ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1524/2015

Decizia nr. 1524/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 216/CA/2013/P.I din 13 decembrie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., a anulat în parte Raportul de contestație nr. 8694 din 29 mai 2013 și Notificarea solicitantului privind contestația înregistrată sub nr. 11081 din 5 iulie 2013 în ceea ce privește neacordarea punctajului aferent criteriului S4, a obligat pârâții B. și C. Satu Mare să reevalueze proiectul depus de reclamant în sensul acordării punctajului maxim de 65 de puncte aferent criteriilor de selecție S3, S4 și S5 și să-l includă în procedura de selecție aferentă măsurii 112, a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 550 lei cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale, respingând restul pretențiilor reclamantului.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta B., a cărei calitate procesuală a fost transmisă D., ca urmare a reorganizării în baza O.U.G. nr. 41/2014.

2.1. Motivele de recurs;

În susținerea recursului a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate.

2.2.1. Nelegalitatea hotărârii atacate pentru greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii.

Recurenta a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii în condițiile în care intimatul A. nu a atașat cererii de chemare în judecată dovada îndeplinirii procedurii plângerii prealabile în forma prevăzută de lege și nu a formulat contestație împotriva Notificării nr. 11081 din 5 iulie 2013 prin care proiectului propus spre finanțare în cadrul Măsurii 112 i s-a acorda un punctaj de 45 de puncte.

2.2.2. Nelegalitatea hotărârii atacate pentru încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în Legea nr. 566/2004, în H.G. nr. 224/2008 și în Ghidul solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

În dezvoltarea acestei critici, recurenta a susținut că actele administrative contestate au fost greșit anulate de prima instanță, în condițiile în care intimatul - reclamant nu a depus la dosarul cererii de finanțare documente din care să rezulte temeiul juridic avut în vedere la constituirea formei asociative, astfel că proiectul său nu poate fi punctat la criteriul S4.

Cum în cauză nu se poate stabili temeiul de constituire a cooperativei agricole „x” Bihor, recurenta a arătat că a respectat dispozițiile Ghidului solicitantului și nu a acordat punctaj la criteriul de selecție S4 pentru un proiect care nu îndeplinește condițiile minime prevăzute în fișa tehnică a măsurii, conform criteriilor stabilite prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, pentru a primi asistență financiară nerambursabilă din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

Recurenta a învederat că intimatul - reclamant a avut la dispoziție toate informațiile necesare pentru a întocmi dosarul cererii de finanțare și deci avea obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate și de a prezenta documente în acest sens, conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, care prevăd că beneficiarul trebuie să depună din proprie inițiativă toate eforturile pentru a lua cunoștință de toate informațiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligațiilor toate drepturile și obligațiile născute din contractul de finanțare, pentru fiecare din măsurile acreditate în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală.

În condițiile în care recurenta a asigurat publicitatea tuturor informațiilor necesare realizării proiectului, s-a arătat că aceasta nu poate avea o culpă și deci intimatul - reclamant avea obligația să respecte criteriile de eligibilitate și de selecție și să prezinte documente justificative, fiind în interesul său de a realiza un proiect eligibil.

Prin întâmpinarea formulată intimatul - reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței nr. 216/CA/2013/P.I. a Curții de Apel Oradea ca temeinică și legală.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 8 octombrie 2014, completul filtru a constatat față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei B. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului;

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, pentru următoarele considerente care vor fi expuse cu referire la fiecare din argumentele invocate de recurentă.

4.2.1. Nelegalitatea hotărârii atacate față de soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii nu poate fi reținută în raport cu probele administrate în cauză, din care rezultă că instanța de fond a fost legal sesizată după finalizarea procedurii administrative prealabile prin emiterea de către C. Satu Mare a Notificării privind contestația înregistrată sub nr. 11081 din 5 iulie 2013.

Această Notificare a fost emisă în urma soluționării contestației formulate de intimatul - reclamant împotriva Notificării cererilor de finanțare eligibile/neeligibile din 5 martie 2013, prin care i s-a adus la cunoștință de către Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bihor că proiectul său a fost declarat neeligibil și că nu se trece mai departe la etapa verificării pe teren și de acordare a unui punctaj.

În consecință, instanța de fond a constatat judicios că nu există temei pentru admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și soluția de respingere a acestei excepții se dovedește a fi legală.

4.2.2. Nelegalitatea hotărârii atacate față de soluția pronunțată pe fondul pricinii nu poate fi reținută, constatându-se că instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod corect normele de drept material cuprinse în Legea nr. 566/2004, în H.G. nr. 224/2004 și în Ghidul solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

Față de probatoriile administrate în cauză, instanța de fond a constatat întemeiat nelegalitatea actelor administrative deduse judecății prin care, fără o justificare obiectivă nu s-a acordat punctajul de 20 de puncte aferente criteriului S4 pentru cererea de finanțare aferentă proiectului „Înființarea și dezvoltarea exploatației agricole conduse de tânăr fermier în localitatea Sânicolau Român, Județul Bihor”, depusă de intimatul - reclamant în sesiunea nr. 01/2012, în cadrul Măsurii 112.

Verificând condițiile necesare acordării punctajului pentru criteriul de selecție S4, instanța de fond a reținut că, potrivit Ghidului solicitantului - Măsura 112, intimatul - reclamant a îndeplinit obligația de a depune în dosarul aferent cererii de finanțare documentul care atestă că este înregistrat într-o formă asociativă, ca membru, înainte de lansarea sesiunii pentru care se aplică, în domeniul proiectului, declarația expresă a recunoașterii actului constitutiv, adeverință privind calitatea de membru eliberată de cooperativă, certificatul de înregistrare și certificatul constatator Oficiul Registrului și Comerțului al cooperativei.

Constatând că intimatul - reclamant s-a conformat acestor cerințe din Ghidul solicitantului, instanța de fond a avut în vedere că nicio prevedere legală sau regulamentară nu face referire la o hotărâre judecătorească prin care să se autorizeze cooperativele înființate în baza Legