ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2766/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2766/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

și procedura derulată de prima instanță

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr.

414/59/2011, reclamanta SC "C." SRL Bocșa a chemat în judecată pe

pârâta APDRP solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză

să dispună anularea și suspendarea procesului-verbal de constatare din 15

decembrie 2010, a notificării din 20 decembrie 2010 și a Deciziei nr. 3848 din 18

februarie 2011, acte emise toate de pârâtă, precum și obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca

neîntemeiată.

La termenul de

judecată din data de 16 mai 2011, instanța a admis cererea reclamantei și a

dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 15 decembrie

2010, a notificării din 20 decembrie 2010 și a Deciziei nr. 2848 din 18

februarie 2011, acte emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei. Soluția pronunțată a rămas irevocabilă, prin Decizia nr.

4606 din 06 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 414/59/2011.

La termenul de

judecată din data de 07 noiembrie 2011, instanța a dispus conexarea Dosarului

nr. 560/59/2011 la prezentul dosar, pe considerentul că dosarul conexat

cuprinde doar motivarea cererii de suspendare formulată de reclamantă cu

privire la actele administrative atacate în prezenta cauză, motivare care în

mod eronat a fost înregistrată drept acțiune separată.

de Apel

Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 149

din 12 martie 2012, a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat

procesul-verbal de constatare din 15 decembrie 2010, notificarea din 20

decembrie 2010 și Decizia nr. 3848 din 18 februarie 2011, acte emise toate de

pârâtă, și a obligat autoritatea pârâtă la plata sumei de 12.414 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Pentru realizarea

proiectului "Modernizare abator păsări Bocșa, județul Caraș-Severin",

reclamanta SC "C." SRL Bocșa a solicitat acordarea ajutorului

financiar nerambursabil, în condițiile Programului Special de Preaderare pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală (SAPARD România). Cererea a fost admisă și a

fost încheiat cu Agenția SAPARD contractul-cadru din 21 martie 2005. Valoarea

totală a investiției a fost de 6.816.412,068 lei, din care 3.408.206,034 lei

reprezintă finanțare nerambursabilă, acordată în termenii și condițiile

contractului.

Pentru realizarea

proiectului anterior prezentat, reclamanta a solicitat oferte de la

producătorii internaționali de linii tehnologice pentru utilaje destinate

abatorului de păsări.

În urma controlului

efectuat de Oficiul European de Luptă Antifraudă s-au constatat mai multe

nereguli în legătură cu ofertele și firmele care au comunicat aceste oferte. În

concret, s-a reținut, în primul rând, faptul că una dintre oferte nu era

autentică, iar în al doilea rând, faptul că exista un conflict de interese

între firmele ofertante.

Prin adresa din 27

septembrie 2010, înregistrată la APDRP în 4 octombrie 2010, Oficiul European de

Luptă Antifraudă a solicitat autorității pârâte să procedeze la recuperarea

întregului ajutor financiar nerambursabil ce a fost acordat reclamantei.

Prin procesul-verbal

de constatare din 15 decembrie 2010, pârâta APDRP a stabilit în sarcina

reclamantei obligația de plată a debitului în valoare totală de 3.378.895,78

lei, din care 2.534.171,835 lei creanță la bugetul Uniunii Europene și

844.723,945 lei creanță la bugetul public național, la care se adaugă majorările

și penalitățile calculate conform legislației în vigoare.

Prin Decizia nr. 3848

din 18 februarie 2011, pârâta a respins ca neîntemeiată contestația

reclamantei, reținând, în esență, faptul că documentele depuse de reclamantă în

cadrul dosarului de achiziție au fost verificate de către OLAF, iar rezultatul

controlului și constatarea emisă a fost întocmită în baza documentelor oficial

depuse de către beneficiar.

