ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3207/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 3924 din 6 septembrie 2007,

Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta

J.M.I. împotriva pârâților C.A.A. și C.A., obligând reclamanta la 4.008 lei

cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut în

considerentele sentinței că a fost sesizată cu o acțiune în constatarea

nulității absolute a cesiunii unui număr de 98.496 acțiuni deținute de

reclamantă la SC M. SA Calafat.

În urma probelor

administrate se constată că prin contractul de vânzare – cumpărare acțiuni din 26

ianuarie 2000, C.A. a cumpărat de la F.P.S. 98.496 de acțiuni la SC M. SA Calafat,

acțiuni pe care le-a cesionat reclamantei în februarie 2001, că reclamanta nu a

participat la încheierea actelor juridice menționate și nici la adunările

generale ale acționarilor, puterea de dispoziție și atribuțiile de administrare

fiind exercitate prin mandatar.

S-a mai reținut că de

administrarea societății s-a ocupat pârâtul C.A. (fratele reclamantei) în baza

procurii speciale autentificate din 13 iunie din conținutul căreia rezultă că

mandatarul a avut un mandat nerestricționat de a dispune de acțiuni, fiind

menționată expres operațiunea de cesiune de acțiuni.

Cu privire la reaua credință

a pârâților care ar fi acționat în scopul fraudării intereselor reclamantei s-a

considerat că nu a existat o asemenea intenție câtă vreme s-a acționat în baza

unui mandat.

De asemenea, s-a avut în

vedere că modificarea actului constitutiv a fost înregistrată în Registrul

Comerțului la 18 decembrie 2004, că mandatul a fost revocat la 19 iulie 2006,

iar acțiunea a fost promovată la 24 octombrie 2006.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 43 din 21

februarie 2008 de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care, schimbând

sentința a admis acțiunea și a constatat nulitatea contractului de cesiune

acțiuni încheiat la data de 24 noiembrie 2004, privind pachetul de 98.496

acțiuni la SC M. SA Calafat.

În considerentele deciziei,

instanța de apel a reținut că procura autentificată din 13 iulie 2004 reprezintă

un mandat comercial conceput în termeni speciali ce se referă doar la tratarea

afacerilor comerciale ale reclamantei, privind activitatea SC M. SA Calafat.

S-a considerat că mandatul are caracter special pentru că se referă strict la

activitatea comercială a mandatului, dar general sub aspectul împuternicirilor

acordate, deoarece vizează numai actele de administrare pe care mandatarul le

poate încheia în numele și pe seama mandatului.

S-a mai apreciat că, singura

mențiune din procura autentificată ce aparent depășește limita unui act de

administrare este cea referitoare la posibilitatea efectuării de cesiuni și

acceptării de părți sociale, care are, însă, doar caracter exemplificativ cu

privire la posibilul conținut al actelor adiționale privind societatea

comercială.

În raport de natura generală

a mandatului, instanța anterioară a concluzionat că vânzarea întregului pachet

de acțiuni a reprezentat un act de dispoziție, iar nu de administrare cu

privire la afacerile comerciale ale mandantei J.M.I., cesiunea acțiunilor

acesteia conducând la ieșirea întregii afaceri din patrimoniul apelantei

reclamante.

Avându-se în vedere probele

de la dosar s-a stabilit reaua credință a pârâților care au cunoscut faptul că

voința internă a apelantei reclamante nu a fost aceea ca mandatul dat pârâtului

C.A.A. pentru administrarea societății să vizeze și operațiunea specială de

înstrăinare a întregii afaceri.

Au fost înlăturate apărările

pârâților ca nefiind dovedite deoarece s-a constatat că, în corespondența

electronică purtată între părți s-a delimitat clar activitatea de proprietar a

apelantei reclamante și de manager a intimatului pârât C.A., nefăcându-se

vorbire despre existența ori restituirea vreunui împrumut.

In concluzie, instanța a

reținut incidența prevederilor art. 948 C. civ. faptul că cesiunea s-a încheiat

fără consimțământul cedentului.

Cu privire la cea de-a doua

cauză de nulitate s-a constatat că vânzarea nu îndeplinește cerința prevăzută

de actele constitutive ale societății, respectiv nu a fost supusă aprobării

adunării generale a acționarilor SC M. SA Calafat în condițiile în care în

hotărârea din 24 noiembrie 2004 a A.G.A. nu consemnează nici dezbaterea și nici

aprobarea cesiunii, ci doar că aprobă operațiunea în sensul că ia act de

declarația făcută în registrul acționarilor cu privire la cesiune intervenită.

Împotriva deciziei, pârâții

au formulat recurs prin care au invocat nelegalitatea acesteia în raport de

prevederile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de

nelegalitate se susțin următoarele:

I. Decizia atacată nu

cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,

fiind preluate, în totalitate motivele de apel ale reclamantei, fiind dată cu

încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ. Recurenta consideră că din modul

de soluționare a cauzei nu se poate determina dacă s-a constatat nulitatea

absolută a contractului de cesiune sau nulitatea relativă și că, deși s-a

invocat ca și cauză de nulitate a contractului frauda le lege, instanța a

reținut nulitatea actului pentru lipsa consimțământului.

II. În mod nelegal s-a

reținut că mandatul în baza căruia s-a efectuat cesiunea de acțiuni nu are

caracterul unui mandat special, ci are doar un caracter general de

administrare.

Recurenții consideră că prin

menționarea expresă a operațiunii juridice de cesiune de părți sociale, a fost

îndeplinită condiția specială prevăzută de art. 1536 alin. (2) C. civ.

- Lipsa consimțământului

reclamantei reținută de instanță ca motiv de nulitate a actului juridic

încheiat între părți nu are niciun suport juridic, deoarece din însăși natura

juridică a contractului de mandat, rezultă acordul prealabil, valabil pentru

toate actele juridice efectuate în baza mandatului.

– Instanța a dat o

interpretare greșită prevederilor art. 98 C. com. întrucât, menționarea în

registrul acționarilor are rolul de a face operațiunea opozabilă, iar

transmiterea acțiunilor se face prin simplul consimțământ.

- Nelegală este și

constatarea instanței de apel că cesiunea este nulă pentru că nu a fost supusă

aprobării generale a acționarilor, situație neinvocată de reclamantă în

motivele de apel cu care a fost investită.

Analizând decizia atacată

prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Critica recurenților ce

vizează încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ. care reglementează

cuprinsul hotărârilor judecătorești nu poate fi primită câtă vreme, decizia

atacată cuprinde pe larg atât motivele de fapt cât și cele de drept care au

format convingerea instanței, neregăsindu-se în cazul acesteia, niciuna dintre

cele trei ipoteze avute în vedere de textul menționat (lipsa motivelor,

contradicția argumentelor ori existența motivelor contradictorii).

Instanța apelului s-a

pronunțat în limitele învestirii asupra nulității contractului de cesiune,

fiind vorba de o nulitate absolută.

Chiar dacă prin acțiune s-a

solicitat nulitatea cesiunii celor 98.496 acțiuni, instanța a avut în vedere

actul juridic prin care această operațiune s-a concretizat, respectiv

contractul de cesiune din 24 noiembrie 2004 și nu denumirea generală a

operațiunii, procedând în mod corect.

În ce privește cauzele de

nulitate ce au format obiectul analizei instanței, acestea au fost cele

indicate prin cererea introductivă.

Referitor la motivul de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este fondat întrucât – în mod greșit a fost calificat mandatul ce a

stat la baza cesiunii ca fiind unul general, doar de administrare.

