ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2905/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul B.G. i-a chemat în judecată pe

pârâții SC E. SRL și O.R.C. de pe Lângă Tribunalul Dolj și a solicitat

instanței să se pronunțe asupra opoziției formulată împotriva hotărârii nr. 1

din 21 mai 2008 luată de A.G.O.A. a SC E. SRL prin care s-a hotărât revocarea

administratorului B.G. și numirea unui alt administrator în persoana lui D.S.

Urmare precizării cererii ca fiind opoziție la Hotărârea nr. 1/2008 luată de A.G.O.A. dar și cerere în constatarea nulității acestei

hotărâri, prin încheierea din data de 23 septembrie 2008 instanța a disjuns

cele două cereri, luând în examinare în dosarul nr. 16215/63/2008, cererea

privind constatarea nulității A.G.O.A. din 1 septembrie 2008, care se află în

prezent în fața Înaltei Curți în recurs.

Litigiul a fost soluționat în fond de

Tribunalul Dolj, secția comercială, care prin sentința nr. 29 din 2 decembrie

2008, a respins excepția tardivității formulării cererii invocate de pârâta SC

E. SRL, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesual active a

reclamantului luată în discuție din oficiu și, în consecință, a respins acțiunea.

Pentru a respinge excepția tardivității formulării

acțiunii, instanța de fond a făcut trimitere la art. 196 și 132 din Legea nr. 31/1990

și a stabilit că acțiunea în anulare a hotărârii A.G.A. se poate formula în cazul

societăților cu răspundere limitată în termen de 15 zile de la data când

asociatul a luat cunoștință de conținutul hotărârii. Constatând că actele

dosarului nu permit stabilirea cu exactitate a momentului cunoașterii conținutului

hotărârii, instanța de fond a apreciat  că termenul de 15 zile nu poate fi

considerat împlinit.

Cu privire la excepția lipsei calității

procesual active a reclamantului, invocată din oficiu, tribunalul a reținut, citând

art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, că hotărârea adunării generale

privitoare la revocarea din funcție a administratorilor nu poate fi atacată de

administratorii revocați.

Față de dispozițiile menționate, prima

instanță a apreciat că administratorii nu pot vota nici personal, nici prin

mandatar descărcarea de gestiune sau în orice altă problemă legată de persoana

sau administrația lor. A mai reținut că hotărârea adoptată nu poate fi atacată

în justiție de administratorii care s-au aflat într-o astfel de situație.

Sentința fondului a fost apelată de reclamantul

B.G. care a criticat soluția primei instanțe pentru motivul că a aplicat greșit

dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Apelul a dezvoltat argumente în sprijinul

acestei critici invocând faptul că a atacat Hotărârea A.G.A. în calitate de

asociat numai cu privire la alegerea noului administrator nu și cu privire la

revocarea sa din funcție sau la actele sale de administrare.

Examinând apelul reclamantului, Curtea de

apel a desființat sentința apelată și a trimis cauza pentru rejudecare

aceluiași tribunal. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că administratorul

revocat, în calitate de asociat, are dreptul să fie legal convocat la adunare

și poate să atace hotărârea în măsura în care s-au adoptat și alte decizii

privitoare la alte aspecte cum ar fi alegerea unui alt administrator, alegere

asupra căreia toți asociații își pot exprima opinia .

Împotriva deciziei nr. 59 din 24 martie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a declarat recurs SC E.

SRL invocând drept temei dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, pârâta SC E. SRL

Craiova a susținut că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 132 alin.

(4) din Legea nr. 31/1990 întrucât nu a observat faptul că cererea introductivă

de instanță a fost formulată de B.G. în calitatea sa de administrator, acesta aplicând

ștampila societății pe cerere, de unde rezultă indubitabil că acțiunea a fost

formulată în calitatea sa de administrator. Recurenta a mai susținut că

reclamantul nu și-a arătat prin cererea adresată instanței calitatea sa de

asociat și că a contestat în realitate revocarea sa din funcția de

administrator motiv pentru care acesta nu are calitate procesuală activă.

Autoarea recursului a invocat și greșita aplicare a art. 132 alin. (2) din

aceeași lege, pentru motivul că nu a observat faptul că intimatul a fost legal

convocat prin confirmarea de primire a convocării și că despre modificarea actului

constitutiv al societății realizată în baza hotărârii nr. 1 din 21 mai 2008 a avut cunoștință.

În fine, recurenta a criticat decizia pronunțată

de Curtea de apel și pentru faptul că a făcut aprecieri și asupra fondului deși

a desființat hotărârea primei instanțe pe excepția lipsei calității procesual

active. S-a invocat în cele din urmă și lipsa calității procesual pasive a O.R.C.,

pe considerentul că acțiunea în anulare a Hotărârii Adunării Generale a

Asociaților potrivit art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 se soluționează

în contradictoriu cu societatea și nu cu O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj.

