ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3207/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 3924 din 6 septembrie 2007, Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta J.M.I. împotriva pârâților C.A.A. și C.A., obligând reclamanta la 4.008 lei cheltuieli de judecată. Instanța a reținut în considerentele sentinței că a fost sesizată cu o acțiune în constatarea nulității absolute a cesiunii unui număr de 98.496 acțiuni deținute de reclamantă la SC M. SA Calafat. În urma probelor administrate se constată că prin contractul de vânzare – cumpărare acțiuni din 26 ianuarie 2000, C.A. a cumpărat de la F.P.S. 98.496 de acțiuni la SC M. SA Calafat, acțiuni pe care le-a cesionat reclamantei în februarie 2001, că reclamanta nu a participat la încheierea actelor juridice menționate și nici la adunările generale ale acționarilor, puterea de dispoziție și atribuțiile de administrare fiind exercitate prin mandatar.

S-a mai reținut că de administrarea societății s-a ocupat pârâtul C.A. (fratele reclamantei) în baza procurii speciale autentificate din 13 iunie din conținutul căreia rezultă că mandatarul a avut un mandat nerestricționat de a dispune de acțiuni, fiind menționată expres operațiunea de cesiune de acțiuni. Cu privire la reaua credință a pârâților care ar fi acționat în scopul fraudării intereselor reclamantei s-a considerat că nu a existat o asemenea intenție câtă vreme s-a acționat în baza unui mandat.

De asemenea, s-a avut în vedere că modificarea actului constitutiv a fost înregistrată în Registrul Comerțului la 18 decembrie 2004, că mandatul a fost revocat la 19 iulie 2006, iar acțiunea a fost promovată la 24 octombrie 2006. Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 43 din 21 februarie 2008 de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care, schimbând sentința a admis acțiunea și a constatat nulitatea contractului de cesiune acțiuni încheiat la data de 24 noiembrie 2004, privind pachetul de 98.496 acțiuni la SC M. SA Calafat. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că procura autentificată din 13 iulie 2004 reprezintă un mandat comercial conceput în termeni speciali ce se referă doar la tratarea afacerilor comerciale ale reclamantei, privind activitatea SC M. SA Calafat.

S-a considerat că mandatul are caracter special pentru că se referă strict la activitatea comercială a mandatului, dar general sub aspectul împuternicirilor acordate, deoarece vizează numai actele de administrare pe care mandatarul le poate încheia în numele și pe seama mandatului. S-a mai apreciat că, singura mențiune din procura autentificată ce aparent depășește limita unui act de administrare este cea referitoare la posibilitatea efectuării de cesiuni și acceptării de părți sociale, care are, însă, doar caracter exemplificativ cu privire la posibilul conținut al actelor adiționale privind societatea comercială. În raport de natura generală a mandatului, instanța anterioară a concluzionat că vânzarea întregului pachet de acțiuni a reprezentat un act de dispoziție, iar nu de administrare cu privire la afacerile comerciale ale mandantei J.M.I., cesiunea acțiunilor acesteia conducând la ieșirea întregii afaceri din patrimoniul apelantei reclamante.

Avându-se în vedere probele de la dosar s-a stabilit reaua credință a pârâților care au cunoscut faptul că voința internă a apelantei reclamante nu a fost aceea ca mandatul dat pârâtului C.A.A. pentru administrarea societății să vizeze și operațiunea specială de înstrăinare a întregii afaceri. Au fost înlăturate apărările pârâților ca nefiind dovedite deoarece s-a constatat că, în corespondența electronică purtată între părți s-a delimitat clar activitatea de proprietar a apelantei reclamante și de manager a intimatului pârât C.A., nefăcându-se vorbire despre existența ori restituirea vreunui împrumut. In concluzie, instanța a reținut incidența prevederilor art. 948 C. civ. faptul că cesiunea s-a încheiat fără consimțământul cedentului.

Cu privire la cea de-a doua cauză de nulitate s-a constatat că vânzarea nu îndeplinește cerința prevăzută de actele constitutive ale societății, respectiv nu a fost supusă aprobării adunării generale a acționarilor SC M. SA Calafat în condițiile în care în hotărârea din 24 noiembrie 2004 a A.G.A. nu consemnează nici dezbaterea și nici aprobarea cesiunii, ci doar că aprobă operațiunea în sensul că ia act de declarația făcută în registrul acționarilor cu privire la cesiune intervenită. Împotriva deciziei, pârâții au formulat recurs prin care au invocat nelegalitatea acesteia în raport de prevederile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de nelegalitate se susțin următoarele: I. Decizia atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, fiind preluate, în totalitate motivele de apel ale reclamantei, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 261 C. proc.

civ. Recurenta consideră că din modul de soluționare a cauzei nu se poate determina dacă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune sau nulitatea relativă și că, deși s-a invocat ca și cauză de nulitate a contractului frauda le lege, instanța a reținut nulitatea actului pentru lipsa consimțământului. II. În mod nelegal s-a reținut că mandatul în baza căruia s-a efectuat cesiunea de acțiuni nu are caracterul unui mandat special, ci are doar un caracter general de administrare. Recurenții consideră că prin menționarea expresă a operațiunii juridice de cesiune de părți sociale, a fost îndeplinită condiția specială prevăzută de art. 1536 alin. (2) C. civ. - Lipsa consimțământului reclamantei reținută de instanță ca motiv de nulitate a actului juridic încheiat între părți nu are niciun suport juridic, deoarece din însăși natura juridică a contractului de mandat, rezultă acordul prealabil, valabil pentru toate actele juridice efectuate în baza mandatului.

– Instanța a dat o interpretare greșită prevederilor art. 98 C. com. întrucât, menționarea în registrul acționarilor are rolul de a face operațiunea opozabilă, iar transmiterea acțiunilor se face prin simplul consimțământ. - Nelegală este și constatarea instanței de apel că cesiunea este nulă pentru că nu a fost supusă aprobării generale a acționarilor, situație neinvocată de reclamantă în motivele de apel cu care a fost investită. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Critica recurenților ce vizează încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ.

care reglementează cuprinsul hotărârilor judecătorești nu poate fi primită câtă vreme, decizia atacată cuprinde pe larg atât motivele de fapt cât și cele de drept care au format convingerea instanței, neregăsindu-se în cazul acesteia, niciuna dintre cele trei ipoteze avute în vedere de textul menționat (lipsa motivelor, contradicția argumentelor ori existența motivelor contradictorii). Instanța apelului s-a pronunțat în limitele învestirii asupra nulității contractului de cesiune, fiind vorba de o nulitate absolută. Chiar dacă prin acțiune s-a solicitat nulitatea cesiunii celor 98.496 acțiuni, instanța a avut în vedere actul juridic prin care această operațiune s-a concretizat, respectiv contractul de cesiune din 24 noiembrie 2004 și nu denumirea generală a operațiunii, procedând în mod corect.

În ce privește cauzele de nulitate ce au format obiectul analizei instanței, acestea au fost cele indicate prin cererea introductivă. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat întrucât – în mod greșit a fost calificat mandatul ce a stat la baza cesiunii ca fiind unul general, doar de administrare. Prin procura autentificată din 13 iulie 2004 sunt prevăzute drepturile mandatarului de a o reprezenta pe reclamantă cu puteri depline la Camera de Comerț și Industrie la Tribunal și oriunde va mai fi nevoie, în treburi ce privesc activitatea societății comerciale, fiind indicate în mod expres operațiunile legate de bunul mers al societății, în sensul că va încheia contracte de furnizare și va semna în numele mandantului orice act adițional privind societatea, inclusiv „cesiuni de părți sociale și acceptări de părți sociale, extindere obiect activ, majorări capital social”.

Că procura în discuție este una specială și nu generală rezultă chiar din titulatura acesteia, din cuprinsul său și din termenii folosiți, care conturează voința comună a părților. Mențiunile înscrisului referitoare la cesiune, majorare capital social, extindere părți sociale și care reprezintă acte de dispoziții sunt suficiente pentru ca mandatul să poată fi caracterizat ca special. Câtă vreme sunt indicate operațiunile ce vizează înstrăinarea sau întocmirea unor acte ce trec peste administrarea curentă a societății există suficiente elemente pentru ca mandatul să fie calificat ca fiind unul special și nu general.

Argumentarea instanței anterioare în sensul că mențiunea din procura privind cesiunea de părți sociale ar fi singura mențiune ce, aparent, ar depăși limita unui act de administrare însă ar fi improprie în situația în care societatea este pe acțiuni, este contrazisă în contextul în care – în act – se menționează expres calitatea de asociat la SC M. SA Calafat a mandantei, fiind astfel contrazis raționamentul instanței. În atare situație, în mod nelegal s-a reținut nulitatea contractului de cesiune pentru lipsa consimțământului. Mai mult și în situația în care s-ar fi constatat o depășire a limitelor mandatului de către mandatar legea nu sancționează actul astfel încheiat cu nulitatea absolută, mandantul având la îndemână o acțiune în despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.

Fondate sunt și criticile ce se referă la interpretarea dată prevederilor art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 (în vigoare la data cesiunii) întrucât acestea nu condiționează valabilitatea cesiunii acțiunilor – în cazul dat – nici de aprobarea prealabilă și nici de confirmarea ulterioară a adunării generale a acționarilor, însă opozabilitatea cesiunii față de societate și modificarea corespunzătoare a actului constatator, subsecvente încheierii contractului de cesiune, impun existența generală ca act necesar pentru înregistrarea la Registrul Comerțului a modificării structurii acționariatului. Mai mult, se constată că instanța de apel procedează – în acest cadru procesual – la o veritabilă examinare a legalității hotărârii adunării generale din 24 noiembrie 2004 lucru nepermis față de obiectul acțiunii deduse judecății mai ales că, o acțiune în anularea acestei hotărâri se află pe rolul instanței, fiind suspendată până la soluționarea prezentei cauze.

În baza considerentelor supuse, Înalta Curte consideră că decizia atacată este nelegală motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul ca fondat, va modifica decizia în sensul că va respinge apelul declarat de reclamantă ca nefondat. Intimata va fi obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 6 lei conform art. 274 C. proc. civ. și se va dispune restituirea cauțiunii, în cuantum de 2.500 lei consemnată de recurentul C.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții C.A.A. și C.A. împotriva deciziei nr. 43 din 21 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o modifică și în consecință respinge apelul declarat de reclamata J.M.I. împotriva sentinței nr. 3924 din 6 septembrie 2007 a Tribunalului Dolj, secția comercială. Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 2.500 lei consemnată cu recipisa de consemnare din 2 octombrie 2008, emisă de C.B., achitată de C.A.A., către C.A. Obligă intimata - reclamantă J.M.I. la plata sumei de 6 lei către recurenții - pârâți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2008.