ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3727/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3727/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 29,

pronunțată la data de 4 aprilie 2007, secția comercială

și de contencios administrativ a Tribunalului Gorj, a admis, în parte,

acțiunea formulată de reclamanta Asociația A.P. Târgu Jiu

împotriva pârâtei Autoritatea Pentru Privatizare Și Administrația

Patricipațiilor Statului (A.V.A.S.), pe care a obligat-o să

plătească reclamantei suma de 4.059,6004 lei, reprezentând

actualizarea sumei din titlul executoriu pe perioada 1 martie 2004 – 23 iunie

2004 și suma de 4.581,66 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că pârâta a fost obligată,

prin sentința Tribunalului Gorj nr. 641 din 22 decembrie 2000 – definitivă

prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 33 din 26 ianuarie 2004 și

irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 3637/2005 – la plata sumei de 2.029.800.181 lei, că

menționata sentință putea fi pusă în executare începând cu

data de 26 ianuarie 2004, când s-a pronunțat decizia instanței de

apel, conform dispozițiilor art. 7209 C. proc. civ., în redactarea în

vigoare la acea dată și că, din expertiza efectuată în

cauză, rezultă suma datorată de pârâtă reprezentând

actualizarea sumei din titlu executoriu, achitată la data de 23 iunie

2004.

Secția comercială

a Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 220, pronunțată la

data de 10 octombrie 2007 a admis apelurile declarate de părți

împotriva sentinței tribunalului, pe care a anulat-o și a

reținut cauza spre rejudecare, pronunțând la data de 28 februarie

2008, decizia nr. 53, prin care a admis, în parte, acțiunea formulată

de reclamantă, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de

18.264,77 ron, reprezentând actualizarea creanței de 198.530,2160 ron, pe

perioada 16 iunie 2003 – 23 iunie 2004 – astfel cum a fost menționată

prin încheierea pronunțată la data de 29 februarie 2008, în

soluționarea erorii materiale sesizate, din oficiu, cu privire la

cuantumul acesteia – și suma de 7.020 ron, reprezentând cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

decizia nr. 220, instanța de apel, făcând aplicarea art. 297 alin.

(2) C. proc. civ., a reținut că sentința apelată este

nulă, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde

niciunul din elementele enumerate ca obligatorii în cuprinsul art. 261 alin.

(2) și (3) C. proc. civ., referindu-se la alte părți,

reprezentate de alte persoane și la susținerile prezentate de

acestea, iar, în ce privește decizia nr. 53, pronunțată în

rejudecarea fondului, a reținut că obligația stabilită prin

titlu executoriu – sentința Tribunalului Gorj nr. 641/2000 – având ca

izvor contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 3 iulie 1995,

a fost executată cu întârziere, situație în care reclamanta, în

calitate de creditor al acestei obligații, are dreptul la dezdăunare,

potrivit art. 1073 C. civ., în condițiile deprecierii monedei

naționale, urmare a căreia s-a produs acesteia un prejudiciu, ce

constă în devalorizarea creanței pe perioada cuprinsă între data

nașterii dreptului la despăgubire, considerând că existența

posibilității solicitării actualizării valorii

obligației stabilite în bani, conform 3712 C. proc. civ., în cadrul

executării silite, nu împiedică o astfel de solicitare pe calea

dreptului comun și a apreciat că pentru perioada octombrie 2000 – mai

2003 a intervenit prescripția dreptului la acțiune, în lipsa vreuneia

din cauzele, specificate în art. 13 – art. 16 din Decretul nr. 167/1958, ca

suspendând sau întrerupând cursul acesteia.

Împotriva deciziei nr. 53,

pronunțată de secția comercială a Curții de Apel

Craiova la data de 28 februarie 2008 a formulat recurs atât reclamanta

Asociația A.P. Târgu Jiu cât și pârâta A.V.A.S.

Recurenta reclamantă a

invocat, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul

obligării pârâtei la plata sumei ce constituie reactualizarea

creanței în litigiu pe perioada octombrie 2000 – 23 iunie 2004 și în

continuare până la data de 23 iunie 2006, cu motivarea, în

esență, că instanța de apel a apreciat eronat că,

pentru perioada octombrie 2000 – mai 2003, nu mai poate fi acordată

valoarea actualizată a obligației stabilite în bani deoarece a

intervenit prescripția dreptului la acțiune, întrucât, în

speță, dreptul său la acțiune s-a născut la data de 5

aprilie 1999, când a pierdut, în totalitate, dreptul de proprietate, urmare a

evicțiunii, iar cursul prescripției a fost întrerupt, conform art. 16

alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, prin promovarea, la data de 11 octombrie

2000, a acțiunii de obligare a pârâtei vânzătoare la plata

despăgubirilor în cuantum de 198.530,2160 lei, pe care le-a obținut

prin sentința Tribunalului Gorj nr. 641 din 22 decembrie 2000, așa

încât, până la data de 26 ianuarie 2004, când această hotărâre a

rămas definitivă și irevocabilă, nu putea formula o cerere

privind reactualizarea creanței, iar, prin introducerea la 16 iunie 2006 a

cererii dedusă prezentei judecăți, a fost întrerupt cursul noii

prescripții, ce a început să curgă la data de 26 ianuarie 2004.

Recurenta pârâtă a

invocat art. 304 pct. 9 ca motiv al cererii sale de recurs, solicitând

modificarea, în parte, a deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii

reclamantei, ca nefondată, arătând în motivarea recursului, în

esență, că menționata hotărâre de actualizare a

debitului este nelegală, față de prevederile art. 3712 C. proc.

civ., care permit posibilitatea actualizării sumei prin intermediul

agentului de executare și că instanța de apel a încălcat

principiul contradictorialității prin dispunerea efectuării unei

expertize de care nu a avut cunoștință, neasigurând

părților un tratament egal în ceea ce privește administrarea

probatoriului, această din urmă critică putând fi circumscrisă,

cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului prevăzut de art. 304

pct. 5 C. proc. civ.

Recursurile sunt nefondate.

Astfel, având în vedere

obiectul cererii deduse judecății se constată că, în mod

corect, instanța de apel a stabilit că, în speță, nu a

intervenit nicio cauză de întrerupere a cursului prescripției din

cele prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 pentru perioada

octombrie 2000 – mai 2003 – cuprinsă în calculul pretențiilor

solicitate prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de

16 iunie 2006 – făcând o corectă aplicare a prevederilor

menționatului act normativ inclusiv a celor ale art. 7 alin. (1), în

stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de

prescripție cu privire la acestea, așa încât nu se poate reține

aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursului reclamantei, iar motivul

invocat prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu a fost dezvoltat spre

a putea fi analizat.

În ce privește recursul

pârâtei este de observat că aceasta a argumentat nelegalitatea deciziei pe

existența art. 3712 C. proc. civ., necontestată de instanța de

apel ca posibilitate de solicitare a actualizării valorii obligației

stabilite în bani, care a apreciat, cu justețe, că, în

exercițiul dreptului său de dispoziție, reclamanta poate

utiliza, în acest scop, și calea dreptului comun, aleasă prin cererea

de chemare în judecată, situație ce nu justifică invocarea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar criticile ce se

circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

referitoare la încălcarea principiului contradictorialității

și principiului înfăptuirii justiției în mod egal pentru toate

părțile, nu pot fi primite, dat fiind că din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului nu rezultă că pârâta ar fi fost

împiedicată să-și exercite vreun drept procesual, inclusiv cel

de a propune și administra probe, iar, instanța de apel, considerând

necesară efectuarea unei expertize contabile în cauză, a pus în discuție

necesitatea efectuării acestei expertize, astfel cum rezultă din încheierea

pronunțată la data de 21 noiembrie 2007, reprezentantul prezent al

reclamantei punând concluzii în acest sens, iar absența reprezentantului

pârâtei la acea dată ca și la următoarele termene ce au fost

stabilite, nu poate fi imputată instanței.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta Asociația A.P. Târgu Jiu și de pârâta

A.V.A.S. București, împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr. 53

din 28 februarie 2008, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 decembrie 2008.