ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2766/2014

Obiectul acțiunii și procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 414/59/2011, reclamanta SC "C." SRL Bocșa a chemat în judecată pe pârâta APDRP solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea și suspendarea procesului-verbal de constatare din 15 decembrie 2010, a notificării din 20 decembrie 2010 și a Deciziei nr. 3848 din 18 februarie 2011, acte emise toate de pârâtă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. La termenul de judecată din data de 16 mai 2011, instanța a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 15 decembrie 2010, a notificării din 20 decembrie 2010 și a Deciziei nr. 2848 din 18 februarie 2011, acte emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Soluția pronunțată a rămas irevocabilă, prin Decizia nr. 4606 din 06 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 414/59/2011. La termenul de judecată din data de 07 noiembrie 2011, instanța a dispus conexarea Dosarului nr. 560/59/2011 la prezentul dosar, pe considerentul că dosarul conexat cuprinde doar motivarea cererii de suspendare formulată de reclamantă cu privire la actele administrative atacate în prezenta cauză, motivare care în mod eronat a fost înregistrată drept acțiune separată.

Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 149 din 12 martie 2012, a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat procesul-verbal de constatare din 15 decembrie 2010, notificarea din 20 decembrie 2010 și Decizia nr. 3848 din 18 februarie 2011, acte emise toate de pârâtă, și a obligat autoritatea pârâtă la plata sumei de 12.414 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Pentru realizarea proiectului "Modernizare abator păsări Bocșa, județul Caraș-Severin", reclamanta SC "C." SRL Bocșa a solicitat acordarea ajutorului financiar nerambursabil, în condițiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (SAPARD România). Cererea a fost admisă și a fost încheiat cu Agenția SAPARD contractul-cadru din 21 martie 2005. Valoarea totală a investiției a fost de 6.816.412,068 lei, din care 3.408.206,034 lei reprezintă finanțare nerambursabilă, acordată în termenii și condițiile contractului. Pentru realizarea proiectului anterior prezentat, reclamanta a solicitat oferte de la producătorii internaționali de linii tehnologice pentru utilaje destinate abatorului de păsări. În urma controlului efectuat de Oficiul European de Luptă Antifraudă s-au constatat mai multe nereguli în legătură cu ofertele și firmele care au comunicat aceste oferte. În concret, s-a reținut, în primul rând, faptul că una dintre oferte nu era autentică, iar în al doilea rând, faptul că exista un conflict de interese între firmele ofertante. Prin adresa din 27 septembrie 2010, înregistrată la APDRP în 4 octombrie 2010, Oficiul European de Luptă Antifraudă a solicitat autorității pârâte să procedeze la recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil ce a fost acordat reclamantei. Prin procesul-verbal de constatare din 15 decembrie 2010, pârâta APDRP a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a debitului în valoare totală de 3.378.895,78 lei, din care 2.534.171,835 lei creanță la bugetul Uniunii Europene și 844.723,945 lei creanță la bugetul public național, la care se adaugă majorările și penalitățile calculate conform legislației în vigoare. Prin Decizia nr. 3848 din 18 februarie 2011, pârâta a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei, reținând, în esență, faptul că documentele depuse de reclamantă în cadrul dosarului de achiziție au fost verificate de către OLAF, iar rezultatul controlului și constatarea emisă a fost întocmită în baza documentelor oficial depuse de către beneficiar. Instanța de primă jurisdicție a arătat că adresa OLAF mai sus individualizată, ce a stat la baza procesului-verbal de constatare analizat, are caracterul unei "constatări administrative primare", astfel cum este definită de art. 35 din Regulamentul CE nr. 1290/2005. Un asemenea act reprezintă prima evaluare scrisă a unei autorității competente administrative sau judiciare, care concluzionează, pe baza faptelor concrete, dacă a fost comisă vreo neregularitate, fără a aduce atingere posibilității ca această concluzie să fie ulterior modificată sau retrasă, în urma parcurgerii procedurii administrative sau judiciare. În speța de față, această "constatare primară administrativă" nu a fost urmată de raportul final de control, întocmit în condițiile art. 9 din Regulamentul CE nr. 1073/1999, care să poată fi valorificat, în temeiul prevederilor H.G. nr. 1306/2007 și, respectiv, ale O.G. nr. 79/2003. În altă ordine de idei, plecând de la definiția neregulii - cuprinsă în O.G. nr. 79/2003 și, respectiv, în Regulamentul CE nr. 2988/1995 - instanța de fond a reținut că, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Regulament, ca regulă generală, orice abatere atrage după sine fie neacordarea avantajului obținut nejustificat fie retragerea acestuia. În plus, art. 4 alin. (3) din același Regulament prevede că actele despre care se stabilește că au ca scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului obținut nejustificat fie retragerea acestuia. În concret, în raportul OLAF s-a reținut că beneficiarii fondurilor SAPARD supuși controlului, printre care și reclamanta, au fost pe deplin conștienți de faptul că ofertele false au fost folosite pentru a susține proiectele SAPARD menționate, iar procedurile de achiziție au fost falsificate, aspect ce este considerat drept tentativă de fraudare a bugetului european și a celui național. Cu referire expresă la societatea reclamantă, în Raportul OLAF s-a reținut, în primul rând, faptul că oferta prezentată de SC "C." SRL nu corespundea cu oferta prezentată în dosarul de achiziție, întrucât copia ofertei nu conținea prețurile diferitelor articole, dar acestea apăreau în oferta originală; mai mult decât atât, deși suma totală era identică, în oferta prezentată în copie erau cuprinse clauze cu privire la transport și ambalare ce nu erau cuprinse în oferta originală. Pe de altă parte, firma italiană a precizat faptul că nu a primit niciodată solicitări formale de a participa la licitație, administratorul societății fiind contactat telefonic de reprezentantul reclamantei. Curtea de apel a apreciat faptul că în Raportul OLAF s-au reținut doar diferențe formale între oferta prezentată în copie cu ocazia controlului și oferta originală aflată la dosarul de achiziție, în condițiile în care însăși autoritatea OLAF recunoaște că suma totală cuprinsă în oferta prezentată în copie era la fel cu cea din oferta originală. Ca atare, nu prezintă relevanță dacă în oferta în copie nu erau cuprinse anumite detalii (clauze privind transportul, ambalarea ori prețurile diferitelor articole). Oferta autentică este oferta provenită de la cel ce se pretinde emitentul acesteia și, de vreme ce prețul total ofertat se regăsește în același cuantum, atât în oferta originală cât și în cea aflată în copie la societatea italiană, nu i se poate contesta acesteia caracterul de ofertă autentică. Prin urmare, beneficiarului nu i se poate imputa săvârșirea unei neregularități, în sensul dispozițiilor anterior menționate, deoarece nu există nicio dovadă că acesta avea cunoștință de eventualele discrepanțe existente între oferta originală și cea în copie. În opinia primei instanțe, faptul că societatea italiană nu a primit o solicitare formală de a participa la licitație, ci a fost contactată doar verbal de reprezentatul societății reclamante nu este de natură să conducă la concluzia săvârșirii unei abateri, întrucât din regulile de achiziție cuprinse în anexa IV la contractul de finanțare nu rezultă obligația beneficiarului de a formula solicitări scrise de oferte. În al doilea rând, în Raportul OLAF s-a menționat faptul că a existat un conflict de interese, întrucât existau legături clare între compania franceză O.F. și compania olandeză S.N. Pe acest aspect, instanța de fond a arătat că beneficiarul avea obligația de diligență în a întreprinde acțiunile ce erau necesare pentru evitarea eventualului conflict de interese, obligație ce a fost respectată în cazul de față. Pentru a ajunge la această concluzie, curtea de apel s-a raportat la următoarele date: - procedura de achiziție a echipamentelor de abatorizare s-a derulat în anul 2005, anterior aderării României la Uniunea Europeană, iar trei dintre cei șase producători de echipamente ce acționau la momentul respectiv pe plan european au depus oferte în dosarul de achiziție al reclamantei; ca atare, era vorba despre producători independenți din țări diferite, cunoscuți pe piață drept liberi concurenți, iar denumirile firmelor și sediile acestora aflate în țări diferite (Italia, Franța, Olanda) nu erau în măsură a releva vreo legătură între acestea; - la dosarul de achiziție, societatea franceză a depus o adresă cu informații generale despre aceasta în care nu se face nicio referire la acționariatul principal al societății care, de altfel, nu putea fi cunoscut decât printr-o solicitare expresă în acest sens, având în vedere că era vorba despre o societate anonimă pe acțiuni; - informațiile despre compania franceză au fost furnizate membrilor misiunii de control OLAF de către lichidatorul firmei O.F., care a prezentat acestora un istoric economic al societății, din care rezulta activitatea acesteia, precum și structura acționariatului pe parcursul anilor 1995 - 2006; o asemenea informație nu putea fi accesibilă reclamantei în desfășurarea procedurii de achiziție pentru accesarea fondurilor SAPARD. Curtea de apel a concluzionat în sensul că aspectele semnalate de către OLAF nu pot conduce la concluzia că societatea reclamantă a săvârșit abateri de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, în condițiile în care acestea nu s-au referit la oferta declarată câștigătoare, ci la celelalte două oferte implicate în procedura de achiziție.

Recursul declarat de pârâta APDRP În recursul său, pârâta a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de finanțare încheiat de părți, care stipula în mod clar faptul că beneficiarul proiectului era singurul răspunzător pentru implementarea proiectului. Ca atare, beneficiarul era responsabil de a se asigura că toate documentele utilizate în cadrul implementării proiectului sunt autentice, legale, complete și în concordanță cu condițiile de accesare a Programului SAPARD. Or, în speța de față, OLAF a arătat că oferta prezentată de SC "C." SRL era falsă, dar și că nu au existat trei oferte provenite de la trei furnizori independenți. Recurenta a precizat și faptul că nu a avizat eligibilitatea firmelor participante la procedură: avizul dat reprezintă doar o verificare a respectării etapelor procedurii și a depunerii actelor impuse prin instrucțiunile de achiziții, corectitudinea desfășurării procedurilor fiind în sarcina beneficiarului. Așadar, aprecierea primei instanțe în sensul că intimata este exonerată de culpă, în condițiile în care legăturile dintre cei doi ofertanți este probată, iar oferta prezentată de SC "C." SRL era falsă, nu poate fi primită, deoarece partea avea obligația de a respecta prevederile contractuale asumate. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit legea incidentă procedurii de achiziție derulate în cauză. În dezvoltarea acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurentă situația factuală existentă în speță și au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: a) Este nefondată aprecierea primei instanțe potrivit căreia adresa OLAF, ce a stat la baza procesului-verbal de constatare, are caracterul unei constatări administrative primare, iar aceasta nu putea fi avută în vedere, în condițiile în care nu a fost urmată de raportul final OLAF, emis în temeiul art. 9 din Regulamentul nr. 1073/1999. Astfel, APDRP, în calitatea sa de autoritate contractantă care acordă un sprijin financiar nerambursabil în numele Comunității Europene și al Statului Român, are dreptul și, totodată, obligația de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect și de a dispune măsurile preventive și sancționatorii stabilite în legislația specială și clauzele contractului de finanțare oricând pe întreaga durată de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru de finanțare) - aspect cunoscut și asumat de beneficiar prin semnarea contractului de finanțare. În speța de față, așa cum s-a precizat în preambulul procesului-verbal de constatare din 15 decembrie 2010, echipa de control a făcut doar o verificare documentară, bazată pe concluziile OLAF din nota din 27 septembrie 2010, prin care instituția europeană a cerut înregistrarea sumei totale plătite beneficiarului ca neregulă în Registrul Debitorilor. Raportul final al investigațiilor întocmit de OLAF nu este singurul document care poate conduce la concluzia existenței unei nereguli. În condițiile în care concluziile exprimate prin nota din 27 septembrie 2010 sunt clare, în mod evident raportul final OLAF nu putea să cuprindă o concluzie diferită, respectiv că în cazul cercetat nu ar fi existat o neregulă. b) Recomandările OLAF din nota din 13 martie 2011 reprezintă doar un punct de vedere al acestei autorități ce nu poate fi reținut în soluționarea favorabilă a cauzei și nici nu poate fi de natură să facă inaplicabile prevederile contractului de finanțare. c) Este nefondată aprecierea curții de apel în sensul că aspectele semnalate de OLAF nu pot conduce la concluzia săvârșirii de către intimată a unei abateri de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene. Beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici și modul de desfășurare a procedurilor de selecție și achiziții, fiind obligat să se asigure de corectitudinea derulării acestora, în condițiile în care societățile ofertante au fost invitate de acesta la selecția de oferte. În privința prejudiciului, este aplicabilă ipoteza a doua a pct. 5 A13 1 b din Secțiunea F a Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, cu modificările și completările ulterioare. Mai exact, recurenta apreciază că a avut loc "un efect de prejudiciere asupra Comunității sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială". Pe aspectul analizat, recurenta mai arată că obligația de recuperare a fondurilor UE intervine în mod automat, la constatarea neregulilor și a fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Recursul declarat de reclamanta SC "C." SRL Bocșa În recursul său, reclamanta a solicitat modificarea sentinței, în sensul acordării, cu titlu de cheltuieli de judecată, a întregului onorariu avocațial pretins. În motivare, recurenta a arătat că a probat cuantumul onorariului solicitat cu actele prezentate la dosar, iar activitatea profesională desfășurată de avocat în cauză justifică plata sumei de 24.800 lei.

Apărările formulate de intimata SC "C." SRL Bocșa Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Partea a prezentat istoricul situației de fapt și a răspuns punctual la motivele de recurs formulate de pârâtă, după cum urmează. - Procesul-verbal contestat, care a determinat apoi emiterea notificării, nu precizează și nu susține prejudicierea în vreun mod a bugetului C.E., în condițiile în care proiectul a fost declarat eligibil. Existența prejudiciului este singura împrejurare în raport cu care se puteau lua măsurile dispuse. - Realitatea existenței obiectivului finanțat, stricta îndeplinire a obligațiilor asumate de societate, conformitatea la lege a întregii activități desfășurate în cadrul procedurii și lipsa prejudicierii bugetului C.E. nu sunt contestate în cauză. - Recurenta-pârâtă face referire doar la chestiuni teoretice, fără a ține seama de realizarea investiției, de costurile reale ale acesteia, aceleași cu sumele de bani acordate prin derularea Programului, care au făcut obiectul verificărilor și avizărilor autorității pârâte pentru fiecare operațiune efectuată, inclusiv acelea privind solicitarea și primirea ofertelor, analizarea lor și declararea ofertei câștigătoare. - Actele pretins neautentice se află în dosarul de achiziții în original, au fost prezentate recurentei-pârâte anterior efectuării operațiunilor de finanțare, au fost analizate și verificate de aceasta, întrucât numai cu avizul prealabil putea avea loc operațiunea. - Susținerile recurentei-pârâte în legătură cu nesolicitarea directă a ofertelor și caracterul neautentic al acestora sunt total nefondate, fapt confirmat și în cadrul anchetei efectuate de către OLAF. - Controlul evocat în nota de constatare nu a avut loc, dosarul de achiziție nu a fost cercetat de emitentul acesteia. - SC "C.I." SRL nu are legătură cu cererile de ofertă, societatea contactată fiind SC "C." SRL - În condițiile în care adresa OLAF este o "concluzie administrativă primară", APDRP ar fi trebuit să definitiveze verificările și, în funcție de rezultatul acestora, să dispună măsurile ce se impuneau. - SC "C." SRL Bocșa nu este culpabilă de nicio împrejurare dintre cele evocate în adresa OLAF, iar răspunderea nu poate fi una obiectivă. - Toate firmele solicitate de beneficiar sunt producători independenți de "echipamente pentru procesarea păsărilor", care au fabrici și utilaje proprii și care acționează pe piață în mod independent. Ei au participat în mod direct la selecția de oferte organizată de beneficiar, iar prețul ofertei selectate a fost cel mai mic, inferior limitei de creditare avută în vedere inițial. - Toate "regulile stricte" referitoare la achizițiile organizate în vederea realizării proiectului au fost verificate de beneficiar, prin toate mijloacele aflate la dispoziție; ca atare, principiul securității juridice a fost respectat, contrar celor afirmate de recurenta-pârâtă. - Încheierea contractului de finanțare s-a realizat strict legal, drepturile și obligațiile părților fiind reglementate legal, fapt necontestat în cadrul deciziei administrative atacate.

Procedura derulată în recurs La termenul de judecată din data de 31 mai 2013, în temeiul dispozițiilor art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte a încuviințat recurentei-reclamante administrarea probei cu înscrisuri. Partea a prezentat raportul final OLAF documentele care au stat la baza emiterii acestuia, precum și relațiile furnizate de OLAF. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de recurenta-pârâtă este fondat, iar recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă SC "C." SRL Bocșa, în calitate de beneficiară a unei finanțări nerambursabile în condițiile Programului SAPARD, a dedus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ procesului-verbal de constatare din 15 decembrie 2010, precum și Decizia nr. 3848 din 18 februarie 2011 de soluționare a contestației administrative, acte emise toate de către recurenta-pârâtă APDRP. Prin procesul-verbal de constatare anterior arătat, recurentei-reclamante i s-a impus obligația de restituire a ajutorului financiar nerambursabil în valoare totală de 3.378.895,78 lei, din care 2.534.171,835 lei creanță la bugetul Uniunii Europene și 844.723,945 lei creanță la bugetul public național, la care se adaugă majorările și penalitățile calculate conform legislației în vigoare. Ajutorul financiar a fost acordat părții în baza contractului-cadru de finanțare din 21 martie 2005 pentru realizarea proiectului intitulat " Modernizare abator păsări Bocșa, județul Caraș-Severin". Neregulile care au generat obligația restituirii integrale a finanțării nerambursabile, prezentate la Capitolul 6 din procesul- verbal de constatare contestat, au vizat nerespectarea procedurii de atribuire a contractului de achiziție de bunuri către SC "S.N.". În concret, în urma preluării constatărilor făcute de OLAF prin adresa din 27 septembrie 2010, înregistrată la APDRP la 4 octombrie 2010, emitentul actului a reținut faptul că niciuna dintre cele trei firme implicate în procedura de achiziție - SC "S.N.", SC "O.F." SA și SC "C." SRL - nu îndeplineau condițiile legale, deoarece primele două se aflau în conflict de interese, iar oferta celei de a treia firme nu era autentică, urmare a faptului că nu corespundea cu oferta prezentată în dosarul de achiziție; mai mult decât atât, firma SC "C.I." SRL (având același sediu cu SC "C." SRL) activase ca reprezentant al SC "S.N.", și avusese legături cu SC "O.F." SA. Prima instanță a admis acțiunea și a anulat actele administrative anterior arătate, pentru argumentele expuse la pct. I.2 din decizia de față. Această soluție nu este împărtășită de către instanța de control judiciar. Reevaluând întregul ansamblu probator administrat în cauză și răspunzând la criticile formulate în memoriile de recurs, Înalta Curte reține următoarele: 1.1. Referitor la procedura constatării neregulilor Prima instanță a reținut faptul că adresa OLAF, ce a stat la baza procesului-verbal de constatare, are caracterul unei "constatări administrative primare", astfel cum este definită de art. 35 din Regulamentul CE nr. 1290/2005, iar aceasta nu a fost urmată de raportul final de control OLAF, întocmit în condițiile art. 9 din Regulamentul CE nr. 1073/1999, care să poată fi valorificat, în temeiul prevederilor H.G. nr. 1306/2007 și, respectiv, ale O.G. nr. 79/2003. Ca atare, recurenta-pârâtă nu trebuia să se rezume doar la efectuarea unui control documentar, ci trebuia să efectueze propria investigație. Fără a nega natura adresei aflate în discuție, respectiv aceea de "constatare administrativă primară", Înalta Curte reține faptul că, în faza procesuală a recursului, a fost atașat la dosarul cauzei Raportul Final emis de OLAF la data de 12 septembrie 2012, raport prin care au fost menținute toate constatările și recomandările făcute prin adresa OLAF din 27 septembrie 2010. Mai mult decât atât, au fost prezentate și aspecte suplimentare care conturau existența neregulilor în procedura de achiziție. Într-o asemenea situație, nu mai poate prezenta relevanță argumentul reținut de curtea de apel în fundamentarea soluției pronunțate. 