Instanța de primă

jurisdicție a arătat că adresa OLAF mai sus individualizată, ce a stat la baza

procesului-verbal de constatare analizat, are caracterul unei "constatări

administrative primare", astfel cum este definită de art. 35 din

Regulamentul CE nr. 1290/2005. Un asemenea act reprezintă prima evaluare scrisă

a unei autorității competente administrative sau judiciare, care

concluzionează, pe baza faptelor concrete, dacă a fost comisă vreo

neregularitate, fără a aduce atingere posibilității ca această concluzie să fie

ulterior modificată sau retrasă, în urma parcurgerii procedurii administrative

sau judiciare.

În speța de față,

această "constatare primară administrativă" nu a fost urmată de

raportul final de control, întocmit în condițiile art. 9 din Regulamentul CE

nr. 1073/1999, care să poată fi valorificat, în temeiul prevederilor H.G. nr. 1306/2007

și, respectiv, ale O.G. nr. 79/2003.

În altă ordine de

idei, plecând de la definiția neregulii - cuprinsă în O.G. nr. 79/2003 și,

respectiv, în Regulamentul CE nr. 2988/1995 - instanța de fond a reținut că, în

raport de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Regulament, ca regulă generală,

orice abatere atrage după sine fie neacordarea avantajului obținut nejustificat

fie retragerea acestuia. În plus, art. 4 alin. (3) din același Regulament

prevede că actele despre care se stabilește că au ca scop obținerea unui

avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația

în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru

obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea

avantajului obținut nejustificat fie retragerea acestuia.

În concret, în

raportul OLAF s-a reținut că beneficiarii fondurilor SAPARD supuși controlului,

printre care și reclamanta, au fost pe deplin conștienți de faptul că ofertele

false au fost folosite pentru a susține proiectele SAPARD menționate, iar

procedurile de achiziție au fost falsificate, aspect ce este considerat drept

tentativă de fraudare a bugetului european și a celui național.

Cu referire expresă

la societatea reclamantă, în Raportul OLAF s-a reținut, în primul rând, faptul

că oferta prezentată de SC "C." SRL nu corespundea cu oferta

prezentată în dosarul de achiziție, întrucât copia ofertei nu conținea

prețurile diferitelor articole, dar acestea apăreau în oferta originală; mai

mult decât atât, deși suma totală era identică, în oferta prezentată în copie

erau cuprinse clauze cu privire la transport și ambalare ce nu erau cuprinse în

oferta originală. Pe de altă parte, firma italiană a precizat faptul că nu a

primit niciodată solicitări formale de a participa la licitație,

administratorul societății fiind contactat telefonic de reprezentantul

reclamantei.

Curtea de apel a

apreciat faptul că în Raportul OLAF s-au reținut doar diferențe formale între

oferta prezentată în copie cu ocazia controlului și oferta originală aflată la

dosarul de achiziție, în condițiile în care însăși autoritatea OLAF recunoaște

că suma totală cuprinsă în oferta prezentată în copie era la fel cu cea din

oferta originală. Ca atare, nu prezintă relevanță dacă în oferta în copie nu

erau cuprinse anumite detalii (clauze privind transportul, ambalarea ori

prețurile diferitelor articole). Oferta autentică este oferta provenită de la

cel ce se pretinde emitentul acesteia și, de vreme ce prețul total ofertat se

regăsește în același cuantum, atât în oferta originală cât și în cea aflată în

copie la societatea italiană, nu i se poate contesta acesteia caracterul de

ofertă autentică. Prin urmare, beneficiarului nu i se poate imputa săvârșirea

unei neregularități, în sensul dispozițiilor anterior menționate, deoarece nu

există nicio dovadă că acesta avea cunoștință de eventualele discrepanțe

existente între oferta originală și cea în copie.

În opinia primei

instanțe, faptul că societatea italiană nu a primit o solicitare formală de a

participa la licitație, ci a fost contactată doar verbal de reprezentatul

societății reclamante nu este de natură să conducă la concluzia săvârșirii unei

abateri, întrucât din regulile de achiziție cuprinse în anexa IV la contractul

de finanțare nu rezultă obligația beneficiarului de a formula solicitări scrise

de oferte.

