ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3175/2015

Decizia nr. 3175/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit:

- anularea raportului de evaluare ndin 04 martie 2013 și a raportului de contestație din 03 iulie 2013, ambele emise de pârâtă, precum și a notificărilor din 05 martie 2013 emisă de pârâtă prin Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bihor și din 08 iulie 2013 emisă de pârâtă prin Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 Nord Est Iași;

- să se recunoască dreptul pretins prin cererea de finanțare din 19 iunie 2012 - respectiv să se constate că acesta este eligibil;

- să fie obligată pârâta la repararea pagubei produsă reclamantului, reprezentând beneficiul nerealizat prin declararea ca neeligibilă a cererii de finanțare, respectiv la plata sumei de 40.000 euro - echivalent în lei 177.844 RON, sumă ce urmează a fi indexată în funcție de paritatea euro-leu la data plății efective.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 22 din 05 februarie 2014, a respins excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la anularea notificărilor din 05 martie 2013 și din 08 iulie 2013.

Totodată, a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamant, dispunând anularea raportului de evaluare din 04 martie 2013 și a raportului de contestație din 03 iulie 2013 precum și a operațiunilor administrative aferente și obligarea pârâtei la plata sumei ce reprezintă echivalentului în lei, la data plății, a sumei de 5.000 euro, cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamantului.

De asemenea, a respins celelalte pretenții și capete de cerere, obligând pârâta la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Recurenta consideră că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 566/2004, a H.G. nr. 224/2008 și a Ghidului Solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin F.E.A.D.R.

Potrivit actelor normative enunțate, recurenta a susținut că înființarea unei exploatații nu se poate face decât prin preluare, care poate fi realizată prin acte de proprietate/arendă/concesiune/cesiune de părți sociale.

Astfel, susține autoritatea recurentă, reclamantul nu a preluat în integralitate exploatația agricolă în suprafață de 6,23 ha, ci a preluat doar o suprafață de 2,50 ha.

Beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării F.E.A.D.R. prin P.N.D.R. 2007-2013 și de solicitarea finanțării în concordanță cu aceste condiții, iar recurenta are un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune.

În ceea ce privește cuantumul pretențiilor, recurenta apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dreptul comun în materie pentru existența răspunderii civile delictuale.

Cererea de despăgubire pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act administrativ nelegal, formulată în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004 este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor condiții, textul completându-se cu dispozițiile art. 1349 C. civ.

În speță, consideră recurenta, nu este îndeplinită condiția existenței unui act administrativ nelegal anulat de instanță, deoarece reclamantul nu a solicitat anularea vreunul act administrativ emis de autoritate, iar actele administrative au fost emise în îndeplinirea unei obligații legale.

În speță, prejudiciul stabilit și cuantificat de instanța de fond nu a fost dovedit, nu are o existență reală, ci doar una prezumată.

Chiar dacă cererea de finanțare ar fi fost declarată conformă, aceasta nu echivalează cu acordarea necondiționată/nejustificată a ajutorului nerambursabil.

Urmând același raționament, recurenta consideră că nici condiția existenței unei legături de cauzalitate între fapta ilicită (emiterea actelor administrative nelegale) și prejudiciu nu este îndeplinită.

Recurenta nu poate fi obligată să vireze fonduri publice nerambursabile în contul unui beneficiar care nu a respectat cerințele pentru acordarea finanțării.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 02 martie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 01 aprilie 2015.

II. Analiza motivelor de casare

Potrivit prevederilor din Ghidul solicitantului: „Instalarea tinerilor fermieri - Măsura 112 sesiunea 1-29 iunie 2012”, reprezintă activitatea de înființare și/sau preluare prin transfer de proprietate a unei exploatații agricole, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Prin prisma acestor dispoziții legale, susținerea recurentei-pârâte conform căreia înființarea unei exploatații agricole are loc numai prin preluare, este nefondată.

Ghidul solicitantului prevede în mod neechivoc că înființarea unei exploatații agricole reprezintă prima înregistrare a terenurilor agricole la A.P.I.A. și/sau a animalelor la A.N.S.V.S.A./D.S.V.S.A./circumscripție veterinară, în numele solicitantului.

În ceea ce privește preluarea unei exploatații agricole, aceasta, conform Ghidului, reprezintă trecerea tuturor terenurilor agricole și a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la A.P.I.A. sau în Registrul exploatațiilor de la A.N.S.V.S.A./D.S.V.S.A./circumscripție veterinară de la cedent la cesionar, cu excepția locuinței și a terenului aferent locuinței (anexe gospodărești).

În speță, intimatul-reclamant nu a preluat o exploatație agricolă, deoarece suprafața de teren cumpărată nu făcea parte dintr-o exploatație agricolă înregistrată în registrele anume deschise în acest sens.

Cu privire la critica subsumată despăgubirilor în cuantum de 5.000 euro acordate reclamantului, se constată că invocarea de către recurentă a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată este neavenită, având în vedere că reclamantul a solicitat plata unor daune prin însăși acțiunea prin care a cerut anularea actelor administrative nelegale.

Condițiile pentru a instanța de contencios administrativ să pronunțe o soluție și asupra despăgubirilor pentru daunele cauzate, sunt îndeplinite, conform art. 18 din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, instanța de fond a anulat actele administrative atacate, considerându-le nelegale, dispoziție nemodificată de către instanța de recurs și s-a pronunțat asupra daunelor produse ca urmare a emiterii actelor administrative anulate, obligând autoritatea la plata sumei de 5.000 euro către reclamantă.

Se reține că reclamantul-intimat a solicitat prin cererea de chemare în judecată plata unei despăgubiri în cuantum de 40.000 euro, reprezentând valoarea sprijinului de primă instalare.

Instanța de fond a apreciat că suma de 5.000 euro reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului suferit, prin raportare la prevederile art. 1385 alin. (4) C. civ. și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Dispozițiile legale invocate de recurentă în susținerea motivului de recurs, respectiv art. 1531-1533 C. civ. se referă la evaluarea prejudiciului ca urmare a neexecutării culpabile a obligației și sunt înscrise în capitolul „Executarea silită a obligațiilor”, nefiind incidente în prezenta cauză.

Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale se realizează conform disp.art. 1381-1385 C. civ., astfel cum în mod corect a arătat judecătorul fondului.

Întrucât reclamantul nu a formulat recurs împotriva sentinței instanței de fond, cuantumul despăgubirii acordate de aceasta va fi considerat rezonabil și suficient pentru repararea prejudiciului.

Prejudiciul suferit de reclamant este dovedit și cert ca urmare a anulării actelor administrative emise nelegal și nu poate fi respins, astfel cum a solicitat recurenta, pe considerentul că și după încheierea contractului de finanțare, cheltuielile efectuate de beneficiar pot fi invalidate, iar sprijinul financiar poate fi retras.

Față de acestea, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 22 din 05 februarie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2015.