ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2642/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2642/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

instanței de fond.

1.1. Prin sentința nr.

286 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în

contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. București.

A anulat

procesul-verbal de constatare încheiat la data de 09 noiembrie 2009 de către

A.P.D.R.P. cu nr. de înregistrare 24016 din 17 noiembrie 2009, Decizia nr. 617

din 13 ianuarie 2010 a A.P.D.R.P. prin care s-a respins contestația împotriva

procesului-verbal încheiat la 09 noiembrie 20096 și Nota nr. 3426 din 25

februarie 2010 a A.D.R.P. prin care s-a aprobat încetarea contractului de

finanțare S.A. nr. C3.10113253700039 din 28 martie 2005.

A suspendat

executarea actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare

încheiat la data de 09 noiembrie 2009 până la soluționarea irevocabilă a

cauzei.

A obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 16.666,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.

1.2. Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta SC A. SRL a solicitat anularea actelor

administrative reprezentate de procesul-verbal de constatare încheiat la data

de 09 noiembrie 2009 de către pârâta A.P.D.R.P. cu nr. de înregistrare 24016

din 17 noiembrie 2009, Decizia nr. 617 din 13 ianuarie 2010 a pârâtei prin care

s-a respins contestația reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare,

precum și a Notei nr. 3426/25 februarie 2010 emisă de pârâtă prin care a fost

aprobată încetarea contractului de finanțare S.A. nr. C 31013253700039 din 28

martie 2005.

Totodată, reclamanta

a solicitat și suspendarea executării procesului verbal de constatare mai sus

menționat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Instanța a reținut că

între reclamanta SC A. SRL și pârâta A.P.D.R.P., a fost perfectat

contractul-cadru nr. C 31013253700039 din 28 martie 2005 pentru acordarea

ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului special de

preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală. În temeiul acestui contract

reclamanta a primit o finanțare S.A. în cuantum de 522.277,07 RON pentru

punerea în aplicare a proiectului „Modernizarea fermei vegetale prin

achiziționarea unui tractor și utilaje agricole în satul Folea, județul Timiș”,

ultima plată efectuându-se la data de 11 octombrie 2005.

Curtea a constatat că

suma menționată a fost primită de societate după achiziționarea din surse

proprii a utilajelor agricole precizate în proiect.

Astfel, din

înscrisurile depuse la dosar, rezultă că în luna iulie 2008 SC A. SRL a fost

preluată de societatea D.R., investitor danez, care a achiziționat toate

părțile sociale de la foștii asociați, noua societate făcând parte dintr-un

grup de societăți daneze specializate în domeniul producției agricole.

Conform documentelor

depuse la dosarul cauzei reclamanta din momentul în care a perfectat contractul

cu pârâta a dobândit în plus terenuri, ajungând de la 277 ha cu titlu de proprietate și 393 ha luate în arendă (astfel cum rezultă din cererea de

înscrierea în registrul exploatațiilor agricole nr. 786 din 08 noiembrie 2004/2005)

la suprafața de 1200 ha cu titlu de proprietate și peste 800 ha cu titlu de arendă.

Instanța de fond a

constatat că de la data contractării finanțării noul asociat al reclamantei a

majorat capitalul social al societăți de la 600 de lei la 15.000.000 de lei,

astfel cum rezultă din hotărârea asociatului unic al A. SRL din data de 01

august 2009, precum și din certificatul constatator din data de 31 martie 2010

emis de O.R.C. Timiș.

La data de 10 aprilie

2009 a fost perfectat procesul-verbal având ca obiect verificarea menținerii

eligibilității proiectului „Modernizarea fermei vegetale prin achiziționarea

unui tractor și utilaje agricole în satul Folea, județul Timiș” în sensul că nu

a suferit o modificare substanțială pe o perioadă de 5 ani de la data plății

finale.

Cu aceasta ocazie

s-au efectuat verificări pe teren în urma cărora s-a constatat că reclamanta

păstrează amplasamentul activității cofinanțate conform contractului și cererii

de finanțare, respectă natura proprietății asupra echipamentului de producție

(sunt analizate notele de recepție și constatare, fișele mijloacelor fixe,

liste de inventariere 2005, 2006, 2007, situația fondurilor existente în

inventar la data de 31 decembrie 2008, balanța de verificare decembrie 2006,

decembrie 2007 și decembrie 2008, precum și bilanțul contabil 2005, 2006 și

2007), fiind identificate utilajele achiziționate, cu seriile aferente.

Totodată, s-a

constatat că responsabilul legal și cel tehnic sunt cei aprobați conform notei

de aprobare privind modificarea contractului C 712 din 03 decembrie 2008. S-a

reținut de către organele de control ca beneficiarul a realizat publicitatea

conform contractului în sensul că la locul de implementare se află instalat un

panou pentru publicitate temporară, însă s-a menționat că de pe utilajele

achiziționate lipsesc autocolantele. S-a constatat că beneficiarul nu a ținut o

evidență separata a veniturilor și cheltuielilor provenite din proiect.

Cu ocazia

verificărilor în teren organele constatatoare au reținut că beneficiarul a

păstrat activitatea specifică prevăzută în contract și în cererea de finanțare,

înregistrând venituri din vânzarea produselor conform balanței de verificare

cont 701 „venituri din vânzarea produselor finite”.

Totodată, s-a reținut

că beneficiarul își desfășoară activitatea prevăzută în contractul de

finanțare, însă a realizat pierderea în activitatea de exploatare pe anii 2005,

2006 și 2007.

Cu toate acestea,

după aproape 8 luni de la data verificării în fapt, la data de 09 noiembrie 2009

pârâta – prin C.R.P.D.R.P.V. a încheiat procesul-verbal de constatare a cărui

anulare se solicită, autoritatea pârâtă constatând că beneficiarul finanțării

și anume societatea reclamantă nu a respectat criteriile de eligibilitate EG 8

înscrise în cererea de finanțare, conform căreia la punctul 6 pct. 9 „se

verifică în documentele contabile vizate de administrația financiară că

solicitantul nu înregistrează pierdere: rezultatul net al exercițiului din

contul de profit și pierderi trebuie să fie pozitiv”, organele de constatare

stabilind că reclamanta a înregistrat pierderi în anul 2005, 2006, 2007 și

2008.

A mai reținut

instanța de fond că Procesul Verbal de Constatare prevede la Cap. 1 litera a) că „echipa de control a procedat la efectuarea unui control documentar și

faptic ce a avut drept scop verificarea menținerii eligibilității proiectului..”.

Totodată la Cap. 1 lit. b) se arata ca „verificarea s-a desfășurat la locul de

amplasare al proiectului, sediu secundar punct de lucru sat Folea, jud. Timiș,

procesul-verbal de control a fost încheiat la sediul social al societății oraș

Deta, Str. Parcului nr. 1/A, jud. Timiș”; la Cap. 1 lit. c) - „controlul s-a desfășurat în perioada 12 octombrie 2009 - 13 octombrie 2009”.

Astfel că, a apreciat

Curtea, susținerea paratei in sensul ca s-a produs o eroare materiala prin

consemnarea acestor mențiuni in procesul-verbal contestat nu este justificata

de prevederile legale incidente in cauza, si anume Normele metodologice de

aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, care în art. 3

menționează următoarele „Procesul-verbal de constatare, care reprezintă titlul

de creanță, se întocmește conform modelului prevăzut în anexă și va conține

obligatoriu următoarele elemente: [..] b) locurile unde s-a desfășurat

verificarea; [..]”.

Împrejurarea ca în procesul-verbal

de constatare se indică în mod incorect locul verificării, echivalează cu lipsa

elementului obligatoriu prevăzut de lege, deoarece condiția legii nu poate fi

considerată îndeplinită prin prezentarea unei informații eronate, iar nu o

eroare materială.

Totodată, Curtea a

constatat că în activitatea de control, A.P.D.R.P. a nesocotit si procedura

legală prevăzută de Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003,

aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, și anume dispozițiile art. 2 alin. (2) – „În

cazul activității de verificare, echipa nominalizată va comunica structurii

supuse verificării data declanșării acțiunii cu cel puțin 5 zile lucrătoare

înainte, precizându-se scopul și durata acesteia”.

Reclamanta a

menționat ca nu a fost înștiințată despre activitatea de control derulată la

sediul C.R.P.D.R.P.V. Timișoara, în perioada 12 - 13 octombrie 2009. Ca răspuns

la această critică de legalitate, prin Decizia de soluționare a contestației

administrative, pct. 2, A.P.D.R.P. a arătat că informarea prealabilă a

beneficiarului nu a fost necesară datorită faptului că echipa de control nu a

efectuat un control la sediul beneficiarului, afirmație ce nu poate justifica

nerespectarea dispoziției legale mai sus-menționate, care are tocmai rolul de a

permite societății verificate să își pregătească documentele necesare și să își

asigure apărarea adecvată.

Acest aspect, a

apreciat instanța, rezultă și din prevederile art. 2 alin. (8) din același act

normativ, unde se menționează că „Pe parcursul activităților de constatare,

structura verificată are dreptul să formuleze observații, care se analizează de

echipa de verificare”.

Câtă vreme

activitatea de control s-a efectuat la sediul autorității de control, fără

știrea și în lipsa reprezentanților societății, reclamanta a fost privata de

aceasta posibilitatea acordata de către legiuitor.

Fata de starea de

fapt menționată, Curtea a constatat ca în speță, nu au fost respectate nici

prevederile art. 3 alin. (1) lit. o) conform cărora „Procesul-verbal de

constatare, care reprezintă titlul de creanță, se întocmește conform modelului

prevăzut în anexă și va conține obligatoriu următoarele elemente: [..] o)

mențiuni privind audierea.”

Or, prevederile

legale mai sus-enunțate sunt consacrate de legiuitor tocmai in virtutea

respectării dreptului la apărare.

Împrejurarea ca

organele de control au efectuat un control la sediul reclamantei, ocazie cu

care au încheiat procesu-verbal din data de 10 aprilie 2009, nu este de natură

să o exonereze pe pârâtă să respecte prevederile legale mai sus-menționate, cu

ocazia întocmirii procesului verbal de constatare cu forță de titlu executoriu.

În analizarea pe fond

a actelor administrative a căror anulare se solicită, Curtea a reținut că, în

acord cu contractul cadru de finanțare nr. C 31013253700039 din 28 martie 2005

durata de execuție a proiectului este de 5 luni, iar investițiile executate

prin proiect se vor derula în maxim 2 ani de la data semnării contractului.

Durata de valabilitate a contractului, a constatat instanța, cuprinde perioada

de execuție a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți

făcută la autoritatea contractantă.

Condițiile și

termenii de acordare a finanțării sunt prevăzuți în contract care este

constituit din contractul-cadru și anexele acestuia, pe care societatea

beneficiară le acceptă.

A mai reținut Curtea,

că în acord cu prevederile din anexa 1 la Contractul-cadru cuprinse în art. 1, beneficiarul trebuie să asigure executarea proiectului,

în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în cererea de finanțare

aprobată.

Conform art. 3 alin. (1)

din Anexa 1 la contract care reglementează obligațiile beneficiarului, acesta se

obligă în mod ferm și irevocabil să pună în aplicare proiectul aprobat de

autoritatea contractantă, cu respectarea pe toată perioada de valabilitate a

prezentului contract, a criteriilor de eligibilitate și de selecție înscrise în

cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată

efectuată de Agenția S.A., beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial

proiectul conform art. 14 alin. (2) care reglementează eligibilitatea

cheltuielilor. Potrivit acestui din urmă articol proiectul rămâne eligibil

pentru cofinanțarea U.E. numai dacă nu suferă o modificare substanțială pe

perioada de valabilitate a contractului. Modificările substanțiale la un proiect

sunt acelea care afectează natura și condițiile de implementare sau oferă unei

firme sau organism public un avantaj necuvenit și rezultă de asemenea dintr-o

schimbare a naturii proprietății unui articol, din infrastructură, sau o

încetare sau schimbare în localizare a investiției.

Conform art. 17 alin.

(1) din Anexa 1 la contract prin „neregularitate” în accepțiunea contractului

se înțelege orice încălcare a prevederile contractului, cu completările și

modificările ulterioare.

În acord cu alin. (4)

al aceluiași articol, în cazul înregistrării unei neregularități rezultate din

culpa beneficiarului, acesta are obligația să restituie integral valoarea

finanțării primite din partea autorității contractante în termen de 15 zile de

la data confirmării de primire a notificării.

Prin urmare, Curtea a

constatat că într-adevăr reclamanta a înregistrat pierderi, în perioada 2005 - 2007,

astfel că nu a respectat criteriul de eligibilitate EG 8 înscris în cererea de

finanțare, prevăzut și în procedura de verificare la pct. 6 pct. 9 în sensul că

rezultatul net al exercițiului din control de profit și pierderi trebuie să fie

pozitiv. Curtea a apreciat însă, că sancțiunea restituirii finanțării primite poate

să intervină conform art. 17 alin. (4) din Anexa 1 la contract doar în situația

în care se înregistrează o neregularitate în sensul de încălcare a prevederilor

contractului, din culpa beneficiarului. Prin urmare, a apreciat instanța de

fond, pentru atragerea răspunderii reclamantei sub forma mai sus-menționată este

nevoie de dovedirea culpei acesteia în nerespectarea clauzelor contractuale.

Din documentele de la

dosarul cauzei nu rezultă, însă, că pârâta ar fi făcut demersuri pentru a

dovedi culpa reclamantei în nerespectarea dispozițiile art. 3 din anexa 1 la

contract precum și a criteriului de eligibilitate EG 8, în sensul că nu s-a

dovedit că reclamanta cu intenție ar fi înregistrat pierdere în sensul că

rezultatul net al exercițiului din contul de profit și pierderi a fost negativ

pe perioada 2005 - 2008.

Or, obligația de a nu

înregistra pierderi, și anume de a înregistra profit este o obligație de

diligentă prin natura sa, astfel că în această situație culpa nu este

prezumată, ea urmând să fie dovedită de către creditor.

În plus, Curtea a

constatat că reclamanta a respectat toate celelalte criterii de eligibilitate

și de selecție prevăzute în cererea de finanțare în sensul că și-a desfășurat

activitatea prevăzută în contractul de finanțare, nu a modificat substanțial

proiectul și nu a acordat vreunei firme sau organism public vreun avantaj

nejustificat. Totodată, Curtea a reținut că reclamanta a efectuat demersuri în

vederea dezvoltării activității atât prin achiziționarea de noi terenuri și

folosirea acestora în mod corespunzător cât și prin majorarea capitalului social.

Această stare de fapt nu a fost contestată de către pârâtă, care de altfel prin

organele de control, cu ocazia verificărilor la fața locului au constatat că

reclamanta desfășoară activitatea pentru care a primit finanțarea.

În ceea ce privește

cererea de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de

procesul-verbal de constatare încheiat la data de 09 noiembrie 2009 până la

soluționarea irevocabilă a cauzei, Curtea a reținut că și această cerere este

întemeiată, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

prima condiție impusa de legiuitor, si anume cazul bine justificat, aceasta

este definita ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt si de drept, care

e de natură să creeze o îndoiala serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Față de analiza pe

fond a cauzei, Curtea a reținut ca aceasta cerință este îndeplinita, cu

motivarea redata în considerentele sentinței.

În ceea ce privește

„paguba iminentă” definită ca reprezentând un prejudiciu material viitor dar

previzibil cu evidența sau după caz perturbarea grava a funcționarii unei

autorități publice sau unui serviciu public, Curtea a constatat că împotriva

societății A. a fost demarată executarea silită în baza procesului-verbal de constatare.

Concret, la data de 16 martie 2010, A.F.P. Deta a demarat executarea silită

împotriva societății prin transmiterea somației însoțită de titlul executoriu

emis în baza Procesului Verbal de Constatare.

Ca atare, Curtea a

apreciat că oricare din posibilele forme de executare este aptă a crea

societății un prejudiciu material previzibil, si poate sa conducă la lipsirea

societății de resursele financiare necesare derulării lucrărilor agricole de

primăvară, achiziționarea semințelor, erbicidelor, plata lucrărilor de arat,

semănat, etc., ceea ce poate avea ca rezultat pierderea sau cel puțin afectarea

gravă a producției agricole aferente anului 2010, imposibilitatea plății

salariilor angajaților, imposibilitatea onorării obligațiilor de plată aferente

contractelor în derulare, în special antecontracte de cumpărare terenuri, cu

consecința firească a pierderii avansurilor achitate.

De asemenea, o

eventuala executare silită imobiliară prin vânzarea terenurilor agricole ale

societății va determina: vânzarea la un preț mult diminuat față de prețul de

achiziție, dată fiind scăderea prețurilor imobiliare determinată de criza

economică actuală, reducerea capacității de producție etc. Totodată, executarea

silită mobiliară ar determina lipsirea societății de mașinile și utilajele

agricole necesare derulării lucrărilor agricole de primăvară, cu același efect

de pierdere sau cel puțin afectare a producției agricole aferente anului 2010.

În fine, instanța de

fond, constatând culpa procesuala a pârâtei în declanșarea litigiului, fata de

prevederile art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamanta

a sumei de 16.666,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă

judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.

Împotriva acestei

hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

de pârâta A.P.D.R.P. împotriva Sentinței nr. 286 din 26 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

2.1. În ceea ce

privește hotărârea instanței de fond de anulare a actelor administrative

atacate.

2.1.1. Sentința pe

acest aspect este nelegală, în condițiile în care reclamanta a încălcat

clauzele contractuale, respectiv:

- beneficiarul nu a

ținut o evidență separată a veniturilor și cheltuielilor provenite din proiect;

- beneficiarul a

realizat pierderi nete ale exercițiilor financiare pe anii 2005, 2006, 2007 și

2008.

2.1.2. Perioada 12

octombrie 2009 – 13 octombrie 2009 reprezintă perioadă de analiză a

documentelor financiar-contabile care au fost puse la dispoziție de beneficiar

premergător întocmirii procesului-verbal de constatare și nu se referă la perioada

controlului pe teren, care nu a mai fost efectuată, nefiind necesar.

Din acest motiv,

afirmă recurentul, nu a fost necesară nici informarea prealabilă a

beneficiarului cu 5 zile înainte de efectuarea acestuia, conform prevederilor

menționate în art. 2.2. din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003.

2.1.3. Nu a fost

încălcat dreptul la apărare al reclamantei, deoarece toate neregulile care au

stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare sunt prevăzute și în

procesul-verbal nr. 57/2009, care a fost semnat de beneficiar fără obiecțiuni.

2.1.4. Nu a mai fost

necesară audierea beneficiarului în vederea întocmirii procesului-verbal de

constatare, deoarece acesta luase cunoștință de neregulile constatate la vizita

pe teren.

2.1.5. Procesul-verbal

de constatare a fost încheiat în termenul de 90 de zile calculat de la data

emiterii Deciziei nr. 21386 din 8 octombrie 2009 prin care s-a stabilit echipa

de control care a verificat documentele ce au stat la baza întocmirii acestuia.

2.1.6. Beneficiarul a

depus la cererea de finanțare o prognoză a veniturilor și cheltuielilor pe o

perioadă de 5 ani, din care a rezultat profit, în baza căruia a fost încheiat

contractul de finanțare și a fost plătit ajutorul financiar nerambursabil.

Ajutorul financiar

nerambursabil nu putea fi acordat în lipsa profitului, de unde rezultă că nu

s-a respectat criteriul potrivit căruia „nu va fi eligibil solicitantul care

are pierderi financiare sau obligații fiscale la bugetul de stat, bugetul

asigurărilor sociale și bănci”.

Beneficiarul s-a

obligat să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate

și de selecție înscrise în cererea de finanțare.

2.2. Cu privire la

cheltuielile de judecată se arată că sunt exagerat de mari și nejustificate,

impunându-se diminuarea acestora.

formulate de intimata-reclamantă SC A. SRL.

Prin întâmpinare se

solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la

suportarea cheltuielilor de judecată.

3.1. Procesul-verbal

de constatare nu conține mențiunea obligatorie a locului verificării.

3.2. Scopul

notificării este informarea societății controlate cu privire la activitatea de

control.

3.3. Dreptul de a

face observații a fost încălcat.

3.4. Societatea a

fost în necunoștință de cauză cu privire la activitatea de control desfășurată

între data deciziei interne de numire a comisiei, 8 octombrie 2009 și data

emiterii procesului-verbal de constatare, 9 noiembrie 2009.

3.5. Condițiile de

eligibilitate pentru acordarea finanțării trebuie îndeplinite la data deciziei

de acordare a acesteia.

Prin stabilirea

sancțiunii restituirii finanțării motivată de menținerea criteriului de

eligibilitate al existenței profitului, recurenta a încălcat prevederile H.G. nr.

535/2003, Anexa 3, cât și legislația comunitară – Regulamentul nr. 2759/1999/C.E.

3.6. În speță, nu s-a

dovedit prejudiciul adus bugetului general al U.E. și bugetului național de

cofinanțare.

Nu s-a dovedit nici

culpa beneficiarului în neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

3.7. Se solicită respingerea

cererii de reducere a cheltuielilor de judecată acordate de instanța fondului.

II. Considerentele

instanței de recurs.

Recursul este

nefondat.

1.1.Conform

prevederilor art. 2 din H.G. nr. 1306/2007 privind Normele metodologice de

aplicare a O.G. nr. 79/2003, activitatea de control este supusă unei anumite

proceduri obligatorii, iar recurenta era datoare să o respecte.

Astfel, art. 2 alin. (2)

obligă echipa nominalizată să comunice structurii supuse verificării data

declanșării acțiunii cu cel puțim 5 zile lucrătoare înainte, precizându-se

scopul și durata acesteia.

Norma legală sus

menționată nu conține prevederi legate de locul desfășurării controlului,

astfel încât obligația de înștiințare subzistă indiferent unde are loc

activitatea de control.

Mai mult, datorită

faptului că societatea intimată nu a fost anunțată de efectuarea controlului

documentar, aceasta nu a putut formula obiecțiuni, în conformitate cu

prevederile art. 2 alin. (8).

1.2. Art. 3 alin. (1)

lit. a) din H.G. nr. 1306/2007 impune ca procesul-verbal de constatare care

reprezintă titlu de creanță, să se întocmească conform unui model prevăzut în

anexă și să conțină obligatoriu anumite elemente, printre care și cele privind

audierea.

Din acest motiv,

echipa ce realizează controlul nu are un drept de apreciere asupra audierii

reprezentanților societății, ci este obligată să efectueze audierea.

În mod cert, nesocotirea

prevederilor analizate a condus la încălcarea dreptului la apărare al

intimatei.

Procesul-verbal

încheiat la 10 aprilie 2009 nu a stabilit nicio sancțiune și nu reprezintă

procesul-verbal de constatare întemeiat pe dispozițiile art. 3 alin. (2)1 lit.

a) din Normele metodologice.

1.3. Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. b) din H.G. nr. 1306/2007, conducerea autorității stabilește pentru

fiecare activitate de constatare, durata activităților de verificare, care nu

poate depăși 90 de zile.

Se observă că

recurenta se folosește de vizita pe teren care s-a încheiat prin

procesul-verbal din 10 aprilie 2009 numai atunci când aceasta îi este utilă în

argumentarea apărărilor și criticilor asupra hotărârii instanței de fond.

Pe de o parte, se

invocă faptul că intimata avea cunoștință de control, datorită vizitei pe

teren, iar pe de altă parte, controlul nu a început cu vizita pe teren, ci la data

numirii comisiei, 8 octombrie 2009.

Datorită

inconsecvenței recurentei, instanța de fond a apreciat în mod corect că, în

realitate, controlul a durat peste 210 zile, fiind încălcat termenul prevăzut

de art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1306/2007.

1.4. Sancțiunea

restituirii finanțării poate să intervină numai în condițiile prevăzute în

contract [(art. 17 alin. (4), Anexa 1)] și doar dacă încălcarea obligațiilor

asumate se datorează culpei beneficiarului.

În dezvoltarea

motivelor de recurs nu s-au formulat critici în ceea ce privește îndeplinirea

condiției culpei beneficiarului, de care instanța de fond să nu fi ținut seama.

În opinia recurentei,

simplul fapt al existenței unor pierderi financiare pe perioada 2005 – 2008

conduce la obligația restituirii finanțării.

Opinia recurentei nu

este în concordanță cu prevederile contractuale de unde rezultă că și critica

pe acest aspect este nefondată.

1.5. Împrejurarea că

beneficiarul nu a ținut o evidență separată a veniturilor și cheltuielilor

provenite din proiect nu constituie un motiv serios pentru restituirea sumelor,

atâta timp cât se poate demonstra că aceste venituri și cheltuieli sunt reale,

neexistând un prejudiciu adus bugetului din care s-a acordat finanțarea.

1.6. Cu privire la

cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, se apreciază că suma de 16.666,3

lei corespunde dificultății pricinii și efortului depus de apărătorul părții

reclamantei.

în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se respinge

recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., prin apreciere, va fi obligată recurenta la 7.000 lei

cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.P.D.R.P. împotriva Sentinței nr. 286 din 26 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă A.P.D.R.P. la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli de judecată

către SC A. SRL Timiș stabilită prin apreciere, conform art. 274 alin. (3) C.

proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2011.