Decizia nr. 2642/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 286/2010 a Curții de Apel Timișoara

Hotărârea instanței de fond. 1.1. Prin sentința nr. 286 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. București. A anulat procesul-verbal de constatare încheiat la data de 09 noiembrie 2009 de către A.P.D.R.P. cu nr. de înregistrare 24016 din 17 noiembrie 2009, Decizia nr. 617 din 13 ianuarie 2010 a A.P.D.R.P. prin care s-a respins contestația împotriva procesului-verbal încheiat la 09 noiembrie 20096 și Nota nr. 3426 din 25 februarie 2010 a A.D.R.P. prin care s-a aprobat încetarea contractului de finanțare S.A. nr. C3.10113253700039 din 28 martie 2005. A suspendat executarea actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare încheiat la data de 09 noiembrie 2009 până la soluționarea irevocabilă a cauzei. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 16.666,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat. 1.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC A. SRL a solicitat anularea actelor administrative reprezentate de procesul-verbal de constatare încheiat la data de 09 noiembrie 2009 de către pârâta A.P.D.R.P. cu nr. de înregistrare 24016 din 17 noiembrie 2009, Decizia nr. 617 din 13 ianuarie 2010 a pârâtei prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare, precum și a Notei nr. 3426/25 februarie 2010 emisă de pârâtă prin care a fost aprobată încetarea contractului de finanțare S.A. nr. C 31013253700039 din 28 martie 2005. Totodată, reclamanta a solicitat și suspendarea executării procesului verbal de constatare mai sus menționat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Instanța a reținut că între reclamanta SC A. SRL și pârâta A.P.D.R.P., a fost perfectat contractul-cadru nr. C 31013253700039 din 28 martie 2005 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală. În temeiul acestui contract reclamanta a primit o finanțare S.A. în cuantum de 522.277,07 RON pentru punerea în aplicare a proiectului „Modernizarea fermei vegetale prin achiziționarea unui tractor și utilaje agricole în satul Folea, județul Timiș”, ultima plată efectuându-se la data de 11 octombrie 2005. Curtea a constatat că suma menționată a fost primită de societate după achiziționarea din surse proprii a utilajelor agricole precizate în proiect. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că în luna iulie 2008 SC A. SRL a fost preluată de societatea D.R., investitor danez, care a achiziționat toate părțile sociale de la foștii asociați, noua societate făcând parte dintr-un grup de societăți daneze specializate în domeniul producției agricole. Conform documentelor depuse la dosarul cauzei reclamanta din momentul în care a perfectat contractul cu pârâta a dobândit în plus terenuri, ajungând de la 277 ha cu titlu de proprietate și 393 ha luate în arendă (astfel cum rezultă din cererea de înscrierea în registrul exploatațiilor agricole nr. 786 din 08 noiembrie 2004/2005) la suprafața de 1200 ha cu titlu de proprietate și peste 800 ha cu titlu de arendă. Instanța de fond a constatat că de la data contractării finanțării noul asociat al reclamantei a majorat capitalul social al societăți de la 600 de lei la 15.000.000 de lei, astfel cum rezultă din hotărârea asociatului unic al A. SRL din data de 01 august 2009, precum și din certificatul constatator din data de 31 martie 2010 emis de O.R.C. Timiș. La data de 10 aprilie 2009 a fost perfectat procesul-verbal având ca obiect verificarea menținerii eligibilității proiectului „Modernizarea fermei vegetale prin achiziționarea unui tractor și utilaje agricole în satul Folea, județul Timiș” în sensul că nu a suferit o modificare substanțială pe o perioadă de 5 ani de la data plății finale. Cu aceasta ocazie s-au efectuat verificări pe teren în urma cărora s-a constatat că reclamanta păstrează amplasamentul activității cofinanțate conform contractului și cererii de finanțare, respectă natura proprietății asupra echipamentului de producție (sunt analizate notele de recepție și constatare, fișele mijloacelor fixe, liste de inventariere 2005, 2006, 2007, situația fondurilor existente în inventar la data de 31 decembrie 2008, balanța de verificare decembrie 