În al doilea rând, în

Raportul OLAF s-a menționat faptul că a existat un conflict de interese,

întrucât existau legături clare între compania franceză O.F. și compania

olandeză S.N.

Pe acest aspect,

instanța de fond a arătat că beneficiarul avea obligația de diligență în a

întreprinde acțiunile ce erau necesare pentru evitarea eventualului conflict de

interese, obligație ce a fost respectată în cazul de față.

Pentru a ajunge la

această concluzie, curtea de apel s-a raportat la următoarele date:

- procedura de

achiziție a echipamentelor de abatorizare s-a derulat în anul 2005, anterior

aderării României la Uniunea Europeană, iar trei dintre cei șase producători de

echipamente ce acționau la momentul respectiv pe plan european au depus oferte

în dosarul de achiziție al reclamantei; ca atare, era vorba despre producători

independenți din țări diferite, cunoscuți pe piață drept liberi concurenți, iar

denumirile firmelor și sediile acestora aflate în țări diferite (Italia,

Franța, Olanda) nu erau în măsură a releva vreo legătură între acestea;

- la dosarul de

achiziție, societatea franceză a depus o adresă cu informații generale despre

aceasta în care nu se face nicio referire la acționariatul principal al

societății care, de altfel, nu putea fi cunoscut decât printr-o solicitare

expresă în acest sens, având în vedere că era vorba despre o societate anonimă

pe acțiuni;

- informațiile despre

compania franceză au fost furnizate membrilor misiunii de control OLAF de către

lichidatorul firmei O.F., care a prezentat acestora un istoric economic al

societății, din care rezulta activitatea acesteia, precum și structura

acționariatului pe parcursul anilor 1995 - 2006; o asemenea informație nu putea

fi accesibilă reclamantei în desfășurarea procedurii de achiziție pentru

accesarea fondurilor SAPARD.

Curtea de apel a

concluzionat în sensul că aspectele semnalate de către OLAF nu pot conduce la

concluzia că societatea reclamantă a săvârșit abateri de natură să prejudicieze

bugetul Uniunii Europene, în condițiile în care acestea nu s-au referit la

oferta declarată câștigătoare, ci la celelalte două oferte implicate în

procedura de achiziție.

de pârâta APDRP

În recursul său,

pârâta a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii

reclamantei.

În primul motiv de

recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății, respectiv contractul de finanțare încheiat de părți, care stipula în

mod clar faptul că beneficiarul proiectului era singurul răspunzător pentru

implementarea proiectului.

Ca atare,

beneficiarul era responsabil de a se asigura că toate documentele utilizate în

cadrul implementării proiectului sunt autentice, legale, complete și în

concordanță cu condițiile de accesare a Programului SAPARD.

Or, în speța de față,

OLAF a arătat că oferta prezentată de SC "C." SRL era falsă, dar și

că nu au existat trei oferte provenite de la trei furnizori independenți.

Recurenta a precizat

și faptul că nu a avizat eligibilitatea firmelor participante la procedură:

avizul dat reprezintă doar o verificare a respectării etapelor procedurii și a

depunerii actelor impuse prin instrucțiunile de achiziții, corectitudinea

desfășurării procedurilor fiind în sarcina beneficiarului.

Așadar, aprecierea

primei instanțe în sensul că intimata este exonerată de culpă, în condițiile în

care legăturile dintre cei doi ofertanți este probată, iar oferta prezentată de

SC "C." SRL era falsă, nu poate fi primită, deoarece partea avea

obligația de a respecta prevederile contractuale asumate.

În cel de-al doilea

motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta a susținut faptul că instanța de fond a interpretat și a

aplicat greșit legea incidentă procedurii de achiziție derulate în cauză.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurentă situația factuală

existentă în speță și au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu

privire la hotărârea judecătorească atacată:

a) Este nefondată

aprecierea primei instanțe potrivit căreia adresa OLAF, ce a stat la baza

procesului-verbal de constatare, are caracterul unei constatări administrative

primare, iar aceasta nu putea fi avută în vedere, în condițiile în care nu a

fost urmată de raportul final OLAF, emis în temeiul art. 9 din Regulamentul nr.

