ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2559/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 7

din 17 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată cererea formulată

de reclamantul F.C., domiciliat în Constanța, în contradictoriu cu pârâta SC C.M.C.

SA, Constanța, având ca obiect suspendarea provizorie a executării sentinței

civile nr. 85 din 26 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a

II-a civilă, în dosarul nr. 16234/118/2011, pe calea ordonanței președințiale,

în temeiul art. 300 alin. (2) și alin. (3), coroborat cu art. 403 alin. (4) C.

proc. civ.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de Apel Constanța a avut în vedere următoarele

considerente:

În speță, s-a reținut

că, SC C.M.C. SA a solicitat Oficiului Registrului Comerțului înregistrarea

mențiunilor privind Hotărârea nr.15 din 13 decembrie 2011 a Adunării Generale a

Acționarilor, hotărâre prin care s-a aprobat revocarea membrilor Consiliului de

Administrație, cu cererea de înregistrare mențiuni nr. 67502 din 23 decembrie

2011.

Reclamantul F.C.

invocând prevederile O.U.G. nr. 116/2009 și Legea nr. 84/2010, a înțeles a

formula cerere de intervenție în acea cauză, înregistrată sub nr. R 28922 din 23

decembrie 2011 la ORC Constanța, fără a indica vreun motiv de nelegalitate ce l-ar

fi determinat a solicita respingerea înregistrării mențiunilor, astfel că,

soluționarea sa a fost înaintată Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă,

constituindu-se dosarul nr. 16234/118 din 29 decembrie 2011, în care se

pronunță hotărârea a cărei suspendare provizorie se solicită în prezenta cauză.

Prin sentința civilă

nr. 85 din 26 ianuarie 2012 Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a

respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție formulată de F.C.

A admis cererea

principală formulată de SC C.M.C. SA și a dispus înregistrarea în Registrul

Comerțului a mențiunilor dispuse prin Hotărârea AGA a SC C.M.C. SA nr. 15 din 13

decembrie 2011 și publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României - partea

a IV-a după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri pe cheltuiala

titularului cererii.

Curtea de Apel

Constanța în analiza cererii de suspendare provizorie a executării sentinței

civile nr. 85 din 26 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a

II-a civilă, în dosarul nr. 16234/118/2011, a reținut că, în speță, condiția

urgenței nu este îndeplinită, cum de altfel nu este îndeplinită nici condiția

neprejudecării fondului cauzei, ce este o condiție specifică de admisibilitate

a cererii, în condițiile în care, din actele și lucrările dosarului nu rezultă

că reclamantul a atacat Hotărârea nr. 15 din 13 decembrie 2011 a SC C.M.C. SA

sub aspectul nelegalității sale, și mai mult, a susținut că, un alt acționar,

respectiv F.M.A. a atacat hotărârile adoptate în ședințele AGOA și AGEA din 13

decembrie 2011, pentru verificarea legalității.

Instanța a apreciat

că, față de neîndeplinirea cumulativă a celor două condiții de admisibilitate a

cererii, respectiv urgența și neprejudecarea fondului cauzei, este de prisos a

se mai examina condiția vizând vremelnicia măsurii, pentru că numai întrunirea

cumulativă a celor trei condiții determină admisibilitatea cererii.

Împotriva încheierii

nr. 7 din 17 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a

promovat recurs reclamantul F.C., care a criticat această hotărâre

judecătorească pentru nelegalitate solicitând admiterea recursului și

suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 85 din 26 ianuarie

2012 a Tribunalului Constanța, secția a II–a civilă, până la soluționarea

cererii de suspendare formulată în cadrul cererii de recurs.

Intimata S.C. C.M.C.

S.A. Constanța prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 15 mai 2012 a

invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 403

alin. (4) C. proc. civ.

Examinând cauza,

conform art. 137 C. proc. civ., în raport cu

excepția inadmisibilității, invocată

de intimată se constată următoarele:

Secția a II-a civilă

a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat

împotriva unei sentințe, în fapt a unei încheieri pronunțate de Secția a II–a

civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, ca instanță

de recurs.

În conformitate cu

art. 300 alin. (2) C. proc. civ., la cerere, instanța sesizată cu judecarea

recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și

în alte cauzei decât cele la care se referă alin. (1).

Suspendarea la cerere

a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce

se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu,

scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul

termen de judecată, dacă este cazul, iar dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4)

se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 403 alin.

(3) C. proc. civ., asupra cererii de suspendare formulate conform alin. (1) și (2)

din același articol, instanța în toate cazurile, se pronunță prin încheiere,

care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

În cazuri urgente,

dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere

și fără citarea părților suspendarea provizorie a executării până la

soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă

niciunei căi de atac.

Ca atare, încheierea

prin care a fost soluționată cererea de suspendare a judecății cauzei urmează,

sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea procesuală civilă pentru

hotărârea finală ce se va pronunța în cauză în acea etapă procesuală.

Așadar, în cauză se

constată neîndeplinirea uneia din cerințele ce se cer întrunite cumulativ, cu

referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind

susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi

de atac, așa încât recursul declarat apare ca fiind

inadmisibil.

Or, a recunoaște unei

căi de atac aptitudinea declanșării controlului judiciar, în alte condiții

decât cele prevăzute de legea procesual civilă, cu încălcarea principiului

legalității acestora, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, pentru a

da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și

autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este

sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea

procesual civilă și a respinge, ca

inadmisibilă, orice cale de atac

neconformă acestora.

Relevanța

în prezenta cauză o reprezintă însă dispozițiile legale imperative ale art. 403

alin. (4) C. proc. civ., în sensul că, în cazuri urgente, dacă s-a plătit

cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea

părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de

suspendare de către instanță, în condițiile în care încheierea nu este supusă

niciunei căi de atac.

Cum în

speță, suspendarea provizorie a executării unei hotărâri judecătorești s-a dat

în faza recursului și de către o instanță de recurs, care urmează să se

pronunțe asupra conflictului dintre părți printr-o decizie irevocabilă și,

deci, nesusceptibilă de o altă cale de atac de reformare, tot astfel și

hotărârea aceleiași instanțe prin care a fost soluționată o cerere de suspendare

a executării silite, cerere accesorie recursului, este la rândul ei

irevocabilă, calitate conferită de decizia prin care se va soluționa recursul.

Pentru

aceste rațiuni, urmează a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de

reclamantul F.C. împotriva încheierii nr. 7 din 17 februarie 2012 a Curții de

Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de F.C. împotriva încheierii nr. 7 din 17 februarie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II–a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2012.