ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 571/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 25 din 6

septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 707/63/2006 al Tribunalului

Dolj, secția comercială, s-a respins, ca nefondată,

acțiunea formulată de reclamanta J.M.I. împotriva pârâtei SC M. SA

CALAFAT.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență,

că reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a

hotărârii A.G.A. nr. 2/2004, radierea mențiunilor efectuate în R.C.,

în temeiul acestei hotărâri, arătând în motivare că în calitate

de acționar majoritar al societății pârâte din al cărui

capital social deține o cotă de 91,95 %, la data de 13 iulie 2004,

printr-o procură specială l-a împuternicit pe nepotul său C.A.,

administrator, la acel moment al pârâtei, să o reprezinte în problemele

legate de activitatea societății.

Această procură,

susține reclamanta a fost utilizată cu rea-credință de

mandatar, care a cesionat pachetul de acțiuni al reclamantei, fapt aprobat

prin hotărârea a cărei nulitate s-a cerut a se constata.

Hotărâre care, de altfel a fost luată cu nerespectarea normelor

referitoare la convocare, prin excluderea reclamantei din calitatea de

acționar majoritar, în lipsa unui secretariat și cu votul

administratorului C.A., care prin lege nu putea exprima un vot valabil.

Analizând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția tardivității, tribunalul a respins-o cu motivarea

că prin cerere se invocă motive de nulitate absolută,

situație în care potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 dreptul

la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de

orice persoană interesată.

În privința fondului, observând

redactarea art. 117 alin. (4) din lege în vigoare la data adoptării

hotărârii atacate, prima instanță a reținut că acest

text legal prevedea doar posibilitatea și nu obligativitatea

convocării prin scrisoare recomandată, astfel încât prin publicarea

convocării în M. Of. din 28 octombrie 2004 și în ziar la data de 8

noiembrie 2004, s-au respectat cerințele menționate, inclusiv cu

referire la termenul de 15 zile, în condițiile în care s-a procedat la

reconvocarea adunării pentru data de 24 noiembrie 2004.

De asemenea, în conținutul

convocării se precizează că urmează a fi discutate probleme

legate de vânzarea pachetului de acțiuni al acționarului majoritar,

alegerea administratorului unic și a comitetului de cenzori, fiind

îndeplinite astfel cerințele minime legale referitoare la redarea textului

propunerilor.

Referitor la nerespectarea

dispozițiilor art. 191 alin. (1) și (2) din lege, prima

instanță a arătat că nici acest motiv de nulitate a

hotărârii nu poate fi reținut pentru că, contrar

susținerilor reclamantei, s-a întocmit un proces-verbal semnat de secretar

și președinte, în care se consemnează dezbaterile, acest act

fiind înregistrat în registrul ședințelor și al

deliberărilor adunării generale.

Motivul de nulitate potrivit

căruia reclamanta a fost exclusă de la exercitarea dreptului de vot a

fost înlăturat având în vedere că procura specială nr. 2193 din 13

octombrie 2009 cuprinde în mod explicit mandatul de reprezentare pentru

operațiuni legate de calitatea de acționar al societății

pârâte, în virtutea căruia mandatarul C.A. și-a exercitat și

dreptul de vot fără a încălca prevederile art. 125 alin. (1) C.

proc. civ., pentru că avea și calitatea de acționar al

societății, astfel încât o putea reprezenta legal pe reclamantă.

Cât privește susținerea

reclamantei potrivit căreia hotărârea atacată este contrară

ordinii publice și bunelor moravuri pentru că, în realitate s-a

urmărit fraudarea reclamantei cu consecința pierderii

calității de acționar, tribunalul a arătat că cesiunea

acțiunilor s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 98 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990, care nu condiționează valabilitatea

acestui act de aprobarea prealabilă sau ulterioară a adunării

generale a acționarilor.

Apelul formulat de reclamantă a

fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 75 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, care în plus, față de

considerentele avute în vedere de prima instanță a precizat că,

în realitate, apelanta, după cum a menționat, de altfel în apel,

urmărește anularea hotărârii A.G.A. din 24 noiembrie 2004 pentru

ca, pe cale de consecință să se constate nulitatea cesiunii, a

cărei legalitate s-a stabilit însă irevocabil prin decizia nr. 3207

din 14 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta J.M.I. criticând-o pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor,

recurenta, reluând integral conținutul acțiunii, reiterată sub

forma motivelor de apel, susține că prin decizia recurată au

fost încălcate prevederile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, care

impuneau obligativitatea efectuării convocării prin scrisoare

recomandată, și nu prin publicitate realizată prin M. Of.

și un ziar de răspândire, cum s-a procedat în speță,

fără a fi respectat însă termenul de 15 zile prevăzut de alin.

(2) al aceluiași articol. Un alt viciu al convocării constă în

nesocotirea prevederilor art. 117 alin. (7) din aceeași lege, în

condițiile în care în conținutul convocării nu se

regăsește textul integral al propunerilor de modificare a actului

constitutiv.

De asemenea, susține recurenta,

instanța de apel, prin hotărârea pronunțată a reținut

eronat că au fost respectate regulile referitoare la cvorumul necesar

și adoptarea prin vot a hotărârii pe baza principiului

majorității, deși hotărârea A.G.A. a fost adoptată cu

încălcarea prevederilor art. 125 alin. (1) și (5) din lege, deoarece

votul exprimat de C.A., în numele recurentei nu poate produce efecte juridice.