1073/1999.

Astfel, APDRP, în

calitatea sa de autoritate contractantă care acordă un sprijin financiar

nerambursabil în numele Comunității Europene și al Statului Român, are dreptul

și, totodată, obligația de a exercita supravegherea modului de derulare a

fiecărui proiect și de a dispune măsurile preventive și sancționatorii

stabilite în legislația specială și clauzele contractului de finanțare oricând

pe întreaga durată de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de

execuție a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se

adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru

de finanțare) - aspect cunoscut și asumat de beneficiar prin semnarea

contractului de finanțare.

În speța de față, așa

cum s-a precizat în preambulul procesului-verbal de constatare din 15 decembrie

2010, echipa de control a făcut doar o verificare documentară, bazată pe

concluziile OLAF din nota din 27 septembrie 2010, prin care instituția

europeană a cerut înregistrarea sumei totale plătite beneficiarului ca neregulă

în Registrul Debitorilor.

Raportul final al

investigațiilor întocmit de OLAF nu este singurul document care poate conduce

la concluzia existenței unei nereguli.

În condițiile în care

concluziile exprimate prin nota din 27 septembrie 2010 sunt clare, în mod

evident raportul final OLAF nu putea să cuprindă o concluzie diferită,

respectiv că în cazul cercetat nu ar fi existat o neregulă.

b) Recomandările OLAF

din nota din 13 martie 2011 reprezintă doar un punct de vedere al acestei

autorități ce nu poate fi reținut în soluționarea favorabilă a cauzei și nici

nu poate fi de natură să facă inaplicabile prevederile contractului de

finanțare.

c) Este nefondată

aprecierea curții de apel în sensul că aspectele semnalate de OLAF nu pot

conduce la concluzia săvârșirii de către intimată a unei abateri de natură a

prejudicia bugetul Uniunii Europene.

Beneficiarul este

singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea

proiectului, incluzând aici și modul de desfășurare a procedurilor de selecție

și achiziții, fiind obligat să se asigure de corectitudinea derulării acestora,

în condițiile în care societățile ofertante au fost invitate de acesta la

selecția de oferte.

În privința

prejudiciului, este aplicabilă ipoteza a doua a pct. 5 A13 1 b din Secțiunea F

a Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților

Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, cu modificările și completările

ulterioare.

Mai exact, recurenta

apreciază că a avut loc "un efect de prejudiciere asupra Comunității sau

asupra unui punct nejustificat de cheltuială".

Pe aspectul analizat,

recurenta mai arată că obligația de recuperare a fondurilor UE intervine în mod

automat, la constatarea neregulilor și a fraudelor, fără a fi necesară

demonstrarea vreunui prejudiciu.

de reclamanta SC "C." SRL Bocșa

În recursul său,

reclamanta a solicitat modificarea sentinței, în sensul acordării, cu titlu de

cheltuieli de judecată, a întregului onorariu avocațial pretins.

În motivare,

recurenta a arătat că a probat cuantumul onorariului solicitat cu actele

prezentate la dosar, iar activitatea profesională desfășurată de avocat în

cauză justifică plata sumei de 24.800 lei.

formulate de intimata SC "C." SRL Bocșa

Intimata a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca

nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Partea a prezentat

istoricul situației de fapt și a răspuns punctual la motivele de recurs

formulate de pârâtă, după cum urmează.

- Procesul-verbal

contestat, care a determinat apoi emiterea notificării, nu precizează și nu

susține prejudicierea în vreun mod a bugetului C.E., în condițiile în care

proiectul a fost declarat eligibil. Existența prejudiciului este singura

împrejurare în raport cu care se puteau lua măsurile dispuse.

- Realitatea

existenței obiectivului finanțat, stricta îndeplinire a obligațiilor asumate de

societate, conformitatea la lege a întregii activități desfășurate în cadrul

procedurii și lipsa prejudicierii bugetului C.E. nu sunt contestate în cauză.

