ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7165/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7165/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 378/2011 din 7 decembrie

2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a

respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC D.D. SRL în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (MADR - APDRP), având ca

obiect procesul-verbal de constatare - titlu de creanță și titlu executor,

încheiat la 7 decembrie 2010 emis de APDRP, cu exonerarea reclamantei de la

plata sumei de 4.061.775,19 RON, precum și Decizia de soluționare a

contestației formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal amintit.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut în esență că între

Agenția de Plați

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (fosta Agenție SAPARD), în calitate de

Autoritate Contractantă și SC D.D. SRL, în calitate de Beneficiar s-a încheiat

Contractul nr. C1.1128152200011 din 1 septembrie 2004 având ca obiect

construirea unui abator mixt de porcine și bovine și fabrică din produse de

carne „R." din localitatea Sălașu de Sus, județul Hunedoara. Contractul de

finanțare s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului

multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților

Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001.

S-a că în urma

investigațiilor efectuate cu privire la proiectul SAPARD al societății Oficiul

European de Luptă Antifraudă - OLAF a constatat că dintre ofertele pentru

achiziția de utilaje și echipamente tehnologice pentru abatorizare și tranșare

destinate abatorului de porcine și bovine doar oferta companiei B. SRL, este

autentică, dar cu oarecare umflare a prețurilor.

Referitor la oferta

companiei italiene L.A.M. SRL care se presupune că a ofertat compania SC D.D.

SRL pentru furnizarea de echipament, s-a concluzionat că această este

neautentică, întrucât din verificările OLAF s-a reținut că reprezentantul

L.A.M. SRL a afirmat că, firma sa nu a avut legături de afaceri cu firmele

românești.

De asemenea,

referitor la oferta de furnizare echipamente pusă la dispoziție de CEIR, s-a

concluzionat că și această oferta, este neautentică, prin urmare din dovezile

obținute în urma controalelor, Oficiul European de Luptă Antifraudă a constatat

că solicitantul de fonduri SAPARD, SC D.D. SRL, a prezentat oferte care erau

fie neautentice, fie obținute de firma câștigătoare a licitației.

Curtea a mai reținut

că neregularitățile constatate au fost consemnate în Procesul-verbal de

constatare înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. 27.395 din 13 decembrie 2010, întocmit

în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 79/2003 și art. 2 alin. (13) din H.G.

nr. 1306/2007, prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în

cuantum de 4.061.775,19 RON la care se adaugă penalitățile de întârziere și

dobânzile calculate potrivit legislației aplicabile, iar contestația formulată

de reclamantă împotriva acestui proces-verbal a fost soluționată prin Decizia

nr. 3185 din 11 februarie 2011, în sensul respingerii acesteia.

S-au constatat ca

nefondate criticile reclamantei referitoare la nerespectarea dreptului la

apărare, întrucât dispozițiile art. 3 lit. o) din Normele metodologice de

aplicare a O.G. 79/2003 nu instituie obligativitatea audierii beneficiarului de

fonduri europene iar prevederile art. 11 alin. (2) din O.G. 79/2003 coroborate

cu cele ale art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a O.G.

79/2003 aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 permit organului de control să

aprecieze asupra necesității audierii, fapt care în speță a fost realizat iar

măsura luată a fost justificată.

Relativ la criticile

privind calitatea ofertelor și responsabilitatea analizării lor, instanța a

reținut că argumentele reclamantei nu sunt suficiente pentru a răsturna

prezumția de legalitate a actului administrativ atacat.

Prin urmare, în condițiile

în care investigațiile realizate de instituțiile specializate ale Statului

Italian, la solicitarea Oficiului European de Luptă Antifraudă, au relevat în

mod neechivoc faptul că ofertele L.A.M. SRL și CEIR s-au dovedit a fi

neautentice, prima instanță a constatat că nu s-a respectat principiul liberei

concurențe, al transparenței și al eficienței utilizării fondurilor prevăzut

pct. 1 parag. 5 din Cap. I - Prevederi Generale din Anexa IV Instrucțiuni de

achiziții din contractul de finanțare.

Totodată, Curtea de

apel a reținut că aspectul conform căruia Direcția Naționala Anticorupție -

Serviciul teritorial Alba Iulia a dispus, prin Ordonanța penală din 2 martie

2011, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000

privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție,

reținându-se că în cauză nu rezultă că învinuita F.M.I. și reprezentanții

societăților italiene au acționat concertat în scopul obținerii pe nedrept de

fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, prin prezentarea de

înscrisuri false, nu este de natură a combate aspectele reținute de Oficiul

European de Luptă Antifraudă în procesul-verbal de constatare și apoi în

raportul final al cazului nr. 1/002484.

Cu privire la

susținerile reclamantei, potrivit cărora societatea nu poate fi culpabilă

pentru valabilitatea sau nevalabilitatea unui act emis de o altă societate,

prima instanță a reținut că față de obligațiile asumate de aceasta prin

contractul de finanțare și ghidul informativ, obligația de diligenta presupune

ca selecția a minim trei ofertanți să fie realizată prin studierea pieței

furnizorilor din domeniul vizat și alegerea acelora care, pe de o parte,

satisfăceau cerințele beneficiarului în conformitate cu proiectul pe care dorea

să-l implementeze, iar pe de altă parte, erau independenți și eligibili să

participe în calitate de furnizori în cadrul unui proiect implementat de

SAPARD.

În fine, instanța a

apreciat că neregula constatată încalcă și dispozițiile art. 4 din Secțiunea B

- din Legea nr. 316/2001 potrivit cărora „Cheltuiala va fi eligibilă pentru

sprijinul comunitar pentru SAPARD, dacă este în conformitate și cu acest acord,

numai în cazul în care utilizarea asistenței SAPARD este în concordanță cu

principiile managementului financiar adecvat și în special ale economiei și

eficienței costurilor" iar gravitatea acesteia duce la retragerea

întregului ajutor nerambursabil în conformitate cu prevederile contractului de

finanțare și MAFA, indiferent dacă neregula a fost săvârșită cu intenție sau

nu.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs SC D.D. SRL, invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat

în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța

de fond, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței și, pe fond, admiterea

contestației, arătând în esență că:

-Sentința pronunțată

nu respectă dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanța nearătând

motivele pe care își sprijină soluția, mai exact nefăcând trimitere la nicio

probă care să-i fi format convingerea că ofertele prezentate de beneficiarul de

fonduri SAPARD erau neautentice (false) și limitându-se la a reține că

investigațiile realizate la solicitarea OLAF au relevat în mod neechivoc asupra

acestui aspect. Această motivare este contrazisă de ancheta penală efectuată de

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia din care

rezultă că ofertele prezentate de SC D.D. SRL sunt autentice și că din probele

administrate nu rezultă că învinuita F.M.I. și reprezentanța societăților

italiene au acționat concertat în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din

bugetul general al Comunităților Europene, prin prezentarea de înscrisuri

false.

A conchis recurenta

că în aceste condiții nu se poate exercita controlul judiciar și de aceea se

impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

- Instanța a

pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, interpretând în mod greșit normele

legale aplicabile în speță și înscrisurile depuse de reclamanți în susținerea

acțiunii.

Judecătorul fondului

s-a pronunțat asupra legalității procesului-verbal de constatare - titlu de

creanță și titlu executor încheiat la data de 7 decembrie 2010 prin care APDRP

a reținut că SC D.D. SRL, solicitant de fonduri SAPARD, a prezentat oferte care

fie erau neautentice, fie obținute de firma câștigătoare a licitației B.E. SRL,

fără a ține seama de accentul pe care reclamanta l-a pus permanent pe încălcarea

dreptului său la apărare. Această încălcare rezultă, în opinia recurentei, în

primul rând din aprecierea echipei de control (capitolul 5 lit. d)) că nu este

necesară audierea beneficiarului motivat de faptul că „prezenta misiune a fost

declanșată ca urmare a sesizării transmise de OLAF, instanța cu competențe

specifice în controlul și verificarea fondurilor comunitare”, ceea ce

contravine atât dispozițiilor art. 3 lit. a) din Norma metodologică nr. 24 din

octombrie 2007 cât și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care

garantează dreptul la apărare al acuzatului. Or, acuzațiile de fraudă,

folosirea unor acte neautentice (false) sunt acuzațiile penale aduse

beneficiarului în sensul prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Dreptul la apărare al

beneficiarului de fonduri SAPARD a fost încălcat și prin lipsirea acestuia de a

consulta documentele care au stat la baza procesului-verbal de constatare, acte

care nu i-au fost comunicate nici măcar odată cu procesul-verbal.