Prin procura autentificată

din 13 iulie 2004 sunt prevăzute drepturile mandatarului de a o reprezenta pe

reclamantă cu puteri depline la Camera de Comerț și Industrie la Tribunal și

oriunde va mai fi nevoie, în treburi ce privesc activitatea societății comerciale,

fiind indicate în mod expres operațiunile legate de bunul mers al societății,

în sensul că va încheia contracte de furnizare și va semna în numele

mandantului orice act adițional privind societatea, inclusiv „cesiuni de părți

sociale și acceptări de părți sociale, extindere obiect activ, majorări capital

social”.

Că procura în discuție este

una specială și nu generală rezultă chiar din titulatura acesteia, din

cuprinsul său și din termenii folosiți, care conturează voința comună a

părților.

Mențiunile înscrisului

referitoare la cesiune, majorare capital social, extindere părți sociale și

care reprezintă acte de dispoziții sunt suficiente pentru ca mandatul să poată

fi caracterizat ca special.

Câtă vreme sunt indicate

operațiunile ce vizează înstrăinarea sau întocmirea unor acte ce trec peste

administrarea curentă a societății există suficiente elemente pentru ca

mandatul să fie calificat ca fiind unul special și nu general.

Argumentarea instanței

anterioare în sensul că mențiunea din procura privind cesiunea de părți sociale

ar fi singura mențiune ce, aparent, ar depăși limita unui act de administrare

însă ar fi improprie în situația în care societatea este pe acțiuni, este

contrazisă în contextul în care – în act – se menționează expres calitatea de

asociat la SC M. SA Calafat a mandantei, fiind astfel contrazis raționamentul

instanței.

În atare situație, în mod

nelegal s-a reținut nulitatea contractului de cesiune pentru lipsa

consimțământului.

Mai mult și în situația în

care s-ar fi constatat o depășire a limitelor mandatului de către mandatar

legea nu sancționează actul astfel încheiat cu nulitatea absolută, mandantul

având la îndemână o acțiune în despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.

Fondate sunt și criticile ce

se referă la interpretarea dată prevederilor art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

(în vigoare la data cesiunii) întrucât acestea nu condiționează valabilitatea

cesiunii acțiunilor – în cazul dat – nici de aprobarea prealabilă și nici de

confirmarea ulterioară a adunării generale a acționarilor, însă opozabilitatea

cesiunii față de societate și modificarea corespunzătoare a actului

constatator, subsecvente încheierii contractului de cesiune, impun existența

generală ca act necesar pentru înregistrarea la Registrul Comerțului a modificării

structurii acționariatului.

Mai mult, se constată că

instanța de apel procedează – în acest cadru procesual – la o veritabilă

examinare a legalității hotărârii adunării generale din 24 noiembrie 2004 lucru

nepermis față de obiectul acțiunii deduse judecății mai ales că, o acțiune în

anularea acestei hotărâri se află pe rolul instanței, fiind suspendată până la

soluționarea prezentei cauze.

În baza considerentelor

supuse, Înalta Curte consideră că decizia atacată este nelegală motiv pentru

care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul ca fondat, va

modifica decizia în sensul că va respinge apelul declarat de reclamantă ca

nefondat.

Intimata va fi obligată la

cheltuieli de judecată în cuantum de 6 lei conform art. 274 C. proc. civ. și se

va dispune restituirea cauțiunii, în cuantum de 2.500 lei consemnată de

recurentul C.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâții C.A.A. și C.A. împotriva deciziei nr. 43 din 21 februarie 2008 a Curții

de Apel Craiova, secția comercială, pe care o modifică și în consecință

respinge apelul declarat de reclamata J.M.I. împotriva sentinței nr. 3924 din 6

septembrie 2007 a Tribunalului Dolj, secția comercială.

Dispune restituirea

cauțiunii în sumă de 2.500 lei consemnată cu recipisa de consemnare din 2

octombrie 2008, emisă de C.B., achitată de C.A.A., către C.A.

Obligă intimata - reclamantă

J.M.I. la plata sumei de 6 lei către recurenții - pârâți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2008.