- Recurenta-pârâtă

face referire doar la chestiuni teoretice, fără a ține seama de realizarea

investiției, de costurile reale ale acesteia, aceleași cu sumele de bani

acordate prin derularea Programului, care au făcut obiectul verificărilor și

avizărilor autorității pârâte pentru fiecare operațiune efectuată, inclusiv

acelea privind solicitarea și primirea ofertelor, analizarea lor și declararea

ofertei câștigătoare.

- Actele pretins

neautentice se află în dosarul de achiziții în original, au fost prezentate

recurentei-pârâte anterior efectuării operațiunilor de finanțare, au fost

analizate și verificate de aceasta, întrucât numai cu avizul prealabil putea

avea loc operațiunea.

- Susținerile

recurentei-pârâte în legătură cu nesolicitarea directă a ofertelor și

caracterul neautentic al acestora sunt total nefondate, fapt confirmat și în

cadrul anchetei efectuate de către OLAF.

- Controlul evocat în

nota de constatare nu a avut loc, dosarul de achiziție nu a fost cercetat de

emitentul acesteia.

- SC "C.I."

SRL nu are legătură cu cererile de ofertă, societatea contactată fiind SC

"C." SRL

- În condițiile în

care adresa OLAF este o "concluzie administrativă primară", APDRP ar

fi trebuit să definitiveze verificările și, în funcție de rezultatul acestora,

să dispună măsurile ce se impuneau.

- SC "C."

SRL Bocșa nu este culpabilă de nicio împrejurare dintre cele evocate în adresa

OLAF, iar răspunderea nu poate fi una obiectivă.

- Toate firmele

solicitate de beneficiar sunt producători independenți de "echipamente

pentru procesarea păsărilor", care au fabrici și utilaje proprii și care

acționează pe piață în mod independent. Ei au participat în mod direct la

selecția de oferte organizată de beneficiar, iar prețul ofertei selectate a

fost cel mai mic, inferior limitei de creditare avută în vedere inițial.

- Toate

"regulile stricte" referitoare la achizițiile organizate în vederea

realizării proiectului au fost verificate de beneficiar, prin toate mijloacele

aflate la dispoziție; ca atare, principiul securității juridice a fost

respectat, contrar celor afirmate de recurenta-pârâtă.

- Încheierea

contractului de finanțare s-a realizat strict legal, drepturile și obligațiile

părților fiind reglementate legal, fapt necontestat în cadrul deciziei

administrative atacate.

în recurs

La termenul de

judecată din data de 31 mai 2013, în temeiul dispozițiilor art. 305 C. proc.

civ., Înalta Curte a încuviințat recurentei-reclamante administrarea probei cu

înscrisuri.

Partea a prezentat

raportul final OLAF documentele care au stat la baza emiterii acestuia, precum

și relațiile furnizate de OLAF.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente și a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de

recurenta-pârâtă este fondat, iar recursul declarat de recurenta-reclamantă

este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă

SC "C." SRL Bocșa, în calitate de beneficiară a unei finanțări

nerambursabile în condițiile Programului SAPARD, a dedus controlului de

legalitate al instanței de contencios administrativ procesului-verbal de

constatare din 15 decembrie 2010, precum și Decizia nr. 3848 din 18 februarie

2011 de soluționare a contestației administrative, acte emise toate de către

recurenta-pârâtă APDRP.

Prin procesul-verbal

de constatare anterior arătat, recurentei-reclamante i s-a impus obligația de

restituire a ajutorului financiar nerambursabil în valoare totală de

3.378.895,78 lei, din care 2.534.171,835 lei creanță la bugetul Uniunii

Europene și 844.723,945 lei creanță la bugetul public național, la care se

adaugă majorările și penalitățile calculate conform legislației în vigoare.