Pentru aceste motive, recurenta s-a

considerat îndreptățită să solicite admiterea recursului și modificarea

deciziei pronunțată de instanța de apel în sensul respingerii apelului

reclamantului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

fi examinată în raport de recursul pârâtei SC E. SRL vizează modalitatea în

care recurentul a înțeles să respecte regulile procedurale impuse pentru

promovarea acestei căi extraordinare de atac.

că recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ., fără a argumenta distinct, în fapt și în drept, fiecare

motiv în parte. Având în vedere că dezvoltarea motivelor de nelegalitate a

deciziei recurate, presupune încadrarea într-unul din motivele limitativ

prevăzute de art. 304, că recursul nu se poate limita la o simplă indicare de

formă a textelor, Înalta Curte apreciază că lipsește pentru pct. 7 și 8, evocate

ca temei al recursului, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept

astfel că aceste motive nu vor fi analizate întrucât recursul nu este cale de

atac devolutivă pentru ca instanța să fie ținută să le examineze imaginând

eventuale critici care ar putea fi încadrate în aceste motive. În consecință

nemulțumirea exprimată de recurent dincolo de cerințele legii nu constituie

motive de nelegalitate în sensul prevederilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

proc. civ., vizează două ipoteze, cea a lipsei termenului legal și cea a

aplicării greșite a legii.

Această diferențiere pe care o cere textul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., nu a fost făcută de recurentă așa încât Înalta Curte

va examina doar critica ce ar putea fi încadrată, potrivit art. 306 (3) C.

proc. civ., în ipoteza aplicării greșite a legii.

greșită a fost criticată au fost puse în discuție de recurentă din perspectiva

dreptului de a ataca în justiție hotărârea adunării generale în cazul în care

persoana fizică întrunește calitatea de administrator și aceea de asociat.

Mai întâi trebuie reținut că într-o societate

cu răspundere limitată revocarea administratorilor constituie o prerogativă

exclusivă a adunării generale a asociaților.

A doua observație este aceea că

revocabilitatea ad nutum a funcției de administrator este un principiu care

este însoțit de o interdicție prevăzută de art. 132 alin. (4) din legea

societăților comerciale, prin care se stabilește expres că „Administratorii nu

pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție”.

Această dispoziție nu suportă nicio discuție atunci când în adunarea generală a

acționarilor s-a luat măsura revocării fiind evident că toate celelalte măsuri

care se adoptă și care sunt în legătură directă cu actele de administrare ale

administratorului revocat nu pot fi puse în discuție. În speță, administratorul

revocat a atacat hotărârea A.G.A. pentru motivul că în calitate de asociat, nu

și-a exprimat voința asupra alegerii unui alt administrator.

În raport de aceste susțineri instanța de

apel a stabilit în mod corect că instanța de fond s-a oprit asupra excepției

lipsei calității procesual active, fără să distingă între cele două calități,

ultima, cea de asociat, fiind de natură să deschidă calea acțiunii în anularea

hotărârii adunării generale. Ceea ce a omis să observe instanța de apel prin

soluția de desființare a sentinței fondului, care constituie încă un element de

analiză a instanței de trimitere și va trebui examinat, este legătura dintre revocare

și ceea ce se critică de intimat în calitate de asociat din cuprinsul măsurilor

luate de A.G.A.

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, apreciind că intimatul a avut cunoștință

despre convocarea adunării generale numai că această chestiune nu se poate

examina în recurs întrucât soluția desființată s-a oprit asupra unei excepții

care viza lipsa calității procesual active a reclamantului, convocarea și

respectarea dispozițiilor statutare și legale privind convocarea urmând să fie

examinate de prima instanță.

trimitere cu referire la dreptul reclamantului în calitate de asociat de a fi

legal convocat nu constituie o dezlegare dată fondului de către instanța de

apel ci doar un argument ipotetic care sprijină soluția, urmând ca instanța să

verifice legalitatea convocării în considerarea calității sale de asociat cât

și a legăturii dintre măsurile luate de A.G.A. și revocarea însăși. În

consecință critica nu va fi reținută.

stabilirea cadrului procesual întrucât nu a fost pusă în discuție în apel, iar

recurenta nu a promovat o cale de atac pe acest aspect. De asemenea, nu rezultă

că a formulat aceste apărări în primă instanță, care să fie apoi luate în

analiză în calea de atac a apelului.

În consecință, față de cele ce preced,

potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC E. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 59 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

noiembrie 2009.