat într-o astfel de situație. Sentința fondului a fost apelată de reclamantul B.G. care a criticat soluția primei instanțe pentru motivul că a aplicat greșit dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990. Apelul a dezvoltat argumente în sprijinul acestei critici invocând faptul că a atacat Hotărârea A.G.A. în calitate de asociat numai cu privire la alegerea noului administrator nu și cu privire la revocarea sa din funcție sau la actele sale de administrare. Examinând apelul reclamantului, Curtea de apel a desființat sentința apelată și a trimis cauza pentru rejudecare aceluiași tribunal.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că administratorul revocat, în calitate de asociat, are dreptul să fie legal convocat la adunare și poate să atace hotărârea în măsura în care s-au adoptat și alte decizii privitoare la alte aspecte cum ar fi alegerea unui alt administrator, alegere asupra căreia toți asociații își pot exprima opinia . Împotriva deciziei nr. 59 din 24 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a declarat recurs SC E. SRL invocând drept temei dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. În argumentarea recursului, pârâta SC E. SRL Craiova a susținut că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 întrucât nu a observat faptul că cererea introductivă de instanță a fost formulată de B.G.
în calitatea sa de administrator, acesta aplicând ștampila societății pe cerere, de unde rezultă indubitabil că acțiunea a fost formulată în calitatea sa de administrator. Recurenta a mai susținut că reclamantul nu și-a arătat prin cererea adresată instanței calitatea sa de asociat și că a contestat în realitate revocarea sa din funcția de administrator motiv pentru care acesta nu are calitate procesuală activă. Autoarea recursului a invocat și greșita aplicare a art. 132 alin. (2) din aceeași lege, pentru motivul că nu a observat faptul că intimatul a fost legal convocat prin confirmarea de primire a convocării și că despre modificarea actului constitutiv al societății realizată în baza hotărârii nr. 1 din 21 mai 2008 a avut cunoștință.
În fine, recurenta a criticat decizia pronunțată de Curtea de apel și pentru faptul că a făcut aprecieri și asupra fondului deși a desființat hotărârea primei instanțe pe excepția lipsei calității procesual active. S-a invocat în cele din urmă și lipsa calității procesual pasive a O.R.C., pe considerentul că acțiunea în anulare a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților potrivit art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 se soluționează în contradictoriu cu societatea și nu cu O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj. Pentru aceste motive, recurenta s-a considerat îndreptățită să solicite admiterea recursului și modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel în sensul respingerii apelului reclamantului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Prima chestiune de drept care se impune a fi examinată în raport de recursul pârâtei SC E. SRL vizează modalitatea în care recurentul a înțeles să respecte regulile procedurale impuse pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac.
Din acest punct de vedere trebuie observat că recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a argumenta distinct, în fapt și în drept, fiecare motiv în parte. Având în vedere că dezvoltarea motivelor de nelegalitate a deciziei recurate, presupune încadrarea într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304, că recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, Înalta Curte apreciază că lipsește pentru pct. 7 și 8, evocate ca temei al recursului, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept astfel că aceste motive nu vor fi analizate întrucât recursul nu este cale de atac devolutivă pentru ca instanța să fie ținută să le examineze imaginând eventuale critici care ar putea fi încadrate în aceste motive. În consecință nemulțumirea exprimată de recurent dincolo de cerințele legii nu constituie motive de nelegalitate în sensul prevederilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează două ipoteze, cea a lipsei termenului legal și cea a aplicării greșite a legii. Această diferențiere pe care o cere textul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a fost făcută de recurentă așa încât Înalta Curte va examina doar critica ce ar putea fi încadrată, potrivit art. 306 (3) C. proc. civ., în ipoteza aplicării greșite a legii.
Dispozițiile legale a căror aplicare greșită a fost criticată au fost puse în discuție de recurentă din perspectiva dreptului de a ataca în justiție hotărârea adunării generale în cazul în care persoana fizică întrunește calitatea de administrator și aceea de asociat. Mai întâi trebuie reținut că într-o societate cu răspundere limitată revocarea administratorilor constituie o prerogativă exclusivă a adunării generale a asociaților. A doua observație este aceea că revocabilitatea ad nutum a funcției de administrator este un principiu care este însoțit de o interdicție prevăzută de art. 132 alin. (4) din legea societăților comerciale, prin care se stabilește expres că „Administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție”. Această dispoziție nu suportă nicio discuție atunci când în adunarea generală a acționarilor s-a luat măsura revocării fiind evident că toate celelalte măsuri care se adoptă și care sunt în legătură directă cu actele de administrare ale administratorului revocat nu pot fi puse în discuție. În speță, administratorul revocat a atacat hotărârea A.G.A. pentru motivul că în calitate de asociat, nu și-a exprimat voința asupra alegerii unui alt administrator. În raport de aceste susțineri instanța de apel a stabilit în mod corect că instanța de fond s-a oprit asupra excepției lipsei calității procesual active, fără să distingă între cele două calități, ultima, cea de asociat, fiind de natură să deschidă calea acțiunii în anularea hotărârii adunării generale. Ceea ce a omis să observe instanța de apel prin soluția de desființare a sentinței fondului, care constituie încă un element de analiză a instanței de trimitere și va trebui examinat, este legătura dintre revocare și ceea ce se critică de intimat în calitate de asociat din cuprinsul măsurilor luate de A.G.A.
Recurentul a invocat și încălcarea art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, apreciind că intimatul a avut cunoștință despre convocarea adunării generale numai că această chestiune nu se poate examina în recurs întrucât soluția desființată s-a oprit asupra unei excepții care viza lipsa calității procesual active a reclamantului, convocarea și respectarea dispozițiilor statutare și legale privind convocarea urmând să fie examinate de prima instanță.
Argumentele aduse în sprijinul soluției de trimitere cu referire la dreptul reclamantului în calitate de asociat de a fi legal convocat nu constituie o dezlegare dată fondului de către instanța de apel ci doar un argument ipotetic care sprijină soluția, urmând ca instanța să verifice legalitatea convocării în considerarea calității sale de asociat cât și a legăturii dintre măsurile luate de A.G.A. și revocarea însăși. În consecință critica nu va fi reținută.
Va fi înlăturată și critica referitoare la stabilirea cadrului procesual întrucât nu a fost pusă în discuție în apel, iar recurenta nu a promovat o cale de atac pe acest aspect. De asemenea, nu rezultă că a formulat aceste apărări în primă instanță, care să fie apoi luate în analiză în calea de atac a apelului. În consecință, față de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 59 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.