ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 902/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 902/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița –
Năsăud, reclamanta N.I. a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA,
solicitând instanței să constate nulitatea absolută a
hotărârilor A.G.O.E.A. SC S. SA din data de 17 decembrie 2005.
În susbsidiar a solicitat anularea celor
două hotărâri ca nelegale precum și menționarea în
Registrul Comerțului a hotărârii privind nulitatea sau anularea
hotărârilor.
Prin sentința comercială nr. 204/cc/3
octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița a fost
respinsă ca lipsită de interes acțiunea precizată de
reclamanta N.I., privind constatarea nulității sau anulării A.G.A.
din 17 decembrie 2005.
Prin aceeași hotărâre instanța
a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii privind constatarea
nulității sau anularea Hotărârii A.G.E.A. din 17 decembrie 2005.
În motivarea sentinței, instanța a
reținut în esență că prin Hotărârea A.G.A. din 17
decembrie 2005 a SC S. SA a fost reales ca administrator unic, domnul P.C.,
pentru perioada 23 decembrie 2005 – 23 decembrie 2009, cât și cenzorii.
Din procesul verbal de ședință
rezultă că au fost prezenți un număr de 7 acționari
reprezentând 92,67% din capitalul social, iar dintre aceștia, 5
acționari reprezentând un proces de 77,63% din capitalul social au votat
pentru realegerea domnului P.C. în funcția de administrator unic pe
perioada menționată.
S-a constatat că nu are drept de vot
societatea, care preluase acțiunile de la reclamanta N.I.
În această situație, chiar
dacă ar fi fost prezentă reclamanta prin împuternicit, nu ar fi putut
influența cu votul său raportat la numărul de acțiuni
reprezentând 8,37% din capitalul social, realegerea administratorului unic .
Instanța a reținut ca prin
sentința comercială nr. 387/2006 pronunțată în dosarul nr. 651/112/2006
pârâta SC S. SA a fost obligată să-i restituie reclamantei un
număr de 356 de acțiuni reprezentând 8,37% din capitalul social.
Rezultă fără echivoc că reclamanta a fost în imposibilitate
de a se prevala de calitatea sa de acționar al societății pârâte
ca urmare a atitudinii administratorului unic P.C. care a operat transferul
acționarilor reclamantei în favoarea societății, fără
să fie perfectat și finalizat contractul de vânzare-cumpărare de
acțiuni, acesta fiind și motivul pentru care reclamanta contestă
realegerea administratorului unic.
Văzând relația cu administratorul
unic, interesul reclamantei în promovarea acțiunii de constatare a
nulității absolute a Hotărârii A.G.A. din 17 decembrie 2005 a
fost apreciat ca fiind unul particular, iar nu un interes social, în beneficiul
societății și al acționarilor ei, care trebuie să
caracterizeze orice acțiune în anulare întemeiate pe dispozițiile
Legii nr. 31/1990, republicată.
Ca urmare, tribunalul a respins ca
lipsită de interes acțiunea promovată de reclamanta N.I..
Împotriva menționatei decizii a declarat
apel reclamanta N.I., iar la data de 18 februarie 2009 intimata SC S. SA a
formulat cerere de aderare la apel solicitând desființarea încheierii din
data de 9 mai 2008 prin care a fost respinsă excepția perimării
acțiunii.
Prin decizia comercială nr. 2 din 18
martie 2009 a Curții de Apel Cluj Napoca a fost admis apelul declarat de
reclamanta N.I., a fost desființată sentința comercială nr.
204/2008 a Tribunalului Bistrița, cauza fiind trimisă pentru
rejudecare la aceiași instanță.
Cererea de aderare la apel formulată de
intimata SC S. SA a fost respinsă.
În motivarea deciziei, instanța a
reținut în esență că instanța de fond, a respins
acțiunea formulată de reclamanta ca fiind lipsită de interes cu
încălcarea principiului contradictorialității în condițiile
în care excepția lipsei de interes nu a fost pusă în discuția
părților fapt ce atrage nulitatea hotărârii.
Cererea de aderare la apel a fost
respinsă întrucât aceasta a vizat încheierea din 9 mai 2008 prin care a
fost respinsă excepția perimării acțiunii.
Intimata SC S. SA a formulat recurs împotriva
deciziei nr. 2 din 18 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj
prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamanta N.I. și
admiterea cererii de aderare la apel.
