ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3185/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, înregistrată la data de 18 noiembrie 2009, reclamanții G.S. și T.I. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA, să dispună anularea Hotărârii A.G.A. din 3 august 2009, invocând încălcarea art. 125 alin. (1) și alin. (3); art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, republicată și art. 11 din actul constitutiv. Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului Constanța, prin sentința nr. 513, pronunțată la data de 23 iunie 2010, a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată. Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au ratificat implicit modalitatea de reprezentare a acționarilor T.M.L., H.O.

și E.G., întrucât nu au formulat obiecțiuni cu privire la mandatul acordat de acești acționari avocatului C.D. la data întrunirii adunării, anterior prezentării ordinii de zi și adoptării acesteia, și că dreptul de preemțiune a fost respectat, conform art. 11 din actul constitutiv al SC G. SA.

Apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 150, pronunțată la data de 8 noiembrie 2010 . Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a înlăturat criticile aduse de apelanți primei instanțe, reținând că aceasta a apreciat în mod judicios că procurile autentice de reprezentare au fost depuse la sediul intimatei – pârâte, făcându-se vorbire despre acestea și în procesul – verbal al ședinței ce s-a finalizat cu adoptarea hotărârii contestate, iar mandatul acordat avocatului C. întrunește cerințele legale de reprezentare a mandanților, astfel că, prin nemenționarea vreunei obiecțiuni în privința procurilor depuse la societate, acționarii apelanți și-au manifestat acordul privind modul de reprezentare, cum corect a considerat Tribunalul.

Instanța de apel a înlăturat și critica referitoare la încălcarea dreptului de preemțiune cu motivarea că aceasta ar fi putut fi invocată, potrivit art. statutar invocat, doar în situația în care acționarul E.G. ar fi hotărât cesiunea acțiunilor către un terț, fără a da posibilitatea celorlalți acționari să-și exercite dreptul de preemțiune, iar, în ce privește critica privind nerespectarea dreptului la informare a reclamanților, a reținut incidența prevederilor art. 294 C. proc. civ., considerând că în apel nu pot fi invocate alte motive de anulare a actului contestat în speță. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta – reclamantă, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel – interpretând eronat procurile de reprezentare date de acționarii M.T.L., O.H. și E.G. mandatarului C.D., care nu sunt speciale, și faptul neformulării vreunei obiecțiuni de către acționarii reclamanți în privința acestor procuri, depuse la societate – a făcut o greșită aplicare a art. 125 alin. (3) și, deopotrivă, a art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, disociind încălcarea dreptului de preemțiune al reclamanților de reaua – credință de care au dat dovadă acționarii turci prin încălcarea dreptului lor de a fi informați cu privire la mersul societății, apărări greșit considerate de instanța de apel ca fiind structurate pe un alt motiv de nulitate, invocat în fata procesuală a apelului.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală, apreciind neîntemeiate criticile aduse de recurenți acestei hotărâri. Recursul este nefondat. Astfel, prin modificarea adusă art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006 a fost înlăturată cerința existenței unei procuri speciale pentru reprezentarea acționarului în adunarea generală, iar alin. (3) al precitatului text legal reglementează procedura de depunere a procurilor în original la sediul societății în termen de 48 de ore înainte de data adunării dacă prin actul constitutiv nu se prevede un termen limită, sub sancțiunea interzicerii dreptului de vot a acționarului prin mandatarul desemnat.

Reținând că procurile autentice de reprezentare a acționarilor T.M.L., H.O. și E.G. au fost depuse la sediul SC G. SA, iar conținutul mandatului acordat avocatului D.C. respectă cerințele legale pentru reprezentarea susnumiților acționari, acceptată, de altfel, și de acționarii reclamanți care nu au formulat nicio obiecțiune în privința acestor procuri, instanța de apel a înlăturat cu justețe critica întemeiată pe încălcarea prevederilor art. 125 alin. (3) C. proc. civ. Potrivit art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, introdus prin Legea nr. 441/2006, acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună – credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari.

Recurenții au argumentat susținerea încălcării de către instanța de apel a art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, pe disocierea acestor prevederi de încălcarea dreptului de preemțiune și pe greșita apreciere a apărărilor formulate în apel referitoare la reaua – credință a acționarilor turci în încălcarea dreptului lor la informare ca fiind un alt motiv de nulitate.

Este de observat că respingând, în mod corect, critica încălcării dreptului de preemțiune al acționarilor apelanți în raport cu art. 11 din actul constitutiv, în conformitate cu care „acționarii fondatori au drept de preemțiune în cazul transmiterii de acțiuni” și cu împrejurarea că, în speță, transmiterea acțiunilor s-a făcut către un alt coacționar nu către un terț, nu se poate reține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel cum a fost modificată și completată, nici prin modul în care a soluționat menționata critică și nici prin înlăturarea, în temeiul art. 294 alin. (1) C. proc. civ., a criticilor vizând nerespectarea dreptului lor la informare.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții G.S. și T.I. împotriva deciziei civile nr. 150/COM din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.