ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3967/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 886 din 10 iunie 2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins ca lipsită de interes acțiunea comercială precizată, formulată de reclamanta N.I., împotriva SC S. SA, privind constatarea nulității sau anularea Hotărârii AGA din 17 decembrie 2005. S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii privind constatarea nulității sau a anulării Hotărârii AGEA din data de 17 decembrie 2005. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prin acțiunea comercială înregistrată reclamanta N.I.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Bistrița să se constate nulitatea absolută a Hotărârilor AGA și AGEA din data de 17 decembrie 2005 iar în subsidiar să se dispună anularea celor două hotărâri și în final să se dispună ca sentința ce se va da în cauză să fie menționată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, cu cheltuieli de judecată. La data de 21 februarie 2006 aceeași reclamantă a înregistrat la tribunal o nouă acțiune prin care a solicitat să i se constate calitatea neîntreruptă de acționar, cu un număr de 356 acțiuni nominative - acțiune înregistrată în Dosarul nr. 648/COM/2006, devenit nr. 651/112/2006, în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc.

civ., s-a dispus suspendarea prezentului dosar prin Încheierea din 24 februarie 2006 până la soluționarea irevocabilă a Dosarului cu nr. 648/2006 (651/112/2006). Prin Sentința comercială nr. 387 din 21 aprilie 2006 pronunțată în Dosar nr. 651/112/2008 (acvirat) menținută prin Decizia nr. 2434 din 19 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost obligată pârâta SC S. SA să-i recunoască reclamantei calitatea de acționar cu un număr de 356 de acțiuni nominative, reprezentând 8,37% din capitalul social, pentru perioada 29 mai 2005 - 20 februarie 2006, să fie radiată din Registrul acționarilor înstrăinarea acțiunilor din data de 29 mai 2005, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni atât în Registrul acționarilor cât și pe acțiunile nominative.

(Trebuie de specificat că societatea pârâtă și-a revocat între timp Hotărârea AGEA din 29 mai 2005, printr-o Hotărâre din 20 februarie 2006, dar s-a dispus reînregistrarea reclamantei ca acționară doar de la această dată a revocării și nu de la data când s-a operat transferul acțiunilor respectiv 29 mai 2005). După restituirea Dosarului nr. 651/112/2006 din căile de atac, prezentul dosar a fost repus pe rol la data de 20 martie 2008 pentru continuarea judecății. Pârâta SC S. SA a cerut să se constate perimarea acțiunii în temeiul art. 248 alin. (3) C. proc. civ., - cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 9 mai 2008, rămasă irevocabilă. Reclamanta N.I.

a mai formulat o precizare de acțiune, în sensul că s-au mai invocat alte patru motive de nulitate a Hotărârii AGEA din 17 decembrie 2005, respectiv că în procesul-verbal de ședință și nici în lista de prezență nu se indică numărul acțiunilor reprezentate de AGA de fiecare acționar prezent și nici capitalul social reprezentat de fiecare, fiind încălcate dispozițiile art. 9 din actul constitutiv și art. 129 alin. (2) și art. 131 alin. (1), că s-au încălcat dispozițiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 care prevăd obligativitatea stabilirii, în convocator a unei date de referință, administratorul societății dl P.C. nu avea drept de vot, fiind acționar cu 52,72% din capitalul social (art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990) și că nu au fost respectate dispozițiile privind obligativitatea votului secret la alegerea administratorului (art. 130 alin. (2) din același act normativ).

Ulterior, la data de 20 iunie 2006, reclamanta a depus, prin avocat, un script semnat de ea prin care a declarat că renunță la judecată în ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute ori de anulare a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 17 decembrie 2005, în temeiul art. 246 C. proc. civ. S-a constatat că față de această cerere, a rămas de soluționat doar primul petit referitor la nulitatea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din data de 17 decembrie 2005, prin care a fost reales administrator unic, dl P.C., pentru perioada 23 decembrie 2005 - 23 decembrie 2009 cât și cenzorii pentru o perioadă de 3 ani. Instanța de fond analizând procesul-verbal de ședință a constatat că au fost prezenți un număr de 7 acționari care reprezintă 92,67% din capitalul social, iar dintre aceștia, 5 acționari reprezentând un procent de 77,63% din capitalul social au votat pentru realegerea d-lui P.C.

în funcția de administrator unic pe perioada menționată și că s-a consemnat că nu are drept de vot societatea, care preluase acțiunile de la reclamanta N.I. În această situație, instanța de fond a apreciat că, chiar dacă ar fi fost prezentă reclamanta prin împuternicitul său, nu ar fi putut influența cu votul său raportat la numărul de acțiuni reprezentând 8,37% din capitalul social realegerea administratorului unic. S-a reținut că reclamanta a fost în imposibilitatea de a se prevala de calitatea de acționar al societății pârâte, ca urmare a atitudinii administratorului unic P.C. care a operat transferul acțiunilor reclamantei în favoarea societății, fără să se fi perfectat și finalizat un contract de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Acesta pare să fie motivul și pentru care reclamanta contestă realegerea administratorului unic. Astfel, configurat, vizând relația cu administratorul unic al societății, interesul reclamantei în promovarea și susținerea acțiunii de constatare a nulității absolute a Hotărârii AGA din 17 decembrie 2005, este unul particular, iar nu un interes social, în beneficiul societății și al acționarilor ei, care trebuie să caracterizeze orice acțiune în anulare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată, materie în care nulitatea nu prezintă caracterul distructiv din dreptul comun, fiind remediabilă. Având în vedere că existența interesului este o condiție ce se cere a fi îndeplinită atât în promovarea acțiunii în justiție cât și pe parcursul judecării ei și constatând lipsa actualității interesului, tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca lipsită de interes.

