ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2678/2011

Ședința publică de la 15 septembrie 2011 Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 6 aprilie 2010 reclamanții O.B.D., O.J.L. și O.V.D. au chemat-o în judecată pe pârâta SC G.A. SA pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunțe instanța de judecată să dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumelor de 50.000 Euro reprezentând daune morale datorate reclamantului O.B.D., 282,8 lei reprezentând daune materiale și 50.000 Euro cu titlu de daune morale datorate reclamanților O.J.L. și O.V.D., arătând că în data de 22 iulie 2009 a avut loc un accident de circulație produs din culpa lui F.V.A. care a condus autovehiculul asigurat la societatea pârâtă, accidentul soldându-se cu decesul șoferului și vătămarea corporală a numitului O.B.D., vătămare care i-au generat traume psihice lui și părinților acestuia.

Au mai arătat că evaluarea psihologică a fost făcută în Germania și că starea actuală a lui O.B.D. creează o stare de incertitudine părinților săi, tensiuni permanente între membrii familie, stări de anxietate, practic viitorul întregii familii fiind pus sub semnul întrebării. Reclamanții au încercat concilierea directă cu pârâta conform art. 720 1 C. proc. civ. și deși pârâta nu s-a prezentat la conciliere, le-a trimis un e-mail prin care înțelegea să-i ofere reclamantului O.B.D. suma de 30.000 lei reprezentând daune morale. Tribunalul Arad, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului O.B.D. suma de 60.000 lei reprezentând daune morale și reclamanților O.J.L.

și O.V.D. suma de 282,8 lei daune materiale, respingând celelalte pretenții, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 1880 din 21 iulie 2010. Pentru a pronunța această sentința instanța a reținut că buletinul de analize medicale 4821 emis de Spitalul Clinic Județean Arad și raportul medical nr. 00835655 emis de SC E.M. România SRL nu au evidențiat leziuni post-traumatice raportate la persoane lui O.B.D. și că în plan psihic acesta din urmă, a avut în urma accidentului anumite manifestări de violență verbală, coșmaruri, insomnii, apatie, stări care l-au determinat pe acesta să urmeze un program de ședințe de psihoterapie așa cum rezultă din adeverința nr. 1/2010 eliberată de SC P.P. C. & C. A mai reținut instanța de judecată și că reclamantul O.B.D.

nu a fost diagnosticat cu o boală de natură psihică, dar starea acestuia a fost luată în considerare de către pârâtă, care i-a propus acestuia o despăgubire mult prea mică evaluată la 30.000 lei, cu titlu de daune morale. Instanța a apreciat că având în vedere cele constatate se impune acordarea unor daune morale în cuantum superior celor propuse de SC G.A. SA, la nivelul sumei de 60.000 lei, o sumă adecvată stării psihice post-accident. S-a avut în vedere că reclamantul O.B.D. este capabil să desfășoare activități de administrarea unei întreprinderi de comerț, fapt care a fost avut în vedere la stabilirea daunelor morale. Deoarece reclamanții au făcut dovada cu documente justificative a daunelor materiale în sumă de 282,8 lei, instanța le-a admis capătul de cerere cu acest obiect, obligând-o pe pârâtă să o achite reclamanților O.J.L.

și O.V.D. Instanța de fond a respins daunele pretinse de reclamantul O.B.D. ca urmare a suferințelor cauzate de decesul prietenului său A.F.A., apreciind că doar o legătură de prietenie nu justifică aceste daune și constatând că nu există legătură directă nici între pretinsele traume suferite de O.J.L. și O.V.D. și accident, a respins și pretențiile acestora privind daunele morale. Referitor la daunele moratorii instanța de fond a apreciat că art. 64 alin. (4) din Ordinul nr. 20/2008 emis de Comisia de Supraveghere al Asigurărilor are în vedere situația în care asigurătorul RCA nu-și îndeplinește obligațiile prevăzute la alin. (2) și (3) ale aceluiași articol sau le îndeplinește defectuos, ceea ce presupune că între părți a intervenit o înțelegere cu privire la cuantumul despăgubirilor pe care asigurătorul nu a respectat-o.

Apelurile declarate de reclamanți și de pârâta SC G.A. SA au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 215/A din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, care a reținut că în mod corect prima instanță a apreciat cuantumul prejudiciului în sumă de 60.000 lei, observând că vătămarea corporală determină prin ea însăși un prejudiciu moral și că orice suferință fizică are consecințe și pe plan mental. A mai reținut instanța de apel că în mod corect a fost respinsă cererea reclamanților O.J.L. și O.V.D. pentru acordarea daunelor morale întrucât nu există legătură de cauzalitate directă între prejudicierea morală a părinților și fapta ilicită și că soluția de obligare a pârâtei la plata daunelor materiale nu a fost criticată, nefăcând obiectul analizei instanței de apel.

Cu privire la daunele moratorii solicitate de reclamanți Curtea a reținut că art. 64 alin. (4) din Ordinului nr. 20/2008 al Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor nu are aplicare în cauză, neexistând un acord al asigurătorului în sensul achitării despăgubirilor anterior sesizării instanței, iar penalitățile 0,1% sunt stabilite exclusiv în considerarea raporturilor dintre asigurător. Împotriva acestei decizii atât reclamanții cât și pârâta au formulat recurs. Recurenții reclamanții O.B.D., O.J.L. și O.V.D. au precizat că își întemeiază recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

La data de 1 iunie 2011 toți recurenții reclamanți au fost citați cu mențiunea de a achita în solidar suma de 4.185,5 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, obligație pe care nu și-au îndeplinit-o (filele 21, 22, 23 dosar recurs). Cum chestiunea timbrajului este prioritară oricăror altor cereri formulate de părți, Curtea a rămas în pronunțate pe această chestiune, cu referire la recursului reclamanților. Or, este de reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru datorată și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Constatând că recurenții reclamanți, deși au fost citați cu mențiunea de a timbra recursul, nu și-au îndeplinit această obligație și în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, Curtea urmează a le anula recursul ca netimbrat. La data de 18 ianuarie 2011 pârâta SC G.A. SA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 215/A din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din apel și a sentinței pronunțată la fond, în sensul reducerii daunelor morale acordate reclamantului O.B.D. la suma de 30.000 lei, întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

și arătând că ambele instanțe nu au argumentat pentru care considerent este insuficientă suma oferită de societatea recurentă, respectiv 30.000 lei, că instanța de apel nu a făcut nici o analiză a motivelor de apel fiind evocate fugitiv motivele invocate în apel de către această recurentă, motivele nefiind analizate, ambele instanțe reluând argumentațiile părților implicate, nemotivând soluțiile pronunțate. A susținut că suma de 60.000 lei reprezintă echivalentul peste 42 salarii medii nete pe economie, adică salariul pe 3,5 ani, în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței unei boli psihice de lungă durată și atâta timp cât O.B.D. își desfășoară activitatea nestingherit dar, din cauza crizei economice, nu realizează venituri la nivelul salariului mediu net, acordarea unei compensații echivalente unei perioade de 3,5 ani depășește sfera unei compensații rezonabile pentru suferința îndurată, suma acordată intrând astfel în sfera câștigului nedatorat.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Analizând motivele formulate de pârâtă se constată că aceasta a prezentat situația de fapt cu precizarea că este nemulțumită de cuantumul daunelor morale așa cum a fost stabilit de prima instanță și menținut de instanța de apel, fără a preciza care sunt temeiurile de drept încălcate sau aplicate greșit de instanțele de judecată și actul juridic interpretat greșit, astfel că nu se justifică invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., instanța putând încadra doar motivele referitoare la nemotivarea hotărârilor și neanalizarea tuturor motivelor de apel în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Din analiza hotărârii atacate rezultă că instanța de apel a motivat cuantumul sumei de 60.000 ron reprezentând daune morale pe care a raportat-o la trauma psihică suferită de reclamantul O.B.D. care au impus urmarea unui tratament medical adecvat pentru înlăturarea consecințelor accidentului, că vătămarea corporală a determinat o suferință fizică care are consecințe pe plan mental fiind lipsit de relevanță nivelul veniturilor realizate în prezent de reclamant întrucât acesta a afirmat exclusiv afectarea vieții sale personale, nicidecum a carierei profesionale.

În ceea ce privește critica referitoare la neanalizarea motivelor de apel Curtea constată că instanța de apel a reținut în hotărârea sa toate motivele invocate de pârâtă referitoare la faptul că suma reținută de prima instanță nu corespunde prejudiciului moral suferit, că prima instanță nu a acordat suficientă greutate aspectelor relevate de martorii audiați și că în condițiile în care nu s-a făcut dovada unei boli psihice de lungă durată, reclamantul continuând activitatea economică, nu se justifică acordarea sumei de 60.000 lei. Prin considerentele deciziei instanța de apel a răspuns tuturor acestor motive, nefiind necesară analizarea fiecărui motiv în parte, obligarea la plată și cuantumul daunelor morale fiind analizate sub toate aspectele arătate de apelanta pârâtă.

Față de considerentele de mai sus, recursul pârâtei se constată a fi nefondat urmând a fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanții O.B.D., O.J.L. și O.V.D. împotriva deciziei nr. 215/A din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.A. SA București, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.