- În procedura

administrativă prealabilă nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte că

ofertele emise de L.A.M. SRL și CEIR Consortile Cooperativa către SC D.D. SRL

sunt neautentice.

Nici în fața

instanței nu s-au administrat probe în acest sens, așa încât constatările

echipei de control rămân pure speculații, cu atât mai mult soluția pronunțată

de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba, în urma

administrării unui amplu probatoriu, infirmă în totalitate acuzațiile aduse de

OLAF și APDRP.

-Instanța a reținut

în mod nelegal că beneficiarul de fonduri SAPARD - SC D.D. SRL - a „fraudat” în

sensul prevederilor art. 2 lit. b) din O.G. nr. 79/2003 bugetul general al

Comunităților Europene, deoarece textul invocat definește noțiunea de fraudă ca

fiind o acțiune sau o omisiune intenționată în legătură cu obținerea,

utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul

Comunităților Europene, dacă acțiunea/inacțiunea este incriminată prin Codul

Penal, Legea nr. 79/2000 sau prin alte legi speciale. În speță, lipsind fapta

incriminată de legile enumerate, lipsește și „frauda” invocată prin

procesul-verbal de constatare.

- S-a reținut greșit

de către instanța de fond că reclamanta nu și-a îndeplinit „obligația de

diligență” pentru selecția a trei oferte care să provină de la furnizori

independenți.

Ofertele companiilor

italiene poartă ștampila și semnătura reprezentanților legali, fiind deci

autentice, iar copiile certificate pentru conformitate cu originalul, depuse la

dosar, dovedesc acest lucru; dacă instanța avea dubii se putea dispune o

expertiză grafologică pentru stabilirea validității actelor.

Prin întâmpinare,

intimata APDRP a răspuns punctual criticilor formulate de recurentă, conchizând

că sentința recurată respectă dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și că

în calitatea sa de autoritate contractantă APDRP și-a însușit în mod integral

constatările OLAF conformându-se dispozițiilor art. 11 alin. (1) din H.G. nr.

1.306/2007, îndeplinindu-și rolul de a declanșa procedura de constatare și

recuperare a creanțelor bugetare rezultate ca urmare a debitelor constatate de

Comisia Europeană.

Examinând cauza din

perspectiva obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a criticilor

fundamentale pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., precum și

a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că

recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi

punctate în continuare:

Susținerea recurentei

că hotărârea judecătorească nu cuprinde elementele prevăzute de art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ. este infirmată a considerentele sentinței înlăuntrul

cărora se regăsesc în mod evident motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței că acțiunea nu este întemeiată, precum și motivele pentru

care s-au înlăturat cereri/apărări ale părților.

În același timp

instanța de control judiciar observă că soluția pronunțată își găsește

corespondent în probatoriul administrat la cererea părților, făcându-se o

analiză adecvată a actelor a căror anulare s-a cerut de către reclamanta SC

D.D. SRL precum și a celor care au stat la baza emiterii lor.

Probele administrate

au evidențiat că între fosta Agenția SAPARD - în prezent APDRP - în calitate de

autoritate contractantă și SC D.D. SRL - în calitate de beneficiar s-a încheiat

la data de 1 septembrie 2004 Contractul nr. C1.1128152200011 al cărui obiect a

fost construirea unui abator mixt de porcine și bovine și a unei fabrici de

produse din carne „Retezat” în localitatea Sălașu de Sus, județul Hunedoara.

Contractul de

finanțare a fost încheiat în temeiul Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea

Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia

Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, acord care a

stabilit cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului

SAPARD (program special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală)

stabilit prin Reglementarea Comisiei (CE) nr. 1268/1999 din 21 iunie 1999.

Valoarea eligibilă a

investiției a fost de 8.132.573,16 RON, din care 4.066.286,58 RON finanțare

nerambursabilă (50%), finanțarea nerambursabilă având două componente:

contribuția financiară a Comunității Europene în proporție de 75% și

contribuția publică națională în proporție de 25%, ambele gestionate de

Ministerul Finanțelor Publice conform O.U.G. nr. 63/1999.