În dezvoltarea motivelor de recurs,
întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
recurenta arată că în mod greșit instanța de apel a
reținut că excepția lipsei de interes nu a fost pusă în
discuția părților în condițiile în care acest aspecte a
fost dezbătut inclusiv cu ocazia concluziilor orale.
În mod greșit a fost respinsă
cererea de aderare la apel întrucât apelul său viza încheierea din 9 mai
2008 prin care a fost respinsă excepția perimării iar aderarea
la apel tinde la reformarea hotărârii primei instanțe.
Intimata reclamantă a depus la dosar note
scrise prin care solicită în esență respingerea recursului ca
nefondat.
Examinând decizia recurată în raport de
criticile formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte
constată că recursul este nefondat.
Noțiunea de proces echitabil presupune
respectarea și aplicarea principiului contradictorialității
și al dreptului la apărare, iar judecătorul are, potrivit art. 129
alin. (1) C. proc. civ., îndatorirea să facă respectat și
să respecte el însuși principiul contradictorialității
și celelalte principii ale procesului civil.
Pentru a asigura contradictorialitatea în
procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția
părților toate aspectele de fapt și drept pe baza cărora va
soluționa litigiul.
În speța de față, intimata
pârâtă, prin întâmpinarea formulată la data de 10 februarie 2006 a
invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei
N.I. cu motivarea că aceasta nu mai are calitatea de acționar al
societății pârâte.
La data de 24 februarie 2006, cauza a fost
suspendată în temeiul art. 244, alin. (1) C. proc. civ. până la soluționarea
dosarului nr. 651/211/2006, acțiune prin care reclamanta N.I. a solicitat
să se constate calitatea sa de acționar la societatea pârâtă.
Prin sentința comercială nr. 387
din 21 aprilie 2006, menținută prin decizia civilă nr. 2434 din
19 iunie 2007 a Înalta Curte de Casație și Justiție a fost
tranșată calitatea de acționar a reclamantei N.I. la SC S. SA iar
prin încheierea din 20 martie 2008 cauza a fost repusă pe rol.
În ședința din 19 septembrie 2008
instanța a rămas în pronunțare pe fondul cauzei, fără
să pună în discuție părților excepția lipsei de
interes reținută din oficiu în condițiile în care din nici un
act existent la dosarul cauzei nu rezultă că excepția lipsei de
interes a fost pusă în discuția părților pentru a da
eficiență dispozițiilor art. 129 pct. 4 C. proc. civ. Dreptul la
un proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității,
instanța fiind obligată să pună în discuția
părților toate aspectele de fapt și drept pe baza căreia va
soluționa litigiu.
Astfel instanța de apel în mod corect a
reținut încălcarea dispozițiilor art. 129 pct. 4 C. proc. civ.
cu consecința desființării hotărârii apelate, motivul de
recurs pe acest aspect fiind neîntemeiată.
Nici motivul de recurs vizând respingerea
cererii de aderare la apel nu este întemeiat.
Este adevărat că potrivit
dispozițiilor art. 293 alin. (1) C. proc. civ. intimatul este în drept,
chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul
făcut de partea potrivnică printr-o cerere proprie, care să
tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe dar cererea de
aderare la apel vizează încheierea din 9 mai 2008 prin care a fost
respinsă excepția perimării invocate de SC S. SA.
Intimata SC S. SA avea posibilitatea
legală în raport de dispozițiile art. 253 alin. (1) C. proc. civ.
să formuleze apel împotriva încheierii prin care a fost respinsă excepția
perimării, în termenul de apel prevăzut de art. 284 alin. (1) C.
proc. civ.
Prin aderarea la apelul principal se tinde
conform dispozițiilor art. 293 alin. (1) la reformarea hotărârii ce a
fost atacată cu apel și nu repunere în termenul de apel pentru o
hotărâre împotriva căruia nu a fost exercitată calea de atac în
termenul procesual.
Ca urmare, instanța de apel în mod
corect a reținut că cererea de aderare la apel vizează încheierea
din 9 mai 2008 care putea fi atacată cu apel propriu-zis în termenul
prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. având în vedere și
dispozițiile art. 253 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele exprese, în temeiul art.
312 alin. (1) teza a II-a, Înalta Curte, va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă
SC S. SA, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul declarat de
pârâta SC S. SA Bistrița împotriva deciziei civile nr. 2 din 18 martie
2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios
administrativ și fiscal.
Obligă recurenta SC S. SA Bistrița la
plata sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei N.I.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 5 martie 2010.