ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 571/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 25 din 6 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 707/63/2006 al Tribunalului Dolj, secția comercială, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta J.M.I. împotriva pârâtei SC M. SA CALAFAT. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A. nr. 2/2004, radierea mențiunilor efectuate în R.C., în temeiul acestei hotărâri, arătând în motivare că în calitate de acționar majoritar al societății pârâte din al cărui capital social deține o cotă de 91,95 %, la data de 13 iulie 2004, printr-o procură specială l-a împuternicit pe nepotul său C.A., administrator, la acel moment al pârâtei, să o reprezinte în problemele legate de activitatea societății.

Această procură, susține reclamanta a fost utilizată cu rea-credință de mandatar, care a cesionat pachetul de acțiuni al reclamantei, fapt aprobat prin hotărârea a cărei nulitate s-a cerut a se constata. Hotărâre care, de altfel a fost luată cu nerespectarea normelor referitoare la convocare, prin excluderea reclamantei din calitatea de acționar majoritar, în lipsa unui secretariat și cu votul administratorului C.A., care prin lege nu putea exprima un vot valabil. Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității, tribunalul a respins-o cu motivarea că prin cerere se invocă motive de nulitate absolută, situație în care potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.

În privința fondului, observând redactarea art. 117 alin. (4) din lege în vigoare la data adoptării hotărârii atacate, prima instanță a reținut că acest text legal prevedea doar posibilitatea și nu obligativitatea convocării prin scrisoare recomandată, astfel încât prin publicarea convocării în M. Of. din 28 octombrie 2004 și în ziar la data de 8 noiembrie 2004, s-au respectat cerințele menționate, inclusiv cu referire la termenul de 15 zile, în condițiile în care s-a procedat la reconvocarea adunării pentru data de 24 noiembrie 2004. De asemenea, în conținutul convocării se precizează că urmează a fi discutate probleme legate de vânzarea pachetului de acțiuni al acționarului majoritar, alegerea administratorului unic și a comitetului de cenzori, fiind îndeplinite astfel cerințele minime legale referitoare la redarea textului propunerilor.

Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 191 alin. (1) și (2) din lege, prima instanță a arătat că nici acest motiv de nulitate a hotărârii nu poate fi reținut pentru că, contrar susținerilor reclamantei, s-a întocmit un proces-verbal semnat de secretar și președinte, în care se consemnează dezbaterile, acest act fiind înregistrat în registrul ședințelor și al deliberărilor adunării generale. Motivul de nulitate potrivit căruia reclamanta a fost exclusă de la exercitarea dreptului de vot a fost înlăturat având în vedere că procura specială nr. 2193 din 13 octombrie 2009 cuprinde în mod explicit mandatul de reprezentare pentru operațiuni legate de calitatea de acționar al societății pârâte, în virtutea căruia mandatarul C.A.

și-a exercitat și dreptul de vot fără a încălca prevederile art. 125 alin. (1) C. proc. civ., pentru că avea și calitatea de acționar al societății, astfel încât o putea reprezenta legal pe reclamantă. Cât privește susținerea reclamantei potrivit căreia hotărârea atacată este contrară ordinii publice și bunelor moravuri pentru că, în realitate s-a urmărit fraudarea reclamantei cu consecința pierderii calității de acționar, tribunalul a arătat că cesiunea acțiunilor s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, care nu condiționează valabilitatea acestui act de aprobarea prealabilă sau ulterioară a adunării generale a acționarilor.

Apelul formulat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 75 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, care în plus, față de considerentele avute în vedere de prima instanță a precizat că, în realitate, apelanta, după cum a menționat, de altfel în apel, urmărește anularea hotărârii A.G.A. din 24 noiembrie 2004 pentru ca, pe cale de consecință să se constate nulitatea cesiunii, a cărei legalitate s-a stabilit însă irevocabil prin decizia nr. 3207 din 14 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta J.M.I. criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea criticilor, recurenta, reluând integral conținutul acțiunii, reiterată sub forma motivelor de apel, susține că prin decizia recurată au fost încălcate prevederile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, care impuneau obligativitatea efectuării convocării prin scrisoare recomandată, și nu prin publicitate realizată prin M. Of. și un ziar de răspândire, cum s-a procedat în speță, fără a fi respectat însă termenul de 15 zile prevăzut de alin. (2) al aceluiași articol. Un alt viciu al convocării constă în nesocotirea prevederilor art. 117 alin. (7) din aceeași lege, în condițiile în care în conținutul convocării nu se regăsește textul integral al propunerilor de modificare a actului constitutiv.

De asemenea, susține recurenta, instanța de apel, prin hotărârea pronunțată a reținut eronat că au fost respectate regulile referitoare la cvorumul necesar și adoptarea prin vot a hotărârii pe baza principiului majorității, deși hotărârea A.G.A. a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 125 alin. (1) și (5) din lege, deoarece votul exprimat de C.A., în numele recurentei nu poate produce efecte juridice. O altă critică vizează încălcarea dispozițiilor art. 128 alin. (2) și art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, care impun necesitatea unei alegeri a unui secretar pentru întocmirea procesului-verbal, motiv pe care instanța de apel omite să-l analizeze.