Ajutorul financiar a

fost acordat părții în baza contractului-cadru de finanțare din 21 martie 2005

pentru realizarea proiectului intitulat " Modernizare abator păsări Bocșa,

județul Caraș-Severin".

Neregulile care au

generat obligația restituirii integrale a finanțării nerambursabile, prezentate

la Capitolul 6 din procesul- verbal de constatare contestat, au vizat

nerespectarea procedurii de atribuire a contractului de achiziție de bunuri

către SC "S.N.".

În concret, în urma

preluării constatărilor făcute de OLAF prin adresa din 27 septembrie 2010,

înregistrată la APDRP la 4 octombrie 2010, emitentul actului a reținut faptul

că niciuna dintre cele trei firme implicate în procedura de achiziție - SC

"S.N.", SC "O.F." SA și SC "C." SRL - nu

îndeplineau condițiile legale, deoarece primele două se aflau în conflict de

interese, iar oferta celei de a treia firme nu era autentică, urmare a faptului

că nu corespundea cu oferta prezentată în dosarul de achiziție; mai mult decât

atât, firma SC "C.I." SRL (având același sediu cu SC "C."

SRL) activase ca reprezentant al SC "S.N.", și avusese legături cu SC

"O.F." SA.

Prima instanță a

admis acțiunea și a anulat actele administrative anterior arătate, pentru

argumentele expuse la pct. I.2 din decizia de față.

Această soluție nu

este împărtășită de către instanța de control judiciar.

Reevaluând întregul

ansamblu probator administrat în cauză și răspunzând la criticile formulate în

memoriile de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Referitor la procedura

constatării neregulilor

Prima instanță a

reținut faptul că adresa OLAF, ce a stat la baza procesului-verbal de

constatare, are caracterul unei "constatări administrative primare",

astfel cum este definită de art. 35 din Regulamentul CE nr. 1290/2005, iar

aceasta nu a fost urmată de raportul final de control OLAF, întocmit în

condițiile art. 9 din Regulamentul CE nr. 1073/1999, care să poată fi

valorificat, în temeiul prevederilor H.G. nr. 1306/2007 și, respectiv, ale O.G.

nr. 79/2003.

Ca atare, recurenta-pârâtă

nu trebuia să se rezume doar la efectuarea unui control documentar, ci trebuia

să efectueze propria investigație.

Fără a nega natura

adresei aflate în discuție, respectiv aceea de "constatare administrativă

primară", Înalta Curte reține faptul că, în faza procesuală a recursului,

a fost atașat la dosarul cauzei Raportul Final emis de OLAF la data de 12

septembrie 2012, raport prin care au fost menținute toate constatările și

recomandările făcute prin adresa OLAF din 27 septembrie 2010. Mai mult decât

atât, au fost prezentate și aspecte suplimentare care conturau existența

neregulilor în procedura de achiziție.

Într-o asemenea

situație, nu mai poate prezenta relevanță argumentul reținut de curtea de apel

în fundamentarea soluției pronunțate.

1.2.Referitor la

neregulile constatate prin procesul-verbal atacat

Instanța de primă

jurisdicție a reținut, pe de o parte, că unele constatări OLAF, preluate în

procesul-verbal analizat, nu corespund realității, iar pe de altă parte, că

neregulile prezentate nu pot fi imputate recurentei-reclamante, în condițiile

în care partea a întreprins acțiunile care erau necesare pentru evitarea unui

eventual conflict de interese între firmele participante la procedura de

licitație.

Înalta Curte nu poate

primi această concluzie, deoarece au existat nereguli în legătură cu toate cele

trei firme implicate în procedura de achiziție de utilaje, după cum se va

releva în cele ce urmează.

La controlul pe teren

desfășurat de OLAF la SC "C." SRL s-a descoperit că oferta furnizată

de această societate și folosită de SC "C." SRL a fost modificată și

manipulată și de aceea a fost considerată drept falsă.

În concret au fost

reținute următoarele aspecte:

- SC "C."

SRL nu primise o cerere de ofertă decât prin telefon;

- oferta prezentată

nu corespundea cu documentul emis de către SC "C." SRL;

- copia nu conținea

prețurile diferitelor articole, dar acestea apăreau în oferta originală;

- totalul din copie

era același cu cel din oferta originală, dar includea clauze cu privire la

transport, ambalare care nu erau cuprinse în oferta originală.

La același sediu

figura înregistrată și SC "C.I." SRL, care avea același director și

reprezentant legal cu firma ofertantă; această companie activase ca

reprezentant al SC "S.N.", și avusese legături comerciale cu SC

"O.F." SA.

Judecătorul fondului

a apreciat că este vorba doar despre niște diferențe formale între oferta

prezentată în copie cu ocazia controlului și oferta originală aflată la dosarul

de achiziție, în condițiile în care chiar OLAF recunoaște că suma totală

cuprinsă în oferta prezentată în copie era la fel cu cea din oferta originală.

Chiar dacă instanța

de control judiciar poate primi această concluzie, nu poate trece peste

conflictul de interese în care se găsea reprezentantul firmei italiene, ce avea

aceeași calitate și la SC "C.I." SRL, firmă ce a avut legături cu

celelalte două firme implicate în procedura de achiziție, respectiv SC

"S.N." și SC "O.F." SA.

De asemenea, din

analiza probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reține existența

conflictului de interese în care s-au aflat SC "S.N." și SC

"O.F." SA. Pe acest aspect, instanța are în vedere faptul că SC

"O.F." SA a avut ca acționar majoritar (peste 90% din părțile

sociale) pe SC "S.N." de la momentul înființării sale în anul 1995.

Prima instanță a

apreciat că informația privind structura acționariatului celor două societăți

nu putea să îi fie accesibilă recurentei-reclamante, în condițiile în care

procedura de achiziție s-a derulat înainte de aderarea României la Uniunea

Europeană, societatea franceză a depus la dosarul de achiziție doar o adresă cu

informații generale despre aceasta, iar reprezentanții OLAF au primit relații

cu privire la structura acționariatului de la lichidatorul firmei.

Această concluzie nu

poate fi acceptată de instanța de control judiciar.

Astfel, în art. 1 (1)

și (2) din Anexa 1 la contractul de finanțare din 21 martie 2005 se prevăd

următoarele:

"Nu sunt

eligibile costurile oricăror servicii, bunuri și lucrări care depășesc

echivalentul în lei a 10.000 euro pentru care Beneficiarul nu a obținut oferte

de la cel puțin trei furnizori, inclusiv pentru studiul de fezabilitate și

planul de afaceri, originalele acestora fiind incluse în declarația de

cheltuieli.

Beneficiarul va fi

singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea

proiectului. (...)

Beneficiarul trebuie

să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență,

în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță

cu acest contract."

Așadar, beneficiarul

este singurul răspunzător de modul de desfășurare a procedurilor de selecție și

de achiziții. În acest sens, el are obligația să ia toate măsurile necesare

pentru ca firmele invitate la selecția de oferte să acționeze într-o manieră

independentă și să fie eligibile pentru a putea participa la licitație.

Într-adevăr, este

corectă apărarea recurentei-reclamante potrivit căreia nu poate fi vorba despre

o răspundere obiectivă a beneficiarului proiectului.

Însă, din analiza

actelor aflate la dosar, rezultă că partea nu a respectat obligațiile

contractuale asumate, anterior enunțate, pentru a putea evita abaterea de la

legalitate.

În această ordine de

idei, Înalta Curte reține faptul că recurenta-reclamantă avea posibilitatea să

solicite celor trei ofertanți orice fel de informații pentru a se asigura că

ofertele prezentate de aceștia respectă cerințele Programului SAPARD. Mai

precis, beneficiarul putea cere ofertanților declarații cu privire la structura

acționariatului, la existența sau inexistența unor legături între firmele

producătoare de utilaje angajate în procedura de licitație.

