ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2678/2011

Ședința publică

de la 15 septembrie 2011

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 6 aprilie

2010 reclamanții O.B.D., O.J.L. și O.V.D. au chemat-o în judecată pe pârâta SC

G.A. SA pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunțe instanța de judecată să

dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumelor de 50.000 Euro reprezentând

daune morale datorate reclamantului O.B.D., 282,8 lei reprezentând daune

materiale și 50.000 Euro cu titlu de daune morale datorate reclamanților O.J.L.

și O.V.D., arătând că în data de 22 iulie 2009 a avut loc un accident de

circulație produs din culpa lui F.V.A. care a condus autovehiculul asigurat la

societatea pârâtă, accidentul soldându-se cu decesul șoferului și vătămarea

corporală a numitului O.B.D., vătămare care i-au generat traume psihice lui și

părinților acestuia.

Au mai arătat că evaluarea

psihologică a fost făcută în Germania și că starea actuală a lui O.B.D. creează

o stare de incertitudine părinților săi, tensiuni permanente între membrii

familie, stări de anxietate, practic viitorul întregii familii fiind pus sub

semnul întrebării.

Reclamanții au

încercat concilierea directă cu pârâta conform art. 720

1

C. proc.

civ. și deși pârâta nu s-a prezentat la conciliere, le-a trimis un e-mail prin

care înțelegea să-i ofere reclamantului O.B.D. suma de 30.000 lei reprezentând daune

morale.

Tribunalul Arad, secția

comercială, a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând-o pe pârâtă să-i

plătească reclamantului O.B.D. suma de 60.000 lei reprezentând daune morale și

reclamanților O.J.L. și O.V.D. suma de 282,8 lei daune materiale, respingând

celelalte pretenții, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 1880 din 21

iulie 2010.

Pentru a pronunța

această sentința instanța a reținut că buletinul de analize medicale 4821 emis

de Spitalul Clinic Județean Arad și raportul medical nr. 00835655 emis de SC E.M.

România SRL nu au evidențiat leziuni post-traumatice raportate la persoane lui O.B.D.

și că în plan psihic acesta din urmă, a avut în urma accidentului anumite

manifestări de violență verbală, coșmaruri, insomnii, apatie, stări care l-au

determinat pe acesta să urmeze un program de ședințe de psihoterapie așa cum

rezultă din adeverința nr. 1/2010 eliberată de SC P.P. C. & C.

A mai reținut

instanța de judecată și că reclamantul O.B.D. nu a fost diagnosticat cu o boală

de natură psihică, dar starea acestuia a fost luată în considerare de către

pârâtă, care i-a propus acestuia o despăgubire mult prea mică evaluată la

30.000 lei, cu titlu de daune morale.

Instanța a apreciat

că având în vedere cele constatate se impune acordarea unor daune morale în

cuantum superior celor propuse de SC G.A. SA, la nivelul sumei de 60.000 lei, o

sumă adecvată stării psihice post-accident. S-a avut în vedere că reclamantul O.B.D.

este capabil să desfășoare activități de administrarea unei întreprinderi de

comerț, fapt care a fost avut în vedere la stabilirea daunelor morale.

Deoarece reclamanții

au făcut dovada cu documente justificative a daunelor materiale în sumă de

282,8 lei, instanța le-a admis capătul de cerere cu acest obiect, obligând-o pe

pârâtă să o achite reclamanților O.J.L. și O.V.D.

Instanța de fond a

respins daunele pretinse de reclamantul O.B.D. ca urmare a suferințelor cauzate

de decesul prietenului său A.F.A., apreciind că doar o legătură de prietenie nu

justifică aceste daune și constatând că nu există legătură directă nici între

pretinsele traume suferite de O.J.L. și O.V.D. și accident, a respins și

pretențiile acestora privind daunele morale.

Referitor la daunele

moratorii instanța de fond a apreciat că art. 64 alin. (4) din Ordinul nr. 20/2008

emis de Comisia de Supraveghere al Asigurărilor are în vedere situația în care

asigurătorul RCA nu-și îndeplinește obligațiile prevăzute la alin. (2) și (3)

ale aceluiași articol sau le îndeplinește defectuos, ceea ce presupune că între

părți a intervenit o înțelegere cu privire la cuantumul despăgubirilor pe care

asigurătorul nu a respectat-o.

Apelurile declarate

de reclamanți și de pârâta SC G.A. SA au fost respinse ca nefondate prin

decizia civilă nr. 215/A din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, care a reținut că în mod corect prima instanță a apreciat cuantumul

prejudiciului în sumă de 60.000 lei, observând că vătămarea corporală determină

prin ea însăși un prejudiciu moral și că orice suferință fizică are consecințe

și pe plan mental.

A mai reținut

instanța de apel că în mod corect a fost respinsă cererea reclamanților O.J.L.

și O.V.D. pentru acordarea daunelor morale întrucât nu există legătură de

cauzalitate directă între prejudicierea morală a părinților și fapta ilicită și

că soluția de obligare a pârâtei la plata daunelor materiale nu a fost

criticată, nefăcând obiectul analizei instanței de apel.