Apelul declarat de reclamanta N.I. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 221/2011 din 8 noiembrie 2011. În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în sinteză, că în ceea ce privește interesul ca o condiție ce se cere a fi îndeplinită pentru promovarea unei acțiuni, în mod corect prima instanță a reținut că interesul reclamantei este unul particular, iar nu un interes social în beneficiul societății și al acționarilor ei care să caracterizeze orice acțiune în anulare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată, materie în care nulitatea nu prezintă caracterul distructiv din dreptul comun, fiind remediabilă.

Totodată s-a constatat că în prezent pârâta SC S. SA se află în insolvență de la data de 30 iunie 2011 în Dosar nr. 2685/112/2011 al Tribunalului Bistrița-Năsăud fiind deschisă procedura generală și numit administrator judiciar. Prin urmare în baza dispozițiilor art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006 din momentul alegerii administratorului special, mandatul administratorului statutar P.C. a încetat de drept, și prin urmare orice litigiu care are ca obiect contestarea acestei calități a rămas fără obiect. Chiar dacă instanța a avut în vedere la momentul pronunțării hotărârii această stare de fapt, excepția lipsei de obiect nu a fost considerată ca întemeiată întrucât hotărârea AGA a cărei anulare se cere a fost adoptată anterior intrării în insolvență a pârâtei, iar motivele de nelegalitate ale acesteia au fost analizate în raport de starea de fapt prezentă la acea dată.

Împotriva acestei decizii reclamanta N.I. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În susținerea motivelor de recurs invocate, recurenta a arătat, în esență, că există contradicție în motivarea deciziei. Astfel, deși în cuprinsul considerentelor, curtea de apel, reține că interesul său este unul particular și nu există un interes social de a anula hotărârea AGA, în ultimul alineat al considerentelor constată că „în speță reclamantei apelante îi lipsește interesul în invocarea nulității absolute a Hotărârii AGA din 17 decembrie 2005, iar motivele de nulitate absolută invocate sunt neîntemeiate". Recurenta susține că, din moment ce s-a reținut lipsa interesului general este limpede că nu putea vorbi decât despre o nulitate relativă și în mod contradictoriu instanța s-a pronunțat asupra nulității absolute, fără a o motiva o consideră, pe fond neîntemeiată.

Totodată, susține recurenta, instanța de apel rejudecând cauza a ignorat: dispozițiile art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificată, votul nefiind exprimat în secret; dispozițiile art. 126, administratorul în funcție nu putea participa la vot și dispozițiile art. 101 din aceeași lege, deoarece nu s-a votat potrivit principiului o acțiune - 1 vot ci așa cum consemnează procesul-verbal de ședință, un acționar - 1 vot, iar încălcarea acestor texte de lege justifică un interes juridic.

De asemenea, recurenta apreciază că prin reținerea lipsei de interes instanța de apel i-a încălcat practic liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât prin împiedicarea participării la dezbateri și a exercitării dreptului 1 vot reprezintă o atingere adusă dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea apelului și acțiunea introductivă astfel cum a fost precizată respingând excepția lipsei de interes ridicată din oficiu de instanța de fond.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Prin argumentul adus în sprijinul motivului analizat, recurenta susține că între considerente există contradicție în ceea ce privește interesul în invocarea nulității absolute a hotărârii AGA. Critica este nefondată. Susținerile recurentei bazate pe analiza fragmentată a considerentelor nu sunt de natură să demonstreze că în decizia recurată sunt cuprinse motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din considerentele deciziei rezultă că instanța de apel a achiesat la concluziile instanței de fond în sensul că la momentul formulării cererii de chemare în judecată reclamanta manifesta un interes particular întrucât acțiunea viza relația cu administratorul unic al societății însă la momentul soluționării cauzei reclamanta nu mai avea interes în a solicita anularea absolută a hotărârii AGA din 17 decembrie 2005 întrucât pârâta SC S. SA se află în insolvență de la data de 30 iunie 2011, deci interesul reclamantei nu mai era actual. Astfel că nu se poate vorbi despre o contradictorialitate a considerentelor deciziei în ceea ce privește interesul reclamantei în a solicita anularea absolută a hotărârii AGA din 17 decembrie 2005. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc.

civ. invocat de recurentă vizează lipsa temeiului legal sau încălcarea legii. Dintre aceste ipoteze, recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificată, respectiv a art. 130 alin. (2), art. 126, art. 101 din aceeași lege, a art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Deși instanța de apel prezentând situația de fapt a făcut referiri la aplicabilitatea dispozițiilor art. 129 alin. (2), art. 126, art. 130 din Legea nr. 31/1990, această analiză excede în realitate controlul instanțelor față de inexistența interesului în promovarea acțiunii rezultat din starea de insolvență în care se află intimata pârâtă SC S. SA.

În acest context, raportat la datele speței, se constată că nu se mai impune a analiza în prezent aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale pretins a fi încălcate. Cât privește susținerea recurentei referitoare la faptul că prin reținerea lipsei de interes instanța de apel i-a încălcat practic liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât prin împiedicarea participării la dezbateri și a exercitării dreptului la vot reprezintă o atingere adusă dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute, este nefondată.

Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei, instanța de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.I. împotriva Deciziei nr. 221/2011 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM