Decizia nr. 1532/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 55/2014 a Curții de Apel Alba Iulia

Soluția instanței de fond 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/57/2011, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a solicitat anularea Notificării nr. x/30.12.2010 de neacceptare a modificării Contractului de finanțare x/21.12.2006 și a Notificării nr. x/31.12.2010 cu privire la refuzul plății, precum și a Deciziei nr. x/14.02.2010 de soluționare a contestației formulate împotriva acestor notificări; obligarea pârâtei la prelungirea termenului de execuție a contractului până la data de 30.06.2011, la diminuarea contractului cu valoarea de 113.963 aferentă lucrărilor electrice neexecutate, modificarea tehnică pentru tancul de lapte și la plata tranșei III din finanțarea nerambursabilă stabilită contractului cadru. 1.

Pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. În motivarea excepției inadmisibilității pârâta a susținut că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. 1.

Prin Sentința nr. 55 din 24 februarie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta A.P.D.R.P., a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a anulat Notificarea nr. x/30.12.2010 emisă de pârâtă, de neacceptare a modificării contractului de finanțare nr. x/21.12.2006; a obligat pârâta la prelungirea termenului de execuție a contractului până la data de 30.06.2011, modificat prin diminuarea contractului cu valoarea de 113.963 RON și cu privire la prevederea tehnică pentru tancul de lapte;a obligat pârâta la plata tranșei III din finanțarea nerambursabilă stabilită prin contractul cadru și a respins celelalte cereri. 1.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că între pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în calitate de autoritate contractantă și reclamanta SC A. SRL, la data de 21.12.2016 s-a încheiat contractul de finanțare nr. x. Obiectul contractului îl reprezintă acordarea unui ajutor financiar nerambursabil de către autoritatea contractantă pârâtă pentru implementarea proiectului intitulat "Reabilitarea și modernizarea fermei de vaci de lapte din comuna Moșna, județul Sibiu". Inițial durata maximă pentru implementarea proiectului stabilită prin contractul de finanțare era data de 30.11.2008, care însă a fost prelungită prin mai multe acte adiționale, astfel că prin Actul adițional nr. 7 termenul de finalizare fiind convenit de părți la data de 30.10.2010. La data de 28.10.2010 reclamanta a depus la APDRP documentația pentru o nouă prelungire a duratei de execuție a contractului până la data de 30.06.2011. Prin Notificarea de neacceptare a modificării contractului de finanțare nr. x/30.12.2010 emisă de APDRP i s-au comunicat reclamantei următoarele: "Urmare a analizării cererii dumneavoastră de amendare a Contractului de finanțare nr. x/21.12.2006 ... prin care solicitați modificarea soluției tehnice, prelungirea duratei de execuție până la data de 30.06.2011 și diminuarea bugetară pe componenta eligibilă, vă facem cunoscut faptul că O.U.G. nr. 108/2009 care modifică și completează O.U.G. nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanțării publice nerambursabile pentru proiectele de investiții din cadrul Programului SAPARD, aprobată prin Legea nr. 62/2010, prevede prelungirea duratei de execuție pentru proiectele finanțate prin programul SAPARD Românesc până la data de 31.12.2010, durată în care este inclusă și perioada de 90 de zile pentru efectuarea ultimei plăți. Nerespectarea acestui termen are drept consecință declararea proiectului "nefinalizat" și "returnarea tranșelor plătite de APDRP în cadrul proiectului finanțat prin programul SAPARD". Acest punct de vedere a fost menținut și prin răspunsul la Contestația reclamantei nr. x/29.12.2010 înregistrat cu nr. x/18.01.2011 cu mențiunile suplimentare, că Nota nr. x/20.10.2010, de care s-a prevalat reclamanta în contestație, este o notă internă adresată directorilor structurilor din subordinea APDRP cu privire la demersurile întreprinse de această instituție în vederea prelungirii duratei de execuției până la data de 30.06.2011, care însă nu este adresată beneficiarilor programului SAPARD și nu poate fi interpretată ca reprezentând acordul de voință dintre cele două părți, și nu este de natură a modifica prevederile legale și contractuale aplicabile. Notificarea refuzului de plată nr. x/31.12.2010 privind tranșa a III-a din contractul de finanțare a fost emis, întrucât la vizita în teren a reprezentanților pârâtei s-a constatat că reclamanta nu finalizase proiectul, nefiind executate lucrările electrice la pavilionul administrativ în valoare de 113.963,00 RON, notificarea întemeindu-se pe dispozițiile art. 2 din Contractul de finanțare și pe dispozițiile Notificării de neacceptare a modificării contractului de finanțare nr. x/30.12.2010 emisă de APDRP. 1.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei s-a reținut că obiectul cererii reclamantului îl constituie anularea Notificării nr. x/30.12.2010 de neacceptare a modificării Contractului de finanțare nr. x/21.12.2006 și Notificării nr. x/31.12.2010 cu privire la refuzul plății, precum și a Deciziei nr. x/14.02.2010 de soluționare de către pârâtă, a contestației formulate împotriva acestor notificări. În legătură cu aceste notificări reclamanta a parcurs procedura prealabilă, în termenul legal, formulând contestație ce a fost respinsă, soluție comunicată cu Adresa nr. x/14.02.2010. În concluzie, s-a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei este neîntemeiată. 1.

Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele: Între părți a mai existat un litigiu, în legătură cu proiectul finanțat prin contractul x/21.12.2006, litigiu în cadrul căruia prin Sentința nr. 360/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2011, devenită irevocabilă prin respingerea recursului APDRP prin Decizia nr. 375/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus, urmare a admiterii acțiunii reclamantei SC A. SRL, anularea Procesului-verbal de constatare nr. x/02.03.2011 și exonerarea reclamantei de plata sumei de 2.637.620,21 RON acordat cu titlu de ajutor financiar nerambursabil aferent contractului de finanțare nr. x/2006. PENTru a fi dată această soluție, s-a reținut de instanțe că proiectul finanțat a fost finalizat cu resurse proprii de către reclamantă la data de 31.12.2010. S-a mai reținut că durata de execuție a contractului de finanțare încheiat între părți a fost prelungită până la data de 30.06.2011, în temeiul Notei APDRP nr. x din 20.10.2010, că reclamanta a depus cerere de plată a tranșei 3 din contractul de finanțare, care a fost verificată de autoritatea pârâtă și s-a constatat că este conformă și că reclamanta a completat documentația necesară pentru încheierea actului adițional la contractul de finanțare conform celor solicitate de autoritatea pârâtă. În final, s-a apreciat că este culpa pârâtei că nu a procedat la semnarea actului adițional la contract. Având în vedere puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești menționate, Curtea a apreciat că refuzul de încheiere a actului adițional la Contractul de finanțare nr. x/2006 exprimat prin Notificarea nr. x/30.12.2010 emisă de APDRP, precum și refuzul de plată a tranșei III din contractul de finanțare exprimat prin Notificarea refuzului de plată nr. x/31.12.2010 sunt nejustificate, temeiurile invocate în motivarea acestor manifestări de voință fiind infirmate prin considerentele și soluția dată de hotărârile judecătorești premenționate. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a formulat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), antecesoarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. - 1865 și a susținut, în esență, următoarele critici: - instanța de fond și-a întemeiat soluția pe puterea de lucru judecat a Sentinței nr. 360/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, irevocabilă prin Decizia nr. 360/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, irevocabilă prin Decizia nr. 375/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dar Dosarul nr. x/2011, în care au fost pronunțate cele două soluții a avut un alt obiect, privind tranșele 1 și 2 și Procesul-verbal de constatare nr. x/21.03.2011 prin care se stabilise în sarcina reclamantei un debit de 2.637.620 RON; - cauza de față privește tranșa 3 și alte acte administrative privind neacceptarea prelungirii termenului de execuție și refuzul plății ultimei tranșe; - instanța de fond a ignorat termenele de execuție stabilite prin contract (30.11.2008), prelungit prin O.U.G. nr. 59/2006 (31.12.2009), prin actele adiționale (31.12.2009), neexistând nici un temei pentru noua prelungire solicitată de reclamantă (30.06.2011); - de asemenea, a ignorat faptul că la contractul efectuat la data de 8.11.2010 s-a constatat nefinalizarea proiectului/contractului și nerespectarea termenului de 30.10.2010, cum fusese stabilit prin Actul adițional nr. 7 încheiat în baza O.U.G. nr. 108/2009 care a prevăzut posibilitatea prelungirii cu încă un an, adică până la data de 31.12.2010. În concluzie, autoritatea publică recurentă a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată. 2.2. SC A. SRL a depus întâmpinare, prin care a răspuns criticilor recursului și a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă de la pct. 1.3. al acestor considerente, prin Sentința nr. 55 din 24.02.2014, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de SC A. SRL și a anulat Notificarea nr. x/30.12.2010 privind neacceptarea modificării Contractului de finanțare nr. x/21.12.2006 și a obligat autoritatea publică pârâtă la prelungirea termenului de execuție până la data de 30.06.2011. În criticile sale, autoritatea recurentă a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond s-a raportat la Sentința nr. 360/2011, irevocabilă prin Decizia nr. 375/2013, dosarul respectiv având un obiect diferit la cel al dosarului/cauzei de față. Într-adevăr, prin Sentința nr. 360/2011 a fost admisă acțiunea formulată de societatea comercială reclamantă și a fost anulat Procesul-verbal nr. x/2.03.2011, fiind înlăturată măsura plății sumei de 2.637.620,21 RON, primele două tranșe la Contractul de finanțare nr. x/2006. În considerentele Deciziei nr. 375/2013, prin care a fost respins recursul formulat de autoritatea publică, Înalta Curte a reținut în mod expres că: "În speța de față, în baza raportului contractual existent între părți, tranșa 1 a fost plătită la data de 20.09.2007, tranșa 2 a fost plătită la data de 15.02.2008, iar cererea de plată a tranșei 3 a fost depusă de intimată la Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Sibiu la data de 29.10.2010, diminuată cu suma de 113.963 RON, aferentă lucrărilor nerealizate. Autoritatea publică anterior indicată a procedat la verificarea cererii și a constatat că aceasta este conformă. Totodată, la data de 16.11.2010, în temeiul notei mai sus indicate, societatea intimată a depus documentația pentru încheierea unui alt act adițional la contract prin care să se stabilească următoarele măsuri: a) prelungirea termenului de execuție a contractului; b) diminuarea contractului cu valoarea de 113.963; RON, aferentă lucrărilor electrice neexecutate până la data emiterii Notei nr. x din 20.10.2010; c) modificarea tehnică pentru tancul de lapte, fără implicații financiare. De menționat faptul că, la data acestei solicitări, proiectul "Reabilitarea și modernizarea fermei de vaci de lapte din comuna Moșna, județul Sibiu" era finalizat în proporție de 98,4%. Înalta Curte reține faptul că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că durata de execuție a contractului de finanțare încheiat de părți a fost prelungită până la data de 30.06.2011, în temeiul notei APDRP nr. x din 20.10.2010. Un argument în susținerea acestei concluzii îl reprezintă adresa din 17.11.2010 prin care Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Sibiu a adus la cunoștința intimatei faptul că termenul maxim care poate fi solicitat pentru prelungirea duratei de execuție a investiției este 30.06.2011, conform adresei nr. x din 20.10.2010. Ca atare, Înalta Curte constată că autoritatea recurentă a dat curs măsurilor dispuse prin adresa aflată în discuție și a solicitat intimatei completarea notei explicative și a memoriului justificativ întocmite pentru prelungirea termenului de finalizare a lucrării finanțate, acte înregistrate la care Oficiul Județean de Plați pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Sibiu sub nr. x din 16.11.2010. În plus, societatea intimată a completat documentația necesară pentru încheierea actului adițional la contractul de finanțare conform celor solicitate de autoritatea recurentă. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că este culpa recurentei că nu a procedat la semnarea actului adițional la contract, cu toate că documentația era completă. Prin urmare, recurenta nu poate invoca propria culpă pentru a dispune recuperarea finanțării acordate intimatei". Totodată, Înalta Curte a reținut că la data de 31.12.2010, la care se referă O.U.G. nr. 108/2009, așa cum rezultă și din Nota APDRP nr. x/20.10.2010, proiectul fusese finalizat de către societatea comercială din resurse proprii. Deci, cu alte cuvinte, Înalta Curte reținuse prin Decizia nr. 375/2013 că autoritatea publică acceptase, prin Nota nr. x/20.10.2010, prelungirea implementării contractului/execuției proiectului, până la data de 30.06.2011, iar nesemnarea actului adițional de către autoritate a reprezentat propria culpă a acesteia. Astfel fiind, în cauza de față, instanța de fond nu a putut ignora Sentința nr. 360/2011 și nici Decizia nr. 375/2014, admițând capătul de cerere privind prelungirea termenului de execuție. Drept urmare, obligarea APDRP la plata celei de-a III-a tranșe, reprezintă consecința legală a prelungirii termenului de execuție acceptată de autoritate prin Nota nr. x/20.10.2010 și a faptului că până la data de 31.12.2010 prevăzută de O.U.G. nr. 108/2009, proiectul fusese finalizat în condiții corespunzătoare din punct de vedere tehnic, din resurse proprii, iar tranșa a III-a nu fusese eliberată/achitată, împrejurări necontestate de autoritatea recurentă. În concluzie, Înalta Curte reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat, urmând să fie respins ca atare.