O altă critică

vizează încălcarea dispozițiilor art. 128 alin. (2) și art.

131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, care impun necesitatea unei alegeri a unui

secretar pentru întocmirea procesului-verbal, motiv pe care instanța de

apel omite să-l analizeze.

De altfel, susține recurenta,

hotărârea adunării generale este contrară ordinii publice

și bunelor moravuri, fiind adoptată în scopul fraudării

intereselor sale, cu consecința pierderii calității de

acționar, deși vânzarea acțiunilor se putea face numai în

conformitate cu prevederile art. 98 din lege și prin hotărâre A.G.A.,

care trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate cerute

de lege, în caz contrar și cesiunea fiind lovită de nulitate

absolută.

Prin ultimul motiv, recurenta,

arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

criticilor formulate în privința cheltuielilor de judecată în raport

cu soluția tribunalului, care le-a acordat, deși dovada acestora a

fost depusă ulterior închiderii dezbaterilor.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate, raportat la temeiurile legale anterior

menționate, Curtea constată că este nefondat.

Prima critică, vizează

nelegalitatea deciziei din perspectiva nesocotirii dispozițiilor legale

cuprinse în prevederile art. 117 alin. (4), (2), (7) și (8) referitoare la

modalitatea, termenul și conținutul convocării.

Din această perspectivă,

deși este real că dispozițiile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990,

în redactarea în vigoare din momentul adoptării hotărârii

adunării generale a cărei nulitate s-a cerut a se constata, prevedea

că în cazul acțiunilor nominative, convocarea se face numai prin

scrisoare recomandată, în speță efectuarea convocării prin

publicitatea realizată prin M. Of. și un ziar de largă

răspândire nu este însă de natură a produce efectul invocat de

recurentă, care nu poate invoca, cu succes, producerea unei vătămări.

Astfel, prin decizia nr. 3207 din 4

noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, care a soluționat litigiul având ca obiect constatarea

nulității absolute a contractului de cesiune de acțiuni încheiat

de recurentă prin mandatar C.A., în baza procurii speciale autentificate

sub nr. 2193 din 13 iulie 2004, aprobată în A.G.A. din 24 noiembrie 2004,

au fost dezlegate împrejurări relevante, iar această hotărâre se

impune cu puterea lucrului judecat și în prezentul litigiu.

Prin decizia amintită, s-a

stabilit că procura în discuție are caracterul unui mandat special

acordat mandatarului C.A. de a o reprezenta pe reclamantă în toate

operațiunile legate de bunul mers al societății și de a

semna orice act adițional privind societatea, inclusiv cesiunea de

părți sociale. În această privință precizându-se

că potrivit art. 98 din Legea nr. 31/1990 în redactarea în vigoare la data

efectuării, valabilitatea cesiunii nu este condiționată de o

aprobare în adunarea generală.

Rezultă că, în

condițiile date, lipsa unei convocări a recurentei, prin scrisoare

recomandată nu a fost de natură a afecta valabilitatea hotărârii

adunării generale, mandatarului său fiindu-i încredințate puteri

depline în privința gestionării activității

societății.

Pentru identitate de rațiune

vor fi înlăturate și motivele de recurs referitoare la nesocotirea

cerințelor referitoare la întrunirea cvorumului și a

majorității necesare, respectiv a celor cuprinse în art. 125 alin. (1)

și (5) din aceeași lege, mandatarul fiind împuternicit în baza

procurii să exprime un vot valabil.

Cu alte cuvinte valabilitatea și

întinderea efectelor acestei împuterniciri fiind stabilită în mod

irevocabil, nu mai poate forma obiectul analizei în prezenta cauză.

Referitor la încălcarea

prevederilor art. 117 alin. (2) din aceeași lege, în sensul că nu a

fost respectat termenul de 15 zile de la publicarea convocării, se va

reține că și această critică este nefondată, în

considerarea faptului că acesta nefiind un termen procedural,

dispozițiile art. 101 C. proc. civ., nu sunt incidente.

De asemenea, sub aspectul

conținutului convocării, astfel cum corect au reținut și

instanțele anterioare sunt redate chestiunile supuse dezbaterii fiind prin

urmare îndeplinite și cerințele art. 117 alin. (7) și (8) din aceeași

lege, precum și acele prevederi privind existența secretariatului

și întocmirea procesului – verbal, care a fost întocmit și semnat de

secretarul desemnat și de președinte, fiind apoi menționat în

registrul ședințelor, situație în care, și critica

referitoare la încălcarea dispozițiilor legale care

reglementează aceste aspecte, va fi înlăturată.

Motivul referitor la încălcarea

ordinii publice și a bunelor moravuri, derivat din faptul că prin

adoptarea hotărârii din 24 noiembrie 2004 s-a urmărit, în realitate

fraudarea intereselor recurentei, nu va fi reținut având în vedere că

nu s-a constatat o încălcare a mandatului special acordat de

recurentă.

Ultimul motiv este nefondat,

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., fiind corect aplicate având în vedere

că reclamanta, prin respingerea acțiunii este parte căzută

în pretenții, astfel încât urmează să suporte și cheltuielile

de judecată, în cuantumul dovedit.

În concluzie, recursul reclamantei

este nefondat și va fi respins ca atare în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta J.M.I. împotriva deciziei nr. 75 din 7 aprilie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2010.