ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3749/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3749/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială, reclamantul C.M.M. a chemat în judecată pe pârâtul O.N.R.C. – O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate inexistența dreptului de administrare al reclamantului la SC M. SRL. Prin sentința nr. 4296 din 14 decembrie 2007, Tribunalul Dolj a respins cererea reclamantului, reținând că nu a fost justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtului, O.R.C. având atribuțiile prevăzute de Legea nr. 26/1990, în ce privește efectuarea înregistrărilor și mențiunilor prevăzute de lege cu privire la societățile comerciale.
A mai reținut instanța fondului că prin actul adițional la actul constitutiv al SC M. SRL, autentificat din 31 martie 1998, reclamantul a fost numit director economic cu mandat de conducere și reprezentare, act ce a fost înregistrat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, iar nedepunerea specimenului de semnătură la Registrul Comerțului nu este de natură a atrage nevalabilitatea mandatului acordat de societate, având în vedere că reclamantul și-a îndeplinit atribuțiile decurgând din mandatul acordat și angajând societatea în relațiile cu terții.
S-a mai reținut că, în ce privește sentința invocată de reclamant, prin care s-a dispus antrenarea răspunderii sale patrimoniale, în justificarea interesului în promovarea cererii, s-a avut în vedere, pe de o parte, calitatea de director economic și nu cea de administrator, iar pe de altă parte, Legea nr. 64/1995, în vigoare la acea dată, avea în vedere membrii organelor de conducere, administratori, directori, cenzori, care au contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți. Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care prin decizia nr. 102 din 10 aprilie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantului C.M.M. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs reclamantul C.M.M., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc.
civ., în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar, modificarea în totalitate a deciziei atacate și pe fondul cauzei, administrarea acțiunii astfel cum a fost formulată. În argumentarea motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de apel a respins apelul pentru lipsa interesului în promovarea acțiunii, fără să fi pus în discuția părților această excepție, fiind încălcat în acest fel, dreptul la apărare și principiul contradictorialității. A mai susținut recurentul că prin încălcarea dreptului la apărare, hotărârea este nulă potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În argumentarea motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.
civ., recurentul a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a stabilit un cadru procesual inadecvat, reținând în mod greșit că pârâtul O.N.R.C. – O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj nu ar avea calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește interesul în promovarea acțiunii, recurentul a susținut că adresa din 4 octombrie 2001 a O.R.C. prin care se precizează că acesta nu a depus specimen de semnătură, în calitate de administrator, a fost determinantă în antrenarea răspunderii sale patrimoniale. În strânsă legătură cu criticile formulate anterior, în argumentarea motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.
civ., recurentul apreciază că decizia recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, având în vedere că deși prin acțiunea introductivă de instanță se solicitase constatarea inexistenței dreptului de administrare, instanța a analizat motivele avute în vedere la pronunțarea hotărârii de antrenare a răspunderii patrimoniale, deși nu fusese investită cu această acțiune. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizează nelegalitatea unei hotărâri atunci când „instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”. Pentru examinarea acestui motiv, trebuie reținut că dispozițiile legale sus citate au în vedere reglementarea de drept comun a nulităților procedurale, cu cele două ipoteze: îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale și îndeplinirea actului de către un funcționar necompetent.
Din perspectiva cerințelor textului, se constată că motivul invocat de recurent nu se încadrează în nicio ipoteză a art. 105 alin. (2) C. proc. civ. pentru a putea fi reținut. În concret, nu se poate reproșa instanței de apel că ar fi soluționat cauza sub aspectul excepției lipsei interesului în promovarea acțiunii, având în vedere că acest aspect este cuprins chiar prin considerentele sentinței instanței de fond. Altfel spus, instanța de control judiciar nu a făcut altceva decât să examineze sentința apelată, prin prisma motivelor de apel și a rațiunilor ce au stat la baza luării hotărârii. Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Analizând critica formulată, având în vedere dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva nemotivării sau a contradicției dintre considerente și dispozitiv, se constată că instanța de apel a răspuns în fapt și în drept la criticile reclamantului și a analizat cauza sub toate aspectele, având în vedere inclusiv hotărârile pronunțate anterior și de care partea a înțeles să se folosească în dovedirea acțiunii introductive de instanță. În acest context, nu poate fi reținută critica formulată, având în vedere că nu se poate reproșa instanței faptul că a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei chiar de către reclamant, iar argumentele reținute din probatoriul examinat au condus în mod logic la soluția cuprinsă în dispozitiv.
Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății prin interpretarea greșită a acestuia. În argumentarea acestui motiv, s-a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a stabilit un cadru procesual inadecvat, reținând că O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj nu are calitate procesuală pasivă. Or, din analiza considerentelor deciziei recurate, se constată că în mod corect, instanța de control judiciar a reținut că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere că nu există identitate între persoana chemată în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, aspect de altfel reținut și de instanța fondului.
Pe cale de consecină, față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.M.M., împotriva deciziei nr. 102 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.