De altfel, susține recurenta, hotărârea adunării generale este contrară ordinii publice și bunelor moravuri, fiind adoptată în scopul fraudării intereselor sale, cu consecința pierderii calității de acționar, deși vânzarea acțiunilor se putea face numai în conformitate cu prevederile art. 98 din lege și prin hotărâre A.G.A., care trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate cerute de lege, în caz contrar și cesiunea fiind lovită de nulitate absolută. Prin ultimul motiv, recurenta, arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticilor formulate în privința cheltuielilor de judecată în raport cu soluția tribunalului, care le-a acordat, deși dovada acestora a fost depusă ulterior închiderii dezbaterilor.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la temeiurile legale anterior menționate, Curtea constată că este nefondat. Prima critică, vizează nelegalitatea deciziei din perspectiva nesocotirii dispozițiilor legale cuprinse în prevederile art. 117 alin. (4), (2), (7) și (8) referitoare la modalitatea, termenul și conținutul convocării. Din această perspectivă, deși este real că dispozițiile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, în redactarea în vigoare din momentul adoptării hotărârii adunării generale a cărei nulitate s-a cerut a se constata, prevedea că în cazul acțiunilor nominative, convocarea se face numai prin scrisoare recomandată, în speță efectuarea convocării prin publicitatea realizată prin M. Of.

și un ziar de largă răspândire nu este însă de natură a produce efectul invocat de recurentă, care nu poate invoca, cu succes, producerea unei vătămări. Astfel, prin decizia nr. 3207 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, care a soluționat litigiul având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de acțiuni încheiat de recurentă prin mandatar C.A., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 2193 din 13 iulie 2004, aprobată în A.G.A. din 24 noiembrie 2004, au fost dezlegate împrejurări relevante, iar această hotărâre se impune cu puterea lucrului judecat și în prezentul litigiu. Prin decizia amintită, s-a stabilit că procura în discuție are caracterul unui mandat special acordat mandatarului C.A.

de a o reprezenta pe reclamantă în toate operațiunile legate de bunul mers al societății și de a semna orice act adițional privind societatea, inclusiv cesiunea de părți sociale. În această privință precizându-se că potrivit art. 98 din Legea nr. 31/1990 în redactarea în vigoare la data efectuării, valabilitatea cesiunii nu este condiționată de o aprobare în adunarea generală. Rezultă că, în condițiile date, lipsa unei convocări a recurentei, prin scrisoare recomandată nu a fost de natură a afecta valabilitatea hotărârii adunării generale, mandatarului său fiindu-i încredințate puteri depline în privința gestionării activității societății. Pentru identitate de rațiune vor fi înlăturate și motivele de recurs referitoare la nesocotirea cerințelor referitoare la întrunirea cvorumului și a majorității necesare, respectiv a celor cuprinse în art. 125 alin. (1) și (5) din aceeași lege, mandatarul fiind împuternicit în baza procurii să exprime un vot valabil.

Cu alte cuvinte valabilitatea și întinderea efectelor acestei împuterniciri fiind stabilită în mod irevocabil, nu mai poate forma obiectul analizei în prezenta cauză. Referitor la încălcarea prevederilor art. 117 alin. (2) din aceeași lege, în sensul că nu a fost respectat termenul de 15 zile de la publicarea convocării, se va reține că și această critică este nefondată, în considerarea faptului că acesta nefiind un termen procedural, dispozițiile art. 101 C. proc. civ., nu sunt incidente.

De asemenea, sub aspectul conținutului convocării, astfel cum corect au reținut și instanțele anterioare sunt redate chestiunile supuse dezbaterii fiind prin urmare îndeplinite și cerințele art. 117 alin. (7) și (8) din aceeași lege, precum și acele prevederi privind existența secretariatului și întocmirea procesului – verbal, care a fost întocmit și semnat de secretarul desemnat și de președinte, fiind apoi menționat în registrul ședințelor, situație în care, și critica referitoare la încălcarea dispozițiilor legale care reglementează aceste aspecte, va fi înlăturată. Motivul referitor la încălcarea ordinii publice și a bunelor moravuri, derivat din faptul că prin adoptarea hotărârii din 24 noiembrie 2004 s-a urmărit, în realitate fraudarea intereselor recurentei, nu va fi reținut având în vedere că nu s-a constatat o încălcare a mandatului special acordat de recurentă.

Ultimul motiv este nefondat, dispozițiile art. 274 C. proc. civ., fiind corect aplicate având în vedere că reclamanta, prin respingerea acțiunii este parte căzută în pretenții, astfel încât urmează să suporte și cheltuielile de judecată, în cuantumul dovedit. În concluzie, recursul reclamantei este nefondat și va fi respins ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta J.M.I. împotriva deciziei nr. 75 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.