ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2681/2011

Ședința publică de la 15 septembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis în parte cererea formulată

de reclamanta SC F.E. D.C.I. SA, prin sucursala Timișoara, obligând-o pe pârâtă

să plătească reclamantei suma de 75.613,86 lei preț neachitat și 21.825,84 lei

penalități de întârziere și dobânzi legale din care 2.750,37 lei cu titlu de

penalități de întârziere și 19.075,47 lei dobândă legală cu cheltuieli de

judecată în sumă de 8.500 lei, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1009 din

24 septembrie 2010.

Apelul declarat de

pârâta SC F.V. SRL împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat de

către Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 50/A

din 14 februarie 2011.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că apelul pârâtei este netimbrat,

că în conformitate cu dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru

termenul din 14 februarie 2011 pârâta apelantă a fost citată cu mențiunea

timbrării recursului cu suma 1.598 lei taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru

judiciar și că neîndeplinirea acestei obligații este sancționată de art. 20

alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997 cu anularea apelului, dispozițiile de

mai sus fiind aplicate și timbrului judiciar conform art. 9 din O.G. nr. 32/1995.

În termen legal

pârâta SC F.V. SRL a formulat recurs prin care a solicitat admiterea recursului

și casarea deciziei atacate făcând aplicarea art. 312 și art. 313 C. proc. civ.,

cu trimitere la instanța de apel pentru a fi soluționat apelul pe fond,

respectiv făcând aplicarea art. 314 C. proc. civ., reținând pricina spre

soluționarea pe fond a litigiului prin respingerea acțiunii intimatei

reclamante. În subsidiar a solicitat schimbarea în tot a hotărâri atacate și

respingerea acțiunii reclamante ca nelegală și nefondată.

În recursul său a

susținut că decizia atacată este nelegală și netemeinică, instanța făcând o

aplicare greșită a art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 în contextul în care procedura de citare a fost viciată în sensul

încălcării dispozițiilor art. 92

1

C. proc. civ. întrucât afișarea la

sediu reprezintă excepția de la regulă, fiind incidente în speță motivele

prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Recurenta a motivat

recursul și pe fondul litigiului arătând că soluția este nelegală și în ceea ce

privește obligarea la plata sumelor solicitate de reclamantă prin cererea

introductivă.

Față de soluția

pronunțată de instanța de apel Curtea va lua în discuție numai motivele

referitoare la netimbrarea apelului, asupra motivelor legate de fondul

litigiului instanța de recurs neputând a se pronunța întrucât nu au făcut

obiectul cercetării în apel.

Astfel recurenta

pârâtă a invocat încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997

și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 față de împrejurarea că procedura de citare cu

apelanta a fost viciată pentru termenul de judecată din 14 februarie 2011

întrucât afișarea s-a făcut incorect, în condițiile în care la sediul pârâtei

în permanență se află o firmă de pază, fiind astfel încălcate dispozițiile art.

92

1

C. proc. civ.

Analizând motivele de

recurs se constată că la data de 19 ianuarie 2011 pârâta a fost citată în

calitate de apelantă, în dosarul nr. 1646/30/2009 al Curții de Apel Timișoara,

secția comercială, pentru termenul de judecată din 14 februarie 2011, cu

mențiunea obligației de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în

cuantum de 1.598 lei și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, sub

sancțiunea anulării apelului ca netimbrat. Citația a fost afișată pe ușa

principală a clădirii întrucât destinatarul nu a fost găsit și nici nu s-a

putut afla adresa unde putea fi găsită, procesul verbal încheiat de agentul

procedural îndeplinind condițiile prevăzute de art. 100 alin. (1) și art. 92

1

C. proc. civ.

Conform art. 100

alin. (4) C. proc. civ. procesul verbal face dovadă până la înscrierea în fals

cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.

În aceste condiții

Curtea constată că citarea apelantei pârâte pentru termenul de judecată din 14

februarie 2011 a fost făcută conform dispozițiilor legale așa încât

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea poate fi

casată când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu-și au aplicabilitate în

speță, urmând a fi respinsă.

În acest context și

față de împrejurarea că apelanta pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a

timbra apelul până la termenul de judecată fixat în cauză, conform

dispozițiilor instanței de apel, Curtea constată că în mod corect instanța de

apel a aplicat dispozițiile art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 și

art. 9 din OG nr. 32/1995, anulând corect apelul ca netimbrat, situație față de

care nu se justifică invocarea de către recurentă a dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea pronunțată se poate modifica dacă este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Nici susținerea

recurentei referitoare la lipsirea acesteia de dreptul de a se apăra invocat

odată cu susținerea orală a motivelor de recurs, ca motiv de ordine publică, nu

se justifică, în condițiile în care excepția netimbrării recursului se

analizează cu precădere, înaintea oricărei altei cereri formulate în cauză, iar

citarea s-a făcut cu respectarea riguroasă a normelor de procedură așa cum s-a

arătat mai sus.

Față de aceste

considerente Curtea constată că decizia instanței de apel este la adăpost de

orice critică, recursul pârâtei urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC F.V. SRL împotriva deciziei civile nr. 50/A din 14

februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 septembrie 2011.