ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3967/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3967/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 886 din 10 iunie

2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins ca lipsită de interes acțiunea

comercială precizată, formulată de reclamanta N.I., împotriva SC S. SA, privind

constatarea nulității sau anularea Hotărârii AGA din 17 decembrie 2005.

S-a luat act de

renunțarea reclamantei la judecarea cererii privind constatarea nulității sau a

anulării Hotărârii AGEA din data de 17 decembrie 2005.

Pentru a pronunța

această hotărâre tribunalul a reținut că prin acțiunea comercială înregistrată

reclamanta N.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Bistrița să

se constate nulitatea absolută a Hotărârilor AGA și AGEA din data de 17

decembrie 2005 iar în subsidiar să se dispună anularea celor două hotărâri și

în final să se dispună ca sentința ce se va da în cauză să fie menționată la

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, cu

cheltuieli de judecată.

La data de 21

februarie 2006 aceeași reclamantă a înregistrat la tribunal o nouă acțiune prin

care a solicitat să i se constate calitatea neîntreruptă de acționar, cu un

număr de 356 acțiuni nominative - acțiune înregistrată în Dosarul nr.

648/COM/2006, devenit nr. 651/112/2006, în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc.

civ., s-a dispus suspendarea prezentului dosar prin Încheierea din 24 februarie

2006 până la soluționarea irevocabilă a Dosarului cu nr. 648/2006

(651/112/2006).

Prin Sentința

comercială nr. 387 din 21 aprilie 2006 pronunțată în Dosar nr. 651/112/2008

(acvirat) menținută prin Decizia nr. 2434 din 19 iunie 2007 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost obligată pârâta SC S. SA să-i

recunoască reclamantei calitatea de acționar cu un număr de 356 de acțiuni

nominative, reprezentând 8,37% din capitalul social, pentru perioada 29 mai

2005 - 20 februarie 2006, să fie radiată din Registrul acționarilor

înstrăinarea acțiunilor din data de 29 mai 2005, cu efectuarea cuvenitelor

mențiuni atât în Registrul acționarilor cât și pe acțiunile nominative.

(Trebuie de specificat că societatea pârâtă și-a revocat între timp Hotărârea

AGEA din 29 mai 2005, printr-o Hotărâre din 20 februarie 2006, dar s-a dispus

reînregistrarea reclamantei ca acționară doar de la această dată a revocării și

nu de la data când s-a operat transferul acțiunilor respectiv 29 mai 2005).

După restituirea

Dosarului nr. 651/112/2006 din căile de atac, prezentul dosar a fost repus pe

rol la data de 20 martie 2008 pentru continuarea judecății.

Pârâta SC S. SA a

cerut să se constate perimarea acțiunii în temeiul art. 248 alin. (3) C. proc.

civ., - cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 9 mai

2008, rămasă irevocabilă.

Reclamanta N.I. a mai

formulat o precizare de acțiune, în sensul că s-au mai invocat alte patru

motive de nulitate a Hotărârii AGEA din 17 decembrie 2005, respectiv că în

procesul-verbal de ședință și nici în lista de prezență nu se indică numărul

acțiunilor reprezentate de AGA de fiecare acționar prezent și nici capitalul

social reprezentat de fiecare, fiind încălcate dispozițiile art. 9 din actul

constitutiv și art. 129 alin. (2) și art. 131 alin. (1), că s-au încălcat

dispozițiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 care prevăd

obligativitatea stabilirii, în convocator a unei date de referință,

administratorul societății dl P.C. nu avea drept de vot, fiind acționar cu

52,72% din capitalul social (art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990) și că nu

au fost respectate dispozițiile privind obligativitatea votului secret la

alegerea administratorului (art. 130 alin. (2) din același act normativ).

Ulterior, la data de

20 iunie 2006, reclamanta a depus, prin avocat, un script semnat de ea prin

care a declarat că renunță la judecată în ceea ce privește cererea de

constatare a nulității absolute ori de anulare a Hotărârii Adunării Generale

Extraordinare a Acționarilor din data de 17 decembrie 2005, în temeiul art. 246

C. proc. civ.

S-a constatat că față

de această cerere, a rămas de soluționat doar primul petit referitor la

nulitatea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din data de 17

decembrie 2005, prin care a fost reales administrator unic, dl P.C., pentru

perioada 23 decembrie 2005 - 23 decembrie 2009 cât și cenzorii pentru o

perioadă de 3 ani.

Instanța de fond

analizând procesul-verbal de ședință a constatat că au fost prezenți un număr

de 7 acționari care reprezintă 92,67% din capitalul social, iar dintre aceștia,

5 acționari reprezentând un procent de 77,63% din capitalul social au votat

pentru realegerea d-lui P.C. în funcția de administrator unic pe perioada

menționată și că s-a consemnat că nu are drept de vot societatea, care preluase

acțiunile de la reclamanta N.I.

În această situație,

instanța de fond a apreciat că, chiar dacă ar fi fost prezentă reclamanta prin

împuternicitul său, nu ar fi putut influența cu votul său raportat la numărul

de acțiuni reprezentând 8,37% din capitalul social realegerea administratorului

unic.

S-a reținut că

reclamanta a fost în imposibilitatea de a se prevala de calitatea de acționar

al societății pârâte, ca urmare a atitudinii administratorului unic P.C. care a

operat transferul acțiunilor reclamantei în favoarea societății, fără să se fi

perfectat și finalizat un contract de vânzare-cumpărare de acțiuni. Acesta pare

să fie motivul și pentru care reclamanta contestă realegerea administratorului

unic.

Astfel, configurat,

vizând relația cu administratorul unic al societății, interesul reclamantei în

promovarea și susținerea acțiunii de constatare a nulității absolute a

Hotărârii AGA din 17 decembrie 2005, este unul particular, iar nu un interes

social, în beneficiul societății și al acționarilor ei, care trebuie să

caracterizeze orice acțiune în anulare întemeiată pe dispozițiile Legii nr.

31/1990 republicată, materie în care nulitatea nu prezintă caracterul

distructiv din dreptul comun, fiind remediabilă.

Având în vedere că

existența interesului este o condiție ce se cere a fi îndeplinită atât în

promovarea acțiunii în justiție cât și pe parcursul judecării ei și constatând

lipsa actualității interesului, tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca

lipsită de interes.

Apelul declarat de

reclamanta N.I. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea

de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin

Decizia nr. 221/2011 din 8 noiembrie 2011.

În argumentarea

acestei decizii, instanța de apel a reținut, în sinteză, că în ceea ce privește

interesul ca o condiție ce se cere a fi îndeplinită pentru promovarea unei

acțiuni, în mod corect prima instanță a reținut că interesul reclamantei este

unul particular, iar nu un interes social în beneficiul societății și al

acționarilor ei care să caracterizeze orice acțiune în anulare întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată, materie în care nulitatea nu

prezintă caracterul distructiv din dreptul comun, fiind remediabilă.

Totodată s-a

constatat că în prezent pârâta SC S. SA se află în insolvență de la data de 30

iunie 2011 în Dosar nr. 2685/112/2011 al Tribunalului Bistrița-Năsăud fiind

deschisă procedura generală și numit administrator judiciar.

Prin urmare în baza

dispozițiilor art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006 din momentul alegerii

administratorului special, mandatul administratorului statutar P.C. a încetat

de drept, și prin urmare orice litigiu care are ca obiect contestarea acestei

calități a rămas fără obiect. Chiar dacă instanța a avut în vedere la momentul

pronunțării hotărârii această stare de fapt, excepția lipsei de obiect nu a

fost considerată ca întemeiată întrucât hotărârea AGA a cărei anulare se cere a

fost adoptată anterior intrării în insolvență a pârâtei, iar motivele de

nelegalitate ale acesteia au fost analizate în raport de starea de fapt

prezentă la acea dată.

Împotriva acestei

decizii reclamanta N.I. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În susținerea

motivelor de recurs invocate, recurenta a arătat, în esență, că există

contradicție în motivarea deciziei. Astfel, deși în cuprinsul considerentelor,

curtea de apel, reține că interesul său este unul particular și nu există un

interes social de a anula hotărârea AGA, în ultimul alineat al considerentelor

constată că „în speță reclamantei apelante îi lipsește interesul în invocarea

nulității absolute a Hotărârii AGA din 17 decembrie 2005, iar motivele de

nulitate absolută invocate sunt neîntemeiate".

Recurenta susține că,

din moment ce s-a reținut lipsa interesului general este limpede că nu putea

vorbi decât despre o nulitate relativă și în mod contradictoriu instanța s-a

pronunțat asupra nulității absolute, fără a o motiva o consideră, pe fond neîntemeiată.

Totodată, susține

recurenta, instanța de apel rejudecând cauza a ignorat: dispozițiile art. 129

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificată, votul nefiind exprimat în secret;

dispozițiile art. 126, administratorul în funcție nu putea participa la vot și

dispozițiile art. 101 din aceeași lege, deoarece nu s-a votat potrivit

principiului o acțiune - 1 vot ci așa cum consemnează procesul-verbal de

ședință, un acționar - 1 vot, iar încălcarea acestor texte de lege justifică un

interes juridic.

De asemenea,

recurenta apreciază că prin reținerea lipsei de interes instanța de apel i-a

încălcat practic liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil,

drept consacrat de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului

întrucât prin împiedicarea participării la dezbateri și a exercitării dreptului

1 vot reprezintă o atingere adusă dreptului de proprietate asupra acțiunilor

deținute.

Pentru aceste motive

recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea

apelului și acțiunea introductivă astfel cum a fost precizată respingând

excepția lipsei de interes ridicată din oficiu de instanța de fond.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de

art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii.

Prin argumentul adus

în sprijinul motivului analizat, recurenta susține că între considerente există

contradicție în ceea ce privește interesul în invocarea nulității absolute a

hotărârii AGA.

Critica este

nefondată. Susținerile recurentei bazate pe analiza fragmentată a considerentelor

nu sunt de natură să demonstreze că în decizia recurată sunt cuprinse motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din considerentele

deciziei rezultă că instanța de apel a achiesat la concluziile instanței de

fond în sensul că la momentul formulării cererii de chemare în judecată

reclamanta manifesta un interes particular întrucât acțiunea viza relația cu

administratorul unic al societății însă la momentul soluționării cauzei

reclamanta nu mai avea interes în a solicita anularea absolută a hotărârii AGA

din 17 decembrie 2005 întrucât pârâta SC S. SA se află în insolvență de la data

de 30 iunie 2011, deci interesul reclamantei nu mai era actual.

Astfel că nu se poate

vorbi despre o contradictorialitate a considerentelor deciziei în ceea ce privește

interesul reclamantei în a solicita anularea absolută a hotărârii AGA din 17

decembrie 2005.

Motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. invocat de recurentă

vizează lipsa temeiului legal sau încălcarea legii. Dintre aceste ipoteze,

recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) din Legea nr.

31/1990, modificată, respectiv a art. 130 alin. (2), art. 126, art. 101 din

aceeași lege, a art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

și art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Deși instanța de apel

prezentând situația de fapt a făcut referiri la aplicabilitatea dispozițiilor

art. 129 alin. (2), art. 126, art. 130 din Legea nr. 31/1990, această analiză

excede în realitate controlul instanțelor față de inexistența interesului în

promovarea acțiunii rezultat din starea de insolvență în care se află intimata

pârâtă SC S. SA.

În acest context,

raportat la datele speței, se constată că nu se mai impune a analiza în prezent

aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale pretins a fi încălcate.

Cât privește

susținerea recurentei referitoare la faptul că prin reținerea lipsei de interes

instanța de apel i-a încălcat practic liberul acces la justiție și dreptul la

un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 alin. (1) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul 1 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului întrucât prin împiedicarea participării la

dezbateri și a exercitării dreptului la vot reprezintă o atingere adusă

dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute, este nefondată.

Este de necontestat

că art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o

largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a

obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană

are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen

rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor

sale cu caracter civil.

În soluționarea

cauzei, instanța de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate

spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile

conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare,

contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

Față de cele ce

preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta N.I. împotriva Deciziei nr. 221/2011 din 8

noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM