ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3146/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 41 din 25 aprilie 2007 a admis în parte

acțiunea precizată formulată de reclamanta P.M. domiciliată în Târgu Jiu,

județul Gorj, împotriva pârâtei D.V. domiciliată în Târgu Jiu, județul Gorj, în

sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 40.000.000 lei ce

va fi actualizată de la 11 octombrie 2002 la data plății efective.

A fost respins capătul de

cerere privind constatarea vânzării - cumpărării unui număr de 277 acțiuni, vânzare

intervenită între părți.

A mai fost admisă cererea

reconvențională formulată de pârâta - reclamantă, în sensul că a fost obligată

reclamanta - pârâtă la restituirea celor 277 acțiuni deținute, sub sancțiunea

daunelor cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, ce vor fi plătite

cu a 30 zi de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.

În final au fost compensate

cheltuielile de judecată.

Instanța de fond, pentru a

pronunța această hotărâre, a reținut că, între părți, a intervenit, la data de

11 octombrie 2002, o înțelegere de cumpărare a unui număr de 277 acțiuni pe

care pârâta le deținea la SC L. SA, contra sumei de 40.000.000 lei. În acest

scop, pârâta a împuternicit prin procură specială pe numitul P.C. să vândă cui

va fi de cuviință și la prețul pe care îl va considera avantajos acțiunile mai

sus descrise.

Din probele administrate s-a

constatat faptul că reclamanta a plătit pârâtei suma de 40.000.000 lei, iar cu

referire la suma de 5.000.000 lei care ar fi fost plătită numitului P.C.,

deoarece nu există cerere în instanță, Tribunalul nu s-a pronunțat.

Potrivit art. 98 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990, proprietatea asupra acțiunilor nominative se poate

transmite prin declarații făcute și înscrise în registrul acționarilor de către

cedenți și cesionari, sau mandatarii lor, prin actul constitutiv putându-se

prevedea și alte modalități.

Nu se poate constata

intervenită vânzare - cumpărarea celor 277 de acțiuni, întrucât în raport de

dispozițiile legale nu a existat nicio ofertă de vânzare, iar valoarea

acțiunilor a fost stabilită arbitrar. Vânzarea acțiunilor a fost tranșată direct

de către părți, fără nicio bază contabilă, prețul fiind stabilit arbitrar,

pârâta în calitatea de acționar la SC L. SA nefăcând o ofertă de vânzare către

societate, vizând cele 277 de acțiuni.

În ceea ce privește cererea

reconvențională aceasta a fost găsită întemeiată, deoarece reclamanta deține

fără titlu cele 277 de acțiuni, urmând a fi obligată să le restituie pârâtei,

sub sancțiunea daunelor cominatorii.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 222 din 11 octombrie 2007 a respins ca nefondate

apelurile formulate de reclamanta P.M. și D.V. împotriva sentinței nr. 41 din 25

aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios

administrativ, în dosarul nr. 810/95/2007, fiind preluate în esență toate

argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei nr. 222

din 11 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a

promovat recurs pârâta D.V., care a criticat această hotărâre judecătorească

pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9

raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea

în parte a sentinței instanței de fond și a instanței de apel, în sensul

respingerii capătului de cerere privind obligarea la restituirea sumei de

40.000.000 lei și menținerea dispozițiilor privind admiterea cererii

reconvenționale.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-au evocat împrejurările că nicio probă nu confirmă obligarea pârâtei

la plata sumei de 40.000.000 lei iar precizarea acțiunii reclamantei la o teză

subsidiară de obligare a pârâtei la această sumă s-a făcut într-un moment

procesual care îi conferea un fine de neprimire, fiind încălcate dispozițiile art.

132 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în

cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge

recursul pârâtei ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că între

părți, la data de 11 octombrie 2002 a intervenit o convenție privind

tranzacționarea unui număr de 277 acțiuni, deținute de pârâta vânzătoare la SC

L. SA și pentru care reclamanta cumpărătoare i-a plătit suma de 40.000.000 lei.

Printr-o completă și

integrală apreciere a probelor, atât instanța de fond cât și cea de apel, au

stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a

drepturilor și obligațiilor care decurg din convenția expusă anterior, precum

și cadrul juridic aplicabil litigiului de natură comercială.

Există suficiente dovezi

care atestă că reclamanta P.M. a remis suma de 40.000.000 lei cu titlu de

contravaloare a celor 277 acțiuni. Mai mult, așa cum a motivat în chiar cererea

de chemare în judecată, reclamanta se află în posesia celor 277 de acțiuni,

solicitând inițial pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare

- cumpărare a lor.

Nu lipsite de relevanță sunt

și demersurile reclamantei, de natură penală, cu scopul de a clarifica situația

litigioasă, context în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, prin

rezoluția din 26 august 2005 a confirmat propunerea organelor de poliție de

neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea D.V. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., reținând că din actele

premergătoare de urmărire penală P.M. a cumpărat cele 277 de acțiuni, plătind o

contravaloare de 45.000.000 lei, intrând chiar în posesia acțiunilor, nefiind

însă posibilă legalizarea tranzacției.

Corect a apreciat instanța

de apel, că în materie comercială, potrivit art. 46 C. com., obligațiile

comerciale se probează și cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar

crede că trebuie să admită proba testimonială și aceasta chiar în cazurile

prevăzute de art. 1191 C. civ.

Nu poate fi primită teza

acreditată de recurenta - pârâtă referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 132

alin. (1) C. proc. civ.

Este adevărat că potrivit art.

132 alin. (1) C. proc. civ., la prima zi de înfățișare, instanța va putea da

reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și

pentru a propune dovezi.

În termenul din 4 aprilie

2007 reclamanta P.M. a depus o cerere având ca obiect precizarea acțiunii,

solicitând instanței, alternativa obligării pârâtei la plata sumei de

45.000.000 lei, actualizată în funcție de rata inflației, începând cu data de

11 octombrie 2002 și până la data plății efective.

Din verificarea întregii

documentații apare fără echivoc că au fost respectate întocmai exigențele

dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., privitoare la momentul până la

care reclamantul își poate întregii sau modifica cererea, cu atât mai mult cu

cât aceste dispoziții au un caracter dispozitiv, încălcarea lor putând fi

invocată cel mai târziu la prima zi de înfățișare, iar pârâta în faza

procesuală a fondului, tacit, nu a invocat această neregularitate nici la

termenul din 4 aprilie 2007, și nici la termenul din 18 aprilie 2007.

Pentru aceste considerente

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.V. împotriva

deciziei nr. 222 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta D.V. împotriva deciziei nr. 222 din 11 octombrie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 30 octombrie 2008.