ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3185/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Constanța,

înregistrată la data de 18 noiembrie 2009, reclamanții

G.S. și T.I. au solicitat

instanței ca, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA, să dispună anularea Hotărârii

A.G.A. din 3 august 2009, invocând încălcarea art. 125 alin. (1) și alin. (3);

art. 136

1

din Legea nr. 31/1990, republicată și art. 11 din actul constitutiv.

Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului Constanța, prin sentința nr.

513, pronunțată la data de 23 iunie 2010, a respins acțiunea formulată de reclamanți,

ca nefondată.

Spre a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamanții au ratificat implicit modalitatea de reprezentare

a acționarilor T.M.L., H.O. și E.G., întrucât nu au formulat obiecțiuni cu privire

la mandatul acordat de acești acționari avocatului C.D. la data întrunirii adunării,

anterior prezentării ordinii de zi și adoptării acesteia, și că dreptul de preemțiune

a fost respectat, conform art. 11 din actul constitutiv al SC G. SA.

Apelul formulat de reclamanți

împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Constanța,

prin decizia civilă nr. 150, pronunțată la data de

8 noiembrie

2010

.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a înlăturat criticile aduse de apelanți primei instanțe,

reținând că aceasta a apreciat în mod judicios că procurile autentice de reprezentare

au fost depuse la sediul intimatei – pârâte, făcându-se vorbire despre acestea și

în procesul – verbal al ședinței ce s-a finalizat cu adoptarea hotărârii contestate,

iar mandatul acordat avocatului C. întrunește cerințele legale de reprezentare a

mandanților, astfel că, prin nemenționarea vreunei obiecțiuni în privința procurilor

depuse la societate, acționarii apelanți și-au manifestat acordul privind modul

de reprezentare, cum corect a considerat Tribunalul.

Instanța de apel a înlăturat

și critica referitoare la încălcarea dreptului de preemțiune cu motivarea că aceasta

ar fi putut fi invocată, potrivit art. statutar invocat, doar în situația în care

acționarul E.G. ar fi hotărât cesiunea acțiunilor către un terț, fără a da posibilitatea

celorlalți acționari să-și exercite dreptul de preemțiune, iar, în ce privește critica

privind nerespectarea dreptului la informare a reclamanților, a reținut incidența

prevederilor art. 294 C. proc. civ., considerând că în apel nu pot fi invocate alte

motive de anulare a actului contestat în speță.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta – reclamantă, invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului

s-a arătat, în esență, că instanța de apel – interpretând eronat procurile de reprezentare

date de acționarii M.T.L., O.H. și E.G. mandatarului C.D., care nu sunt speciale,

și faptul neformulării vreunei obiecțiuni de către acționarii reclamanți în privința

acestor procuri, depuse la societate – a făcut o greșită aplicare a art. 125

alin. (3) și, deopotrivă, a art. 136

1

din Legea nr. 31/1990, republicată,

disociind încălcarea dreptului de preemțiune al reclamanților de reaua – credință

de care au dat dovadă acționarii turci prin încălcarea dreptului lor de a fi informați

cu privire la mersul societății, apărări greșit considerate de instanța de apel

ca fiind structurate pe un alt motiv de nulitate, invocat în fata procesuală a apelului.

Intimata a solicitat,

prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca temeinică

și legală, apreciind neîntemeiate criticile aduse de recurenți acestei hotărâri.

Recursul este nefondat.

Astfel, prin modificarea

adusă art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006 a fost înlăturată

cerința existenței unei procuri speciale pentru reprezentarea acționarului în adunarea

generală, iar alin. (3) al precitatului text legal reglementează procedura de depunere

a procurilor în original la sediul societății în termen de 48 de ore înainte de

data adunării dacă prin actul constitutiv nu se prevede un termen limită, sub sancțiunea

interzicerii dreptului de vot a acționarului prin mandatarul desemnat.

Reținând că procurile

autentice de reprezentare a acționarilor T.M.L., H.O. și E.G. au fost depuse la

sediul SC G. SA, iar conținutul mandatului acordat avocatului D.C. respectă cerințele

legale pentru reprezentarea susnumiților acționari, acceptată, de altfel, și de

acționarii reclamanți care nu au formulat nicio obiecțiune în privința acestor procuri,

instanța de apel a înlăturat cu justețe critica întemeiată pe încălcarea prevederilor

art. 125 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 136

1

din Legea nr. 31/1990, republicată, introdus prin Legea nr. 441/2006, acționarii

trebuie să își exercite drepturile cu bună – credință, cu respectarea drepturilor

și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari.

Recurenții au argumentat

susținerea încălcării de către instanța de apel a art. 136

1

din Legea

nr. 31/1990, republicată, pe disocierea acestor prevederi de încălcarea dreptului

de preemțiune și pe greșita apreciere a apărărilor formulate în apel referitoare

la reaua – credință a acționarilor turci în încălcarea dreptului lor la informare

ca fiind un alt motiv de nulitate.

Este de observat că respingând,

în mod corect, critica încălcării dreptului de preemțiune al acționarilor apelanți

în raport cu art. 11 din actul constitutiv, în conformitate cu care „acționarii

fondatori au drept de preemțiune în cazul transmiterii de acțiuni” și cu împrejurarea

că, în speță, transmiterea acțiunilor s-a făcut către un alt coacționar nu către

un terț, nu se poate reține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a

art. 136

1

din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel cum a fost modificată

și completată, nici prin modul în care a soluționat menționata critică și nici prin

înlăturarea, în temeiul art. 294 alin. (1) C. proc. civ., a criticilor vizând nerespectarea

dreptului lor la informare.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții G.S. și T.I. împotriva deciziei civile nr. 150/COM din 8

noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2011.