ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3146/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 41 din 25 aprilie 2007 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta P.M. domiciliată în Târgu Jiu, județul Gorj, împotriva pârâtei D.V. domiciliată în Târgu Jiu, județul Gorj, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 40.000.000 lei ce va fi actualizată de la 11 octombrie 2002 la data plății efective. A fost respins capătul de cerere privind constatarea vânzării - cumpărării unui număr de 277 acțiuni, vânzare intervenită între părți. A mai fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă, în sensul că a fost obligată reclamanta - pârâtă la restituirea celor 277 acțiuni deținute, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, ce vor fi plătite cu a 30 zi de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.

În final au fost compensate cheltuielile de judecată. Instanța de fond, pentru a pronunța această hotărâre, a reținut că, între părți, a intervenit, la data de 11 octombrie 2002, o înțelegere de cumpărare a unui număr de 277 acțiuni pe care pârâta le deținea la SC L. SA, contra sumei de 40.000.000 lei. În acest scop, pârâta a împuternicit prin procură specială pe numitul P.C. să vândă cui va fi de cuviință și la prețul pe care îl va considera avantajos acțiunile mai sus descrise. Din probele administrate s-a constatat faptul că reclamanta a plătit pârâtei suma de 40.000.000 lei, iar cu referire la suma de 5.000.000 lei care ar fi fost plătită numitului P.C., deoarece nu există cerere în instanță, Tribunalul nu s-a pronunțat.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, proprietatea asupra acțiunilor nominative se poate transmite prin declarații făcute și înscrise în registrul acționarilor de către cedenți și cesionari, sau mandatarii lor, prin actul constitutiv putându-se prevedea și alte modalități. Nu se poate constata intervenită vânzare - cumpărarea celor 277 de acțiuni, întrucât în raport de dispozițiile legale nu a existat nicio ofertă de vânzare, iar valoarea acțiunilor a fost stabilită arbitrar. Vânzarea acțiunilor a fost tranșată direct de către părți, fără nicio bază contabilă, prețul fiind stabilit arbitrar, pârâta în calitatea de acționar la SC L. SA nefăcând o ofertă de vânzare către societate, vizând cele 277 de acțiuni.

În ceea ce privește cererea reconvențională aceasta a fost găsită întemeiată, deoarece reclamanta deține fără titlu cele 277 de acțiuni, urmând a fi obligată să le restituie pârâtei, sub sancțiunea daunelor cominatorii. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 222 din 11 octombrie 2007 a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanta P.M. și D.V. împotriva sentinței nr. 41 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 810/95/2007, fiind preluate în esență toate argumentele primei instanțe. Împotriva deciziei nr. 222 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs pârâta D.V., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond și a instanței de apel, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea la restituirea sumei de 40.000.000 lei și menținerea dispozițiilor privind admiterea cererii reconvenționale. În dezvoltarea motivelor de recurs s-au evocat împrejurările că nicio probă nu confirmă obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000.000 lei iar precizarea acțiunii reclamantei la o teză subsidiară de obligare a pârâtei la această sumă s-a făcut într-un moment procesual care îi conferea un fine de neprimire, fiind încălcate dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul pârâtei ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că între părți, la data de 11 octombrie 2002 a intervenit o convenție privind tranzacționarea unui număr de 277 acțiuni, deținute de pârâta vânzătoare la SC L. SA și pentru care reclamanta cumpărătoare i-a plătit suma de 40.000.000 lei. Printr-o completă și integrală apreciere a probelor, atât instanța de fond cât și cea de apel, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor care decurg din convenția expusă anterior, precum și cadrul juridic aplicabil litigiului de natură comercială. Există suficiente dovezi care atestă că reclamanta P.M. a remis suma de 40.000.000 lei cu titlu de contravaloare a celor 277 acțiuni.

Mai mult, așa cum a motivat în chiar cererea de chemare în judecată, reclamanta se află în posesia celor 277 de acțiuni, solicitând inițial pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare a lor. Nu lipsite de relevanță sunt și demersurile reclamantei, de natură penală, cu scopul de a clarifica situația litigioasă, context în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, prin rezoluția din 26 august 2005 a confirmat propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea D.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., reținând că din actele premergătoare de urmărire penală P.M. a cumpărat cele 277 de acțiuni, plătind o contravaloare de 45.000.000 lei, intrând chiar în posesia acțiunilor, nefiind însă posibilă legalizarea tranzacției.

Corect a apreciat instanța de apel, că în materie comercială, potrivit art. 46 C. com., obligațiile comerciale se probează și cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 C. civ. Nu poate fi primită teza acreditată de recurenta - pârâtă referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. Este adevărat că potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune dovezi. În termenul din 4 aprilie 2007 reclamanta P.M. a depus o cerere având ca obiect precizarea acțiunii, solicitând instanței, alternativa obligării pârâtei la plata sumei de 45.000.000 lei, actualizată în funcție de rata inflației, începând cu data de 11 octombrie 2002 și până la data plății efective.

Din verificarea întregii documentații apare fără echivoc că au fost respectate întocmai exigențele dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., privitoare la momentul până la care reclamantul își poate întregii sau modifica cererea, cu atât mai mult cu cât aceste dispoziții au un caracter dispozitiv, încălcarea lor putând fi invocată cel mai târziu la prima zi de înfățișare, iar pârâta în faza procesuală a fondului, tacit, nu a invocat această neregularitate nici la termenul din 4 aprilie 2007, și nici la termenul din 18 aprilie 2007. Pentru aceste considerente urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.V. împotriva deciziei nr. 222 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.V. împotriva deciziei nr. 222 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 30 octombrie 2008.