1.2.Referitor la neregulile constatate prin procesul-verbal atacat Instanța de primă jurisdicție a reținut, pe de o parte, că unele constatări OLAF, preluate în procesul-verbal analizat, nu corespund realității, iar pe de altă parte, că neregulile prezentate nu pot fi imputate recurentei-reclamante, în condițiile în care partea a întreprins acțiunile care erau necesare pentru evitarea unui eventual conflict de interese între firmele participante la procedura de licitație. Înalta Curte nu poate primi această concluzie, deoarece au existat nereguli în legătură cu toate cele trei firme implicate în procedura de achiziție de utilaje, după cum se va releva în cele ce urmează. La controlul pe teren desfășurat de OLAF la SC "C." SRL s-a descoperit că oferta furnizată de această societate și folosită de SC "C." SRL a fost modificată și manipulată și de aceea a fost considerată drept falsă. În concret au fost reținute următoarele aspecte: - SC "C." SRL nu primise o cerere de ofertă decât prin telefon; - oferta prezentată nu corespundea cu documentul emis de către SC "C." SRL; - copia nu conținea prețurile diferitelor articole, dar acestea apăreau în oferta originală; - totalul din copie era același cu cel din oferta originală, dar includea clauze cu privire la transport, ambalare care nu erau cuprinse în oferta originală. La același sediu figura înregistrată și SC "C.I." SRL, care avea același director și reprezentant legal cu firma ofertantă; această companie activase ca reprezentant al SC "S.N.", și avusese legături comerciale cu SC "O.F." SA. Judecătorul fondului a apreciat că este vorba doar despre niște diferențe formale între oferta prezentată în copie cu ocazia controlului și oferta originală aflată la dosarul de achiziție, în condițiile în care chiar OLAF recunoaște că suma totală cuprinsă în oferta prezentată în copie era la fel cu cea din oferta originală. Chiar dacă instanța de control judiciar poate primi această concluzie, nu poate trece peste conflictul de interese în care se găsea reprezentantul firmei italiene, ce avea aceeași calitate și la SC "C.I." SRL, firmă ce a avut legături cu celelalte două firme implicate în procedura de achiziție, respectiv SC "S.N." și SC "O.F." SA. De asemenea, din analiza probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reține existența conflictului de interese în care s-au aflat SC "S.N." și SC "O.F." SA. Pe acest aspect, instanța are în vedere faptul că SC "O.F." SA a avut ca acționar majoritar (peste 90% din părțile sociale) pe SC "S.N." de la momentul înființării sale în anul 1995. Prima instanță a apreciat că informația privind structura acționariatului celor două societăți nu putea să îi fie accesibilă recurentei-reclamante, în condițiile în care procedura de achiziție s-a derulat înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, societatea franceză a depus la dosarul de achiziție doar o adresă cu informații generale despre aceasta, iar reprezentanții OLAF au primit relații cu privire la structura acționariatului de la lichidatorul firmei. Această concluzie nu poate fi acceptată de instanța de control judiciar. Astfel, în art. 1 (1) și (2) din Anexa 1 la contractul de finanțare din 21 martie 2005 se prevăd următoarele: "Nu sunt eligibile costurile oricăror servicii, bunuri și lucrări care depășesc echivalentul în lei a 10.000 euro pentru care Beneficiarul nu a obținut oferte de la cel puțin trei furnizori, inclusiv pentru studiul de fezabilitate și planul de afaceri, originalele acestora fiind incluse în declarația de cheltuieli. Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului. (...) Beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract." Așadar, beneficiarul este singurul răspunzător de modul de desfășurare a procedurilor de selecție și de achiziții. În acest sens, el are obligația să ia toate măsurile necesare pentru ca firmele invitate la selecția de oferte să acționeze într-o manieră independentă și să fie eligibile pentru a putea participa la licitație. Într-adevăr, este corectă apărarea recurentei-reclamante potrivit căreia nu poate fi vorba despre o răspundere obiectivă a beneficiarului proiectului. Însă, din analiza actelor aflate la dosar, rezultă că partea nu a respectat obligațiile contractuale asumate, anterior enunțate, pentru a putea evita abaterea de la legalitate. În această ordine de idei, Înalta Curte reține faptul că recurenta-reclamantă avea posibilitatea să solicite celor trei ofertanți orice fel de informații pentru a se asigura că ofertele prezentate de aceștia respectă cerințele Programului SAPARD. Mai precis, beneficiarul putea cere ofertanților declarații cu privire la structura acționariatului, la existența sau inexistența unor legături între firmele producătoare de utilaje angajate în procedura de licitație. Pe acest aspect, instanța are în vedere faptul că, prin Declarația de eligibilitate (Declaration regarding eligibility) dată de SC "O.F." SA, recurenta-reclamantă era abilitată să obțină orice informație despre ofertantă de la "orice instituție, societate comercială sau bancă". De asemenea, Declarația de eligibilitate (Declaration regarding eligibility) dată de SC "C." SRL cuprinde aceleași mențiuni. Cu toate acestea, partea nu a înțeles să se folosească de facilitatea conferită și să verifice corespunzător documentația prezentată de societățile ofertante. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că recurenta-reclamantă a avut o conduită nediligentă și s-a expus riscului de a pierde finanțarea nerambursabilă ce i-a fost conferită în cadrul Programului SAPARD. Este vorba despre aplicarea unei sancțiuni, urmare a încălcării paragrafului 1, Anexa IV la Contractul de finanțare în care se stipulează următoarele: "costurile eligibile ale oricăror servicii, bunuri și lucrări care valorează mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte de la cel puțin 3 furnizori." Or, după cum s-a arătat anterior, în procedura de licitație analizată nu au existat 3 oferte prezentate de furnizori independenți. În altă ordine de idei, Înalta Curte apreciază că nu prezintă nicio relevanță pe problema analizată recomandările formulate în nota din 13 martie 2011: în cauză, pentru constatarea neregulii, se are în vedere conduita nediligentă a beneficiarului proiectului și nu aspecte ce ar putea să fundamenteze răspunderea penală a reprezentaților recurentei-reclamante. În fine, instanța de control judiciar reține că avizarea favorabilă a dosarului de achiziție de către reprezentanții APDRP nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere: în cadrul acestui control s-a verificat doar respectarea etapelor procedurii și depunerea documentației necesare pentru participarea la proiect, iar nu eligibilitatea celor trei oferte implicate în procedură. 1.3.Referitor la prejudiciu Recurenta-reclamantă a susținut în cadrul întâmpinării faptul că proiectul a fost integral implementat și este funcțional și, ca atare, bugetul UE nu a fost prejudiciat. În privința prejudiciului, Înalta Curte apreciază că este aplicabilă ipoteza a doua a pct. 5 A 13 1 b din Secțiunea F a Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, cu modificările și completările ulterioare. Mai exact, a avut loc "un efect de prejudiciere asupra Comunității sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială". Așa după cum a susținut și recurenta-pârâtă, prejudiciul adus bugetului UE poate fi efectiv sau potențial, însă, în toate cazurile, el se materializează prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii. Prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la agenții care respectă normele europene. De altfel, concluzia anterior arătată se degajă și din practica judiciară constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (de pildă: hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, pct. 26). 1.4. Recursul formulat de recurenta-reclamantă este nefondat. În raport de soluția pronunțată cu privire la capetele principale din cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă nu este îndreptățită la acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind aplicabile prevederile art. 274 C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul declarat de pârâta APDRP, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Totodată, instanța va respinge recursul declarat de reclamanta SC "C." SRL Bocșa împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.