ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 204/2011

Conform prevederilor art. 17 alin. (1) din Contractul de finanțare nr. C1.141024100011 din 02 septembrie 2003, <<prin „neregularitate” în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice încălcare a prevederilor contractului și a Acordului Multianual de Finanțare ratificat prin Legea nr. 316/2001>>;

Neregulile reținute de autoritatea pârâtă vizează achiziția lucrărilor de construire <<Hală „Combinat de Vinificație cu utilități, derularea contractului de antrepriză pentru realizarea lucrărilor de construire și procedura de atribuire și de derulare a contractului de servicii de consultanță pentru derularea Proiectului;

Neregulile menționate au fost semnalate atât de către Departamentul de Luptă Antifraudă ( D.L.A.F.), prin Nota de informare nr. 7/433/2006, cât și de către Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați, prin Adresa nr. 3501 din 18 februarie 2009, urmare a verificărilor efectuate de aceste instituții asupra modului de obținere, derulare și utilizare de către SC M.T.R.E. SRL a fondurilor alocate prin Programul SAPARD pentru implementarea proiectului „Înființarea unui combinat de vinificație în comuna Câmpineanca, județul Vrancea”;

Constatările cuprinse în Nota de informare nr. 7/433 din 10 februarie 2006 au avut la bază nu numai declarația persoanei fizice P.I., dar și documentația pusă la dispoziție de către beneficiar, precum și declarațiile persoanelor cu atribuții în procedura de achiziție a serviciilor, bunurilor și lucrărilor aferente Proiectului;

În dosarul nr. 111P/2006, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați efectuează acte de urmărire penală față de reprezentantul legal al SC M.T.R.E. SRL cu privire la implementarea proiectului finanțat prin Programul SAPARD, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 18 1 din Legea nr. 78/2000;

Existența unor nereguli în executarea contractului de finanțare a fost constată și anterior, prin procesul-verbal de control nr. 10781 din 29 octombrie 2005, menținut prin sentința civilă nr. 1654 din 04 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă și irevocabilă;

Contractul de finanțare cuprinde în art. 1 din Anexa 1 - Obligații generale, prevederi în sensul răspunderii exclusive a beneficiarului în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului și a interzicerii subcontractării vreunei părți din proiect. Prin urmare, prima instanță a observat că indiciile de nelegalitate invocate de reclamantă nu înlătură aparența de legalitate a actelor administrative contestate și nu fac dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește „prevenirea unei pagube iminente”, instanța a reținut faptul că obligația de plată stabilită în sarcina reclamantei în cuantum de 3.369.455,02 lei, este de natură să producă o perturbare însemnată în activitatea acesteia, prin raportare la cifra de afaceri înregistrată de societate, în anul 2008 – 476.447 lei, iar în anul 2009, până la sesizarea instanței – 90.437 lei, dar și la caracterul de titlu executoriu al acestor acte administrative contestate. Deși condiția prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită în cauză, instanța a apreciat că măsura suspendării executării nu poate fi dispusă, întrucât aceasta impune îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs, reclamanta SC M.T.R.E. SRL Vrancea, criticând-o ca nelegală și netemeinică. În motivarea recursului formulat, recurenta a susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca nefiind îndeplinită condiția legală a cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004. Apreciază recurenta că a susținut și dovedit existența împrejurărilor de fapt și de drept ce crează o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative fiscale a căror suspendare a executării a solicitat-o, respectiv faptul că atât Decizia nr. 10622 din 22 mai 2009 cât și Procesul-verbal de constatare nr. 5502 din 16 martie 2009, au fost emise în ignorarea probelor aflate la dosarul Proiectului, probe care susține legalitatea derulării proiectului și fără a se indica textele de lege încălcate. Totodată, recurenta a susținut că prin sentința atacată, instanța de fond a încălcat prevederile art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 înlăturând în mod nelegal imperativul îndeplinirii cumulative a exigențelor stabilite de lege pentru calificarea ca și „neregulă” sau „neregularitate a unor acțiuni sau omisiuni ale beneficiarului fondurilor comunitare, reținând greșit în considerente, inexistența cazului bine justificat, fără a mai cerceta formal îndeplinirea celorlalte condiții impuse de lege (O.G. nr. 79/2003), în special a condiției existenței unor cheltuieli neeligibile. Recurenta a criticat sentința atacată și sub aspectul că s-a reținut un motiv străin de natura cauzei, faptul că în dosarul nr. 111P/2006 Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați efectuează acte de urmărire penală față de reprezentantul legal al acesteia, precum și faptul că instanța de judecată a interpretat greșit un act juridic dedus judecății, respectiv a interpretat greșit prevederile art. 1 alin. (1) paragraful 4 din Anexa I a contractului de finanțare, prin care se interzice subcontractarea unei părți din Proiectul „Înființarea unui combinat de Vinificație în comuna Câmpineanca, județul Vrancea. În drept au fost invocate dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7-9 și art. 304 1 C. proc. civ. Intimata A.P.D.R.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, susținând în esență că actele administrative atacate au fost emise cu respectarea și în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 79/2003 cât și a H.G. nr. 1306/2007, privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că, în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii, prima instanță reținând corect situația de fapt în baza materialului probator administrat în cauză și realizând o încadrare juridică adecvată. În speță, este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prima instanță a expus corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, prezentând în cuprinsul sentinței pronunțate toate elementele care au condus la concluzia neîndeplinirea condițiilor legale necesare pentru suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate, prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată. Nici criticile formulate în baza motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate în cererea de recurs, nu sunt fondate, pentru motivele care vor fi expuse în continuare. Prin cererea dedusă judecății, s-a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare nr. 5502 din 16 martie 2009, a Notificării nr. 5554 dom 17 martie 2009 și a Deciziei nr. 10622 din 22 mai 2009 emise de A.P.D.R.P., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea actelor administrative nelegale. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi îndeplinite cumulativ, condițiile legale prevăzute de text, fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalității actului a cărui suspendare se solicită în sensul că, analizarea actului administrativ se limitează doar la o simplă „pipăire” a fondului. Astfel fiind, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată că nu este îndeplinită în cauză cerința cazului bine justificat, astfel cum este aceasta definită de dispozițiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 republicată. Conform acestor dispoziții legale, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor administrative aflate în litigiu. În speță însă, argumentele invocate de recurenta-reclamantă vizând aspecte legate de viciile actului de control, respectiv de constatările reținute prin acesta, cu privire la deficiențe constând în nerespectarea procedurii de achiziție publică ca și nelegalitatea modalității de stabilire a prejudiciului raportat la prevederile contractuale, precum și nelegalitatea declarării ca neeligibile a sumelor de bani acordate din fonduri nerambursabile, sunt în mod evident, chestiuni de fond, care exced cadrului sumar al procedurii suspendării executării. Astfel fiind, având în vedere considerentele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. iar în speță, nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute și în consecință, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborând cu dispozițiile art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC M.T.R.E. SRL, ca nefondat.