2006, decembrie 2007 și decembrie 2008, precum și bilanțul contabil 2005, 2006 și 2007), fiind identificate utilajele achiziționate, cu seriile aferente. Totodată, s-a constatat că responsabilul legal și cel tehnic sunt cei aprobați conform notei de aprobare privind modificarea contractului C 712 din 03 decembrie 2008. S-a reținut de către organele de control ca beneficiarul a realizat publicitatea conform contractului în sensul că la locul de implementare se află instalat un panou pentru publicitate temporară, însă s-a menționat că de pe utilajele achiziționate lipsesc autocolantele. S-a constatat că beneficiarul nu a ținut o evidență separata a veniturilor și cheltuielilor provenite din proiect. Cu ocazia verificărilor în teren organele constatatoare au reținut că beneficiarul a păstrat activitatea specifică prevăzută în contract și în cererea de finanțare, înregistrând venituri din vânzarea produselor conform balanței de verificare cont 701 „venituri din vânzarea produselor finite”. Totodată, s-a reținut că beneficiarul își desfășoară activitatea prevăzută în contractul de finanțare, însă a realizat pierderea în activitatea de exploatare pe anii 2005, 2006 și 2007. Cu toate acestea, după aproape 8 luni de la data verificării în fapt, la data de 09 noiembrie 2009 pârâta – prin C.R.P.D.R.P.V. a încheiat procesul-verbal de constatare a cărui anulare se solicită, autoritatea pârâtă constatând că beneficiarul finanțării și anume societatea reclamantă nu a respectat criteriile de eligibilitate EG 8 înscrise în cererea de finanțare, conform căreia la punctul 6 pct. 9 „se verifică în documentele contabile vizate de administrația financiară că solicitantul nu înregistrează pierdere: rezultatul net al exercițiului din contul de profit și pierderi trebuie să fie pozitiv”, organele de constatare stabilind că reclamanta a înregistrat pierderi în anul 2005, 2006, 2007 și 2008. A mai reținut instanța de fond că Procesul Verbal de Constatare prevede la Cap. 1 litera a) că „echipa de control a procedat la efectuarea unui control documentar și faptic ce a avut drept scop verificarea menținerii eligibilității proiectului..”. Totodată la Cap. 1 lit. b) se arata ca „verificarea s-a desfășurat la locul de amplasare al proiectului, sediu secundar punct de lucru sat Folea, jud. Timiș, procesul-verbal de control a fost încheiat la sediul social al societății oraș Deta, Str. Parcului nr. 1/A, jud. Timiș”; la Cap. 1 lit. c) - „controlul s-a desfășurat în perioada 12 octombrie 2009 - 13 octombrie 2009”. Astfel că, a apreciat Curtea, susținerea paratei in sensul ca s-a produs o eroare materiala prin consemnarea acestor mențiuni in procesul-verbal contestat nu este justificata de prevederile legale incidente in cauza, si anume Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, care în art. 3 menționează următoarele „Procesul-verbal de constatare, care reprezintă titlul de creanță, se întocmește conform modelului prevăzut în anexă și va conține obligatoriu următoarele elemente: [..] b) locurile unde s-a desfășurat verificarea; [..]”. Împrejurarea ca în procesul-verbal de constatare se indică în mod incorect locul verificării, echivalează cu lipsa elementului obligatoriu prevăzut de lege, deoarece condiția legii nu poate fi considerată îndeplinită prin prezentarea unei informații eronate, iar nu o eroare materială. Totodată, Curtea a constatat că în activitatea de control, A.P.D.R.P. a nesocotit si procedura legală prevăzută de Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, și anume dispozițiile art. 2 alin. (2) – „În cazul activității de verificare, echipa nominalizată va comunica structurii supuse verificării data declanșării acțiunii cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte, precizându-se scopul și durata acesteia”. Reclamanta a menționat ca nu a fost înștiințată despre activitatea de control derulată la sediul C.R.P.D.R.P.V. Timișoara, în perioada 12 - 13 octombrie 2009. Ca răspuns la această critică de legalitate, prin Decizia de soluționare a contestației administrative, pct. 2, A.P.D.R.P. a arătat că informarea prealabilă a beneficiarului nu a fost necesară datorită faptului că echipa de control nu a efectuat un control la sediul beneficiarului, afirmație ce nu poate justifica nerespectarea dispoziției legale mai sus-menționate, care are tocmai rolul de a permite societății verificate să își pregătească documentele necesare și să își asigure apărarea adecvată. Acest aspect, a apreciat instanța, rezultă și din prevederile art. 2 alin. (8) din același act normativ, unde se menționează că „Pe parcursul activităților de constatare, structura verificată are dreptul să formuleze observații, care se analizează de echipa de verificare”. Câtă vreme activitatea de control s-a efectuat la sediul autorității de control, fără știrea și în lipsa reprezentanților societății, reclamanta a fost privata de aceasta posibilitatea acordata de către legiuitor. Fata de starea de fapt menționată, Curtea a constatat ca în speță, nu au fost respectate nici prevederile art. 3 alin. (1) lit. o) conform cărora „Procesul-verbal de constatare, care reprezintă titlul de creanță, se întocmește conform modelului prevăzut în anexă și va conține obligatoriu următoarele elemente: [..] o) mențiuni privind audierea.” Or, prevederile legale mai sus-enunțate sunt consacrate de legiuitor tocmai in virtutea respectării dreptului la apărare. Împrejurarea ca organele de control au efectuat un control la sediul reclamantei, ocazie cu care au încheiat procesu-verbal din data de 10 aprilie 2009, nu este de natură să o exonereze pe pârâtă să respecte prevederile legale mai sus-menționate, cu ocazia întocmirii procesului verbal de constatare cu forță de titlu executoriu. În analizarea pe fond a actelor administrative a căror anulare se solicită, Curtea a reținut că, în acord cu contractul cadru de finanțare nr. C 31013253700039 din 28 martie 2005 durata de execuție a proiectului este de 5 luni, iar investițiile executate prin proiect se vor derula în maxim 2 ani de la data semnării contractului. Durata de valabilitate a contractului, a constatat instanța, cuprinde perioada de execuție a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți făcută la autoritatea contractantă. Condițiile și termenii de acordare a finanțării sunt prevăzuți în contract care este constituit din contractul-cadru și anexele acestuia, pe care societatea beneficiară le acceptă. A mai reținut Curtea, că în acord cu prevederile din anexa 1 la Contractul-cadru cuprinse în art. 1, beneficiarul trebuie să asigure executarea proiectului, în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în cererea de finanțare aprobată. Conform art. 3 alin. (1) din Anexa 1 la contract care reglementează obligațiile beneficiarului, acesta se obligă în mod ferm și irevocabil să pună în aplicare proiectul aprobat de autoritatea contractantă, cu respectarea pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract, a criteriilor de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenția S.A., beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul conform art. 14 alin. (2) care reglementează eligibilitatea cheltuielilor. Potrivit acestui din urmă articol proiectul rămâne eligibil pentru cofinanțarea U.E. numai dacă nu suferă o modificare substanțială pe perioada de valabilitate a contractului. Modificările substanțiale la un proiect sunt acelea care afectează natura și condițiile de implementare sau oferă unei firme sau organism public un avantaj necuvenit și rezultă de asemenea dintr-o schimbare a naturii proprietății unui articol, din infrastructură, sau o încetare sau schimbare în localizare a investiției. Conform art. 17 alin. (1) din Anexa 1 la contract prin „neregularitate” în accepțiunea contractului se înțelege orice încălcare a prevederile contractului, cu completările și modificările ulterioare. În acord cu alin. (4) al aceluiași articol, în cazul înregistrării unei neregularități rezultate din culpa beneficiarului, acesta are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite din partea autorității contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării. Prin urmare, Curtea a constatat că într-adevăr reclamanta a înregistrat pierderi, în perioada 2005 - 2007, astfel că nu a respectat criteriul de eligibilitate EG 8 înscris în cererea de finanțare, prevăzut și în procedura de verificare la pct. 6 pct. 9 în sensul că rezultatul net al exercițiului din control de profit și pierderi trebuie să fie pozitiv. Curtea a apreciat însă, că sancțiunea restituirii finanțării primite poate să intervină conform art. 17 alin. (4) din Anexa 1 la contract doar în situația în care se înregistrează o neregularitate în sensul de încălcare a prevederilor contractului, din culpa beneficiarului. Prin urmare, a apreciat instanța de fond, pentru atragerea răspunderii reclamantei sub forma mai sus-menționată este nevoie de dovedirea culpei acesteia în nerespectarea clauzelor contractuale. Din documentele de la dosarul cauzei nu rezultă, însă, că pârâta ar fi făcut demersuri pentru a dovedi culpa reclamantei în nerespectarea dispozițiile art. 3 din anexa 1 la contract precum și a criteriului de eligibilitate EG 8, în sensul că nu s-a dovedit că reclamanta cu intenție ar fi înregistrat pierdere în sensul că rezultatul net al exercițiului din contul de profit și pierderi a fost negativ pe perioada 2005 - 2008. Or, obligația de a nu înregistra pierderi, și anume de a înregistra profit este o obligație de diligentă prin natura sa, astfel că în această situație culpa nu este prezumată, ea urmând să fie dovedită de către creditor. În plus, Curtea a constatat că reclamanta a respectat toate celelalte criterii de eligibilitate și de selecție prevăzute în cererea de finanțare în sensul că și-a desfășurat activitatea prevăzută în contractul de finanțare, nu a modificat substanțial proiectul și nu a acordat vreunei firme sau organism public vreun avantaj nejustificat. Totodată, Curtea a reținut că reclamanta a efectuat demersuri în vederea dezvoltării activității atât prin achiziționarea de noi terenuri și folosirea acestora în mod corespunzător cât și prin majorarea capitalului social. Această stare de fapt nu a fost contestată de către pârâtă, care de altfel prin organele de control, cu ocazia verificărilor la fața locului au constatat că reclamanta desfășoară activitatea pentru care a primit finanțarea. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare încheiat la data de 09 noiembrie 2009 până la soluționarea irevocabilă a cauzei, Curtea a reținut că și această cerere este întemeiată, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește prima condiție impusa de legiuitor, si anume cazul bine justificat, aceasta este definita ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt si de drept, care e de natură să creeze o îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ. Față de analiza pe fond a cauzei, Curtea a reținut ca aceasta cerință este îndeplinita, cu motivarea redata în considerentele sentinței. În ceea ce privește „paguba iminentă” definită ca reprezentând un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidența sau după caz perturbarea grava a funcționarii unei autorități publice sau unui serviciu public, Curtea a constatat că împotriva societății A. a fost demarată executarea silită în baza procesului-verbal de constatare. Concret, la data de 16 martie 2010, A.F.P. Deta a demarat executarea silită împotriva societății prin transmiterea somației însoțită de titlul executoriu emis în baza Procesului Verbal de Constatare. Ca atare, Curtea a apreciat că oricare din posibilele forme de executare este aptă a crea societății un prejudiciu material previzibil, si poate sa conducă la lipsirea societății de resursele financiare necesare derulării lucrărilor agricole de primăvară, achiziționarea semințelor, erbicidelor, plata lucrărilor de arat, semănat, etc., ceea ce poate avea ca rezultat pierderea sau cel puțin afectarea gravă a producției agricole aferente anului 2010, imposibilitatea plății salariilor angajaților, imposibilitatea onorării obligațiilor de plată aferente contractelor în derulare, în special antecontracte de cumpărare terenuri, cu consecința firească a pierderii avansurilor achitate. De asemenea, o eventuala executare silită imobiliară prin vânzarea terenurilor agricole ale societății va determina: vânzarea la un preț mult diminuat față de prețul de achiziție, dată fiind scăderea prețurilor imobiliare determinată de criza economică actuală, reducerea capacității de producție etc. Totodată, executarea silită mobiliară ar determina lipsirea societății de mașinile și utilajele agricole necesare derulării lucrărilor agricole de primăvară, cu același efect de pierdere sau cel puțin afectare a producției agricole aferente anului 2010. În fine, instanța de fond, constatând culpa procesuala a pârâtei în declanșarea litigiului, fata de prevederile art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 16.666,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat. Împotriva acestei hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 2. Recursul formulat de pârâta A.P.D.R.P. împotriva Sentinței nr. 286 din 26 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. 2.1. În ceea ce privește hotărârea instanței de fond de anulare a actelor administrative atacate. 2.1.1. Sentința pe acest aspect este nelegală, în condițiile în care reclamanta a încălcat clauzele contractuale, respectiv: - beneficiarul nu a ținut o evidență separată a veniturilor și cheltuielilor provenite din proiect; - beneficiarul a realizat pierderi nete ale exercițiilor financiare pe anii 2005, 2006, 2007 și 2008. 2.1.2. Perioada 12 octombrie 2009 – 13 octombrie 2009 reprezintă perioadă de analiză a documentelor financiar-contabile care au fost puse la dispoziție de beneficiar premergător întocmirii procesului-verbal de constatare și nu se referă la perioada controlului pe teren, care nu a mai fost efectuată, nefiind necesar. Din acest motiv, afirmă recurentul, nu a fost necesară nici informarea prealabilă a beneficiarului cu 5 zile înainte de efectuarea acestuia, conform prevederilor menționate în art. 2.2. din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003. 2.1.

Nu a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantei, deoarece toate neregulile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare sunt prevăzute și în procesul-verbal nr. 57/2009, care a fost semnat de beneficiar fără obiecțiuni. 2.1.

Nu a mai fost necesară audierea beneficiarului în vederea întocmirii procesului-verbal de constatare, deoarece acesta luase cunoștință de neregulile constatate la vizita pe teren. 2.1.

Procesul-verbal de constatare a fost încheiat în termenul de 90 de zile calculat de la data emiterii Deciziei nr. 21386 din 8 octombrie 2009 prin care s-a stabilit echipa de control care a verificat documentele ce au stat la baza întocmirii acestuia. 2.1.

Beneficiarul a depus la cererea de finanțare o prognoză a veniturilor și cheltuielilor pe o perioadă de 5 ani, din care a rezultat profit, în baza căruia a fost încheiat contractul de finanțare și a fost plătit ajutorul financiar nerambursabil. Ajutorul financiar nerambursabil nu putea fi acordat în lipsa profitului, de unde rezultă că nu s-a respectat criteriul potrivit căruia „nu va fi eligibil solicitantul care are pierderi financiare sau obligații fiscale la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și bănci”. Beneficiarul s-a obligat să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. 2.2. Cu privire la cheltuielile de judecată se arată că sunt exagerat de mari și nejustificate, impunându-se diminuarea acestora. 3. Apărările formulate de intimata-reclamantă SC A. SRL. Prin întâmpinare se solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată. 3.1. Procesul-verbal de constatare nu conține mențiunea obligatorie a locului verificării. 3.2. Scopul notificării este informarea societății controlate cu privire la activitatea de control. 3.3. Dreptul de a face observații a fost încălcat. 3.4. Societatea a fost în necunoștință de cauză cu privire la activitatea de control desfășurată între data deciziei interne de numire a comisiei, 8 octombrie 2009 și data emiterii procesului-verbal de constatare, 9 noiembrie 2009. 3.5. Condițiile de eligibilitate pentru acordarea finanțării trebuie îndeplinite la data deciziei de acordare a acesteia. Prin stabilirea sancțiunii restituirii finanțării motivată de menținerea criteriului de eligibilitate al existenței profitului, recurenta a încălcat prevederile H.G. nr. 535/2003, Anexa 3, cât și legislația comunitară – Regulamentul nr. 2759/1999/C.E. 3.6. În speță, nu s-a dovedit prejudiciul adus bugetului general al U.E. și bugetului național de cofinanțare. Nu s-a dovedit nici culpa beneficiarului în neîndeplinirea obligațiilor contractuale. 3.

Se solicită respingerea cererii de reducere a cheltuielilor de judecată acordate de instanța fondului. II. Considerentele instanței de recurs. Recursul este nefondat. 1.1.Conform prevederilor art. 2 din H.G. nr. 1306/2007 privind Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, activitatea de control este supusă unei anumite proceduri obligatorii, iar recurenta era datoare să o respecte. Astfel, art. 2 alin. (2) obligă echipa nominalizată să comunice structurii supuse verificării data declanșării acțiunii cu cel puțim 5 zile lucrătoare înainte, precizându-se scopul și durata acesteia. Norma legală sus menționată nu conține prevederi legate de locul desfășurării controlului, astfel încât obligația de înștiințare subzistă indiferent unde are loc activitatea de control. Mai mult, datorită faptului că societatea intimată nu a fost anunțată de efectuarea controlului documentar, aceasta nu a putut formula obiecțiuni, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (8). 1.2. Art. 3 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1306/2007 impune ca procesul-verbal de constatare care reprezintă titlu de creanță, să se întocmească conform unui model prevăzut în anexă și să conțină obligatoriu anumite elemente, printre care și cele privind audierea. Din acest motiv, echipa ce realizează controlul nu are un drept de apreciere asupra audierii reprezentanților societății, ci este obligată să efectueze audierea. În mod cert, nesocotirea prevederilor analizate a condus la încălcarea dreptului la apărare al intimatei. Procesul-verbal încheiat la 10 aprilie 2009 nu a stabilit nicio sancțiune și nu reprezintă procesul-verbal de constatare întemeiat pe dispozițiile art. 3 alin. (2)1 lit. a) din Normele metodologice. 1.3. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1306/2007, conducerea autorității stabilește pentru fiecare activitate de constatare, durata activităților de verificare, care nu poate depăși 90 de zile. Se observă că recurenta se folosește de vizita pe teren care s-a încheiat prin procesul-verbal din 10 aprilie 2009 numai atunci când aceasta îi este utilă în argumentarea apărărilor și criticilor asupra hotărârii instanței de fond. Pe de o parte, se invocă faptul că intimata avea cunoștință de control, datorită vizitei pe teren, iar pe de altă parte, controlul nu a început cu vizita pe teren, ci la data numirii comisiei, 8 octombrie 2009. Datorită inconsecvenței recurentei, instanța de fond a apreciat în mod corect că, în realitate, controlul a durat peste 210 zile, fiind încălcat termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1306/2007. 1.4. Sancțiunea restituirii finanțării poate să intervină numai în condițiile prevăzute în contract [(art. 17 alin. (4), Anexa 1)] și doar dacă încălcarea obligațiilor asumate se datorează culpei beneficiarului. În dezvoltarea motivelor de recurs nu s-au formulat critici în ceea ce privește îndeplinirea condiției culpei beneficiarului, de care instanța de fond să nu fi ținut seama. În opinia recurentei, simplul fapt al existenței unor pierderi financiare pe perioada 2005 – 2008 conduce la obligația restituirii finanțării. Opinia recurentei nu este în concordanță cu prevederile contractuale de unde rezultă că și critica pe acest aspect este nefondată. 1.5. Împrejurarea că beneficiarul nu a ținut o evidență separată a veniturilor și cheltuielilor provenite din proiect nu constituie un motiv serios pentru restituirea sumelor, atâta timp cât se poate demonstra că aceste venituri și cheltuieli sunt reale, neexistând un prejudiciu adus bugetului din care s-a acordat finanțarea. 1.6. Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, se apreciază că suma de 16.666,3 lei corespunde dificultății pricinii și efortului depus de apărătorul părții reclamantei. 2. Față de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat. În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., prin apreciere, va fi obligată recurenta la 7.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.