ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3749/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj, secția comercială, reclamantul C.M.M. a chemat în judecată

pe pârâtul O.N.R.C. – O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, solicitând ca

prin sentința ce se va pronunța, să se constate inexistența

dreptului de administrare al reclamantului la SC M. SRL.

Prin sentința nr. 4296

din 14 decembrie 2007, Tribunalul Dolj a respins cererea reclamantului,

reținând că nu a fost justificată calitatea procesuală

pasivă a pârâtului, O.R.C. având atribuțiile prevăzute de Legea nr.

26/1990, în ce privește efectuarea înregistrărilor și

mențiunilor prevăzute de lege cu privire la societățile

comerciale.

A mai reținut

instanța fondului că prin actul adițional la actul constitutiv

al SC M. SRL, autentificat din 31 martie 1998, reclamantul a fost numit

director economic cu mandat de conducere și reprezentare, act ce a fost

înregistrat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, iar nedepunerea

specimenului de semnătură la Registrul Comerțului nu este de

natură a atrage nevalabilitatea mandatului acordat de societate, având în

vedere că reclamantul și-a îndeplinit atribuțiile decurgând din

mandatul acordat și angajând societatea în relațiile cu terții.

S-a mai reținut

că, în ce privește sentința invocată de reclamant, prin

care s-a dispus antrenarea răspunderii sale patrimoniale, în justificarea

interesului în promovarea cererii, s-a avut în vedere, pe de o parte, calitatea

de director economic și nu cea de administrator, iar pe de altă

parte, Legea nr. 64/1995, în vigoare la acea dată, avea în vedere membrii

organelor de conducere, administratori, directori, cenzori, care au contribuit

la ajungerea societății în încetare de plăți.

Soluția instanței

de fond a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, care prin decizia nr. 102 din 10 aprilie 2008, a respins ca

nefondat apelul reclamantului C.M.M.

Împotriva deciziei sus

menționate, a declarat recurs reclamantul C.M.M., solicitând în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., în principal,

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în

subsidiar, modificarea în totalitate a deciziei atacate și pe fondul

cauzei, administrarea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În argumentarea motivului

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a

susținut că instanța de apel a respins apelul pentru lipsa

interesului în promovarea acțiunii, fără să fi pus în

discuția părților această excepție, fiind

încălcat în acest fel, dreptul la apărare și principiul

contradictorialității.

A mai susținut

recurentul că prin încălcarea dreptului la apărare,

hotărârea este nulă potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

În argumentarea motivului

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a

susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății și a stabilit un cadru procesual inadecvat,

reținând în mod greșit că pârâtul O.N.R.C. – O.R.C. de pe

lângă Tribunalul Dolj nu ar avea calitate procesuală pasivă. În

ceea ce privește interesul în promovarea acțiunii, recurentul a

susținut că adresa din 4 octombrie 2001 a O.R.C. prin care se

precizează că acesta nu a depus specimen de semnătură, în

calitate de administrator, a fost determinantă în antrenarea

răspunderii sale patrimoniale.

În strânsă

legătură cu criticile formulate anterior, în argumentarea motivului

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul

apreciază că decizia recurată cuprinde motive străine de

natura pricinii, având în vedere că deși prin acțiunea

introductivă de instanță se solicitase constatarea

inexistenței dreptului de administrare, instanța a analizat motivele

avute în vedere la pronunțarea hotărârii de antrenare a

răspunderii patrimoniale, deși nu fusese investită cu

această acțiune.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce urmează:

Motivul prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizează nelegalitatea unei

hotărâri atunci când „instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ.”.

Pentru examinarea acestui

motiv, trebuie reținut că dispozițiile legale sus citate au în

vedere reglementarea de drept comun a nulităților procedurale, cu

cele două ipoteze: îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea

formelor legale și îndeplinirea actului de către un funcționar

necompetent.

Din perspectiva

cerințelor textului, se constată că motivul invocat de recurent

nu se încadrează în nicio ipoteză a art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

pentru a putea fi reținut. În concret, nu se poate reproșa

instanței de apel că ar fi soluționat cauza sub aspectul

excepției lipsei interesului în promovarea acțiunii, având în vedere

că acest aspect este cuprins chiar prin considerentele sentinței

instanței de fond. Altfel spus, instanța de control judiciar nu a

făcut altceva decât să examineze sentința apelată, prin

prisma motivelor de apel și a rațiunilor ce au stat la baza

luării hotărârii.

Art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde

motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Analizând critica

formulată, având în vedere dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

din perspectiva nemotivării sau a contradicției dintre considerente

și dispozitiv, se constată că instanța de apel a

răspuns în fapt și în drept la criticile reclamantului și a

analizat cauza sub toate aspectele, având în vedere inclusiv hotărârile

pronunțate anterior și de care partea a înțeles să se

folosească în dovedirea acțiunii introductive de instanță.

În acest context, nu poate fi reținută critica formulată, având

în vedere că nu se poate reproșa instanței faptul că a

analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei chiar de către reclamant,

iar argumentele reținute din probatoriul examinat au condus în mod logic

la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Motivul prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea

înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului

juridic dedus judecății prin interpretarea greșită a

acestuia. În argumentarea acestui motiv, s-a susținut că

instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății

și a stabilit un cadru procesual inadecvat, reținând că O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Dolj nu are calitate procesuală pasivă.

Or, din analiza considerentelor deciziei recurate, se constată că în

mod corect, instanța de control judiciar a reținut că pârâtul nu

are calitate procesuală pasivă, având în vedere că nu

există identitate între persoana chemată în judecată și

subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, aspect de

altfel reținut și de instanța fondului.

Pe cale de consecină,

față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.M.M., împotriva deciziei nr. 102 din 10 aprilie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.