Acțiunea în

contencios administrativ formulată de SC D.D. SRL a vizat anularea

Procesului-verbal de constatare încheiat de APDRP la data de 7 decembrie 2010

privind proiectul „Abator nou mixt de porcine și bovine și fabrică de produse

din carne Retezat din localitatea Sălașu de Sus, județul Hunedoara, beneficiar

SC D.D. SRL și a Deciziei nr. 3185 din 11 februarie 2011, prin care APDRP a

respins contestația formulată de beneficiar împotriva procesului-verbal înainte

amintit, reținându-se în sarcina beneficiarului un debit în valoare de

4.061.775,19 RON la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere,

conform prevederilor legale în vigoare.

În evaluarea

legalității celor două acte administrative contestate, instanța s-a raportat la

toate susținerile/apărările reclamantei, reiterate de altfel cu aceeași

motivare și prin cererea de recurs.

Referitor la

nerespectarea dreptului la apărare al beneficiarului finanțării nerambursabile,

în mod just instanța fondului a respins această critică, remarcând că

dispozițiile art. 3 lit. o) din normele metodologice de aplicare a O.G. nr.

79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a

fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, norme aprobate

prin H.G. nr. 1306/2007, nu instituie obligativitatea audierii beneficiarului

de fonduri europene, ci se referă la elementele obligatorii pe care trebuie să

le conțină procesul-verbal de constatare, care reprezintă titlu de creanță,

printre care și „mențiuni privind audierea” (lit. o), că din coroborarea art.

11 alin. (2) din O.U.G. nr. 79/2003 cu art. 3 din Normele metodologice de

aplicare a ordonanței rezultă că organul de control apreciază asupra

necesității audierii. În speță, în exercitarea acestui drept de apreciere la

capitolul 5 lit. d) din procesul-verbal de constatare s-a consemnat că nu a

fost necesară audierea societății beneficiare deoarece misiunea a fost

declanșată ca urmare a sesizării trimise de OLAF, instituție cu competențe

specifice conferite de Comisia Europeană prin Regulamentele (CE, Eurotom) nr.

2988/95 și (Eurotom, CE) nr. 2185/96 referitor la controalele și inspecțiile la

fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare

ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri.

În acest condiții nu

se pune problema încălcării de către organul constatator a dreptului la

apărare, așa cum este acesta consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În privința

susținerilor care privesc fondul, prima instanță a reținut că în perioada

februarie -martie 2006 pentru achiziția de utilaje și echipamente tehnologice

pentru abatorizare și tranșare destinate abatorului de porcine și bovine au

fost prezentate de beneficiarul SC D.D. SRL oferte de la SC B.E. (IT), CEIR

S.C.C. și SC L.A.M. SRL, iar în urma procedurii concurențiale contractul a fost

încheiat cu SC B.E. (IT).

OLAF a solicitat GdF

verificarea autenticității ofertelor furnizate de câteva companii italiene care

au fost depuse de anumite companii românești în sprijinul solicitărilor de

fonduri SAPARD, efectuându-se mai multe controale în Italia pentru a verifica

anumite oferte de furnizare a echipamente, între acestea unele controale vizând

SC B. SRL.

În data de 25 mai

2010 OLAF a demarat o anchetă cu privire la proiectul SAPARD al SC D.D. SRL.

În urma

investigațiilor efectuate s-a constatat că ofertele emise de L.A.M. SRL și CEIR

S.C.C. nu sunt autentice, detaliile privind fiecare dintre oferte fiind

consemnate în actele existente la dosar și reținute în considerentele

sentinței.

Concluzionând că SC

D.D. SRL - solicitant de fonduri SAPARD - a prezentat oferte neautentice, OLAF

a emis nota de informare S/008139/1 septembrie 2010 înregistrate la APDRP cu

nr. 19.307 din 10 septembrie 2010, iar această autoritate, în temeiul O.G. nr.

79/2003 și art. 2 alin. (13) din Normele metodologice de aplicare a acestei

ordonanțe, a întocmit Procesul-verbal de constatare din 7 decembrie 2010 în

care s-au consemnat neregularitățile constatate de OLAF.