Pe acest aspect,

instanța are în vedere faptul că, prin Declarația de eligibilitate (Declaration

regarding eligibility) dată de SC "O.F." SA, recurenta-reclamantă era

abilitată să obțină orice informație despre ofertantă de la "orice

instituție, societate comercială sau bancă".

De asemenea,

Declarația de eligibilitate (Declaration regarding eligibility) dată de SC

"C." SRL cuprinde aceleași mențiuni.

Cu toate acestea,

partea nu a înțeles să se folosească de facilitatea conferită și să verifice

corespunzător documentația prezentată de societățile ofertante.

În aceste condiții,

Înalta Curte apreciază că recurenta-reclamantă a avut o conduită nediligentă și

s-a expus riscului de a pierde finanțarea nerambursabilă ce i-a fost conferită

în cadrul Programului SAPARD. Este vorba despre aplicarea unei sancțiuni,

urmare a încălcării paragrafului 1, Anexa IV la Contractul de finanțare în care

se stipulează următoarele: "costurile eligibile ale oricăror servicii,

bunuri și lucrări care valorează mai mult decât echivalentul în lei a 10.000

euro sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte de la cel puțin

3 furnizori."

Or, după cum s-a

arătat anterior, în procedura de licitație analizată nu au existat 3 oferte

prezentate de furnizori independenți.

În altă ordine de

idei, Înalta Curte apreciază că nu prezintă nicio relevanță pe problema

analizată recomandările formulate în nota din 13 martie 2011: în cauză, pentru

constatarea neregulii, se are în vedere conduita nediligentă a beneficiarului

proiectului și nu aspecte ce ar putea să fundamenteze răspunderea penală a

reprezentaților recurentei-reclamante.

În fine, instanța de

control judiciar reține că avizarea favorabilă a dosarului de achiziție de

către reprezentanții APDRP nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere: în

cadrul acestui control s-a verificat doar respectarea etapelor procedurii și

depunerea documentației necesare pentru participarea la proiect, iar nu

eligibilitatea celor trei oferte implicate în procedură.

1.3.Referitor la

prejudiciu

Recurenta-reclamantă

a susținut în cadrul întâmpinării faptul că proiectul a fost integral

implementat și este funcțional și, ca atare, bugetul UE nu a fost prejudiciat.

În privința

prejudiciului, Înalta Curte apreciază că este aplicabilă ipoteza a doua a pct.

5 A 13 1 b din Secțiunea F a Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul

României și Comisia Comunităților Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, cu

modificările și completările ulterioare. Mai exact, a avut loc "un efect

de prejudiciere asupra Comunității sau asupra unui punct nejustificat de

cheltuială".

Așa după cum a

susținut și recurenta-pârâtă, prejudiciul adus bugetului UE poate fi efectiv

sau potențial, însă, în toate cazurile, el se materializează prin afectarea

intereselor financiare ale Uniunii. Prin adoptarea diverselor reglementări în

materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se

asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale sunt

strict limitate la agenții care respectă normele europene.

De altfel, concluzia

anterior arătată se degajă și din practica judiciară constantă a Curții de

Justiție a Uniunii Europene (de pildă: hotărârea Curții de Justiție a Uniunii

Europene din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, pct. 26).

1.4. Recursul

formulat de recurenta-reclamantă este nefondat.

În raport de soluția

pronunțată cu privire la capetele principale din cererea de chemare în

judecată, recurenta-reclamantă nu este îndreptățită la acordarea cheltuielilor

de judecată, nefiind aplicabile prevederile art. 274 C. proc. civ.

soluției adoptate în recurs

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.

coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul declarat de pârâta APDRP, va modifica sentința atacată, în sensul că

va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Totodată, instanța va

respinge recursul declarat de reclamanta SC "C." SRL Bocșa împotriva

aceleiași sentințe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta APDRP împotriva Sentinței civile nr. 149 din 12 martie 2012

a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC "C." SRL

Bocșa, ca neîntemeiată.

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC "C." SRL Bocșa împotriva aceleiași sentințe,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 iunie 2014.

Procesat

de GGC - NN