Cu privire la daunele

moratorii solicitate de reclamanți Curtea a reținut că art. 64 alin. (4) din

Ordinului nr. 20/2008 al Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor nu are

aplicare în cauză, neexistând un acord al asigurătorului în sensul achitării

despăgubirilor anterior sesizării instanței, iar penalitățile 0,1% sunt

stabilite exclusiv în considerarea raporturilor dintre asigurător.

Împotriva acestei

decizii atât reclamanții cât și pârâta au formulat recurs.

Recurenții

reclamanții O.B.D., O.J.L. și O.V.D. au precizat că își întemeiază recursul pe

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au solicitat admiterea recursului, modificarea

hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

La data de 1 iunie

2011 toți recurenții reclamanți au fost citați cu mențiunea de a achita în

solidar suma de 4.185,5 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar,

obligație pe care nu și-au îndeplinit-o (filele 21, 22, 23 dosar recurs).

Cum chestiunea

timbrajului este prioritară oricăror altor cereri formulate de părți, Curtea a

rămas în pronunțate pe această chestiune, cu referire la recursului

reclamanților.

Or, este de reținut

că în conformitate cu dispozițiile art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de

timbru datorată și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Constatând că recurenții

reclamanți, deși au fost citați cu mențiunea de a timbra recursul, nu și-au

îndeplinit această obligație și în conformitate cu dispozițiile legale

menționate mai sus, Curtea urmează a le anula recursul ca netimbrat.

La data de 18

ianuarie 2011 pârâta SC G.A. SA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 215/A

din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din apel și a sentinței pronunțată la

fond, în sensul reducerii daunelor morale acordate reclamantului O.B.D. la suma

de 30.000 lei, întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ. și arătând că ambele instanțe nu au argumentat pentru care

considerent este insuficientă suma oferită de societatea recurentă, respectiv

30.000 lei, că instanța de apel nu a făcut nici o analiză a motivelor de apel

fiind evocate fugitiv motivele invocate în apel de către această recurentă,

motivele nefiind analizate, ambele instanțe reluând argumentațiile părților

implicate, nemotivând soluțiile pronunțate. A susținut că suma de 60.000 lei

reprezintă echivalentul peste 42 salarii medii nete pe economie, adică salariul

pe 3,5 ani, în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței unei boli

psihice de lungă durată și atâta timp cât O.B.D. își desfășoară activitatea

nestingherit dar, din cauza crizei economice, nu realizează venituri la nivelul

salariului mediu net, acordarea unei compensații echivalente unei perioade de

3,5 ani depășește sfera unei compensații rezonabile pentru suferința îndurată,

suma acordată intrând astfel în sfera câștigului nedatorat.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând motivele

formulate de pârâtă se constată că aceasta a prezentat situația de fapt cu

precizarea că este nemulțumită de cuantumul daunelor morale așa cum a fost

stabilit de prima instanță și menținut de instanța de apel, fără a preciza care

sunt temeiurile de drept încălcate sau aplicate greșit de instanțele de

judecată și actul juridic interpretat greșit, astfel că nu se justifică

invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., instanța putând

încadra doar motivele referitoare la nemotivarea hotărârilor și neanalizarea

tuturor motivelor de apel în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere dacă hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină.

Din analiza hotărârii

atacate rezultă că instanța de apel a motivat cuantumul sumei de 60.000 ron

reprezentând daune morale pe care a raportat-o la trauma psihică suferită de

reclamantul O.B.D. care au impus urmarea unui tratament medical adecvat pentru

înlăturarea consecințelor accidentului, că vătămarea corporală a determinat o

suferință fizică care are consecințe pe plan mental fiind lipsit de relevanță

nivelul veniturilor realizate în prezent de reclamant întrucât acesta a afirmat

exclusiv afectarea vieții sale personale, nicidecum a carierei profesionale.

În ceea ce privește

critica referitoare la neanalizarea motivelor de apel Curtea constată că

instanța de apel a reținut în hotărârea sa toate motivele invocate de pârâtă

referitoare la faptul că suma reținută de prima instanță nu corespunde

prejudiciului moral suferit, că prima instanță nu a acordat suficientă greutate

aspectelor relevate de martorii audiați și că în condițiile în care nu s-a

făcut dovada unei boli psihice de lungă durată, reclamantul continuând

activitatea economică, nu se justifică acordarea sumei de 60.000 lei.

Prin considerentele

deciziei instanța de apel a răspuns tuturor acestor motive, nefiind necesară

analizarea fiecărui motiv în parte, obligarea la plată și cuantumul daunelor

morale fiind analizate sub toate aspectele arătate de apelanta pârâtă.

Față de

considerentele de mai sus, recursul pârâtei se constată a fi nefondat urmând a

fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de reclamanții O.B.D., O.J.L. și O.V.D. împotriva deciziei

nr. 215/A din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.A. SA București, împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.