Raportul final emis

de OLAF al cazului I/002484 privind pe beneficiarul SC D.D. SRL a reconfirmat

neregulile semnalate APDRP, reînnoind solicitarea de recuperare integrală a

ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Prin normele care

reglementează gestionarea fondurilor comunitare, se stabilesc reguli extrem de

riguroase în acest domeniu, tocmai dat fiind caracterul nerambursabil al

acestor ajutoare financiare, astfel că nu poate fi primită critica recurentei

potrivit căreia sancționarea sa ar fi fost posibilă numai dacă se dovedește

vinovăția, sub forma intenției sau a neglijenței.

Potrivit art. 5A 13

1b din Secțiunea F din Acordul de finanțare aprobat prin Legea nr. 316/2001 cu

modificările și completările ulterioare, „neregularitate înseamnă orice

încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea sau

omisiunea unui operator economic, care a avut sau va avea un efect de

prejudiciere asupra Comunității sau a unui punct nejustificat de cheltuială”.

În același timp

„neregula”este definită de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 ca

fiind „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport

cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile

contractuale ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor

dispoziții, care prejudiciază bugetul Comunității Europene și/sau bugetele

administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine

cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”.

Aceeași ordonanță

definește la alin. (2) al art. 2 expresia „fraudă” ca fiind „orice acțiunea sau

omisiune intenționată în legătură cu obținerea, utilizarea sau gestionarea

fondurilor comunitare provenind din bugetul general al Comunităților europene

(…) incriminată prin Codul penal, Legea nr. 78/2000 sau prin alte legi

speciale”.

Recurenta se află în

eroare atunci când susține că s-a reținut în sarcina sa săvârșirea unei

„fraude” în sensul 2 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 79/2003, în realitate,

instanța reținând corect că în speță este vorba de existența unei nereguli câtă

vreme s-a stabilit fără echivoc că două dintre oferte sunt neautentice, iar în

această privință este nerelevantă Ordonanța penală din 2 martie 2011 de

scoatere de sub urmărire penală a reprezentantului societății reclamante pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr.

78/2000 - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia.

Aspectele reținute în

Raportul final al OLAF nu sunt invalidate de ordonanța penală menționată, așa

cum susține recurenta, soluția organului de urmărire penală având semnificație

doar sub aspectul exonerării de răspundere penală. Chiar dacă faptele reținute

nu îmbracă elementele constitutive ale unei infracțiuni, ele se circumscriu

unei nereguli.

În speță, existența

unei „nereguli” în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 a fost

dovedită, această concluzie fiind întărită de obligațiile asumate prin

Contractul de finanțare și anexele acestuia și de măsura 1.1. din Ghidul

Informativ privind Programul SAPARD, rezultând de aici că beneficiarului îi

revine și obligația de diligență care presupune ca selecția a minim trei

ofertanți să fie realizată prin studierea pieței furnizorilor în domeniul și

alegerea acelora care, pe de o parte satisfăceau cerințele raportat la

proiectul pe care beneficiarul dorea să-l implementeze, iar pe de altă parte

erau independenți și eligibili să participe în calitate de furnizori în cadrul

unui proiect implementat de SAPARD.

În mod just s-a

reținut că au fost încălcate și dispozițiile art. 4 („Eligibilitatea

cheltuielilor”) Secțiunea B din Legea nr. 316/2001.

Față de prevederile

contractului de finanțare Anexa I (Prevederi Generale), mai exact de art. 17

alin. (1), (3) și (4), în conformitate cu competențele conferite APDRP prin

art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1306/2007, această autoritate a decis legal în

privința retragerii întregului ajutor nerambursabil în cuantum de 4.061.775,19

RON prin Procesul-verbal de constatare din 7 decembrie 2010 care a fost

menținut prin Decizia nr. 3185 din 11 februarie 2011 emisă cu ocazia

soluționării contestației administrative formulate de SC D.D. SRL.

Ținând seama de

situația de fapt și de drept expusă se constată că nu există motive pentru

reformarea sentinței atacate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC ”D.D.” SRL împotriva Sentinței nr. 378/2011 din 7 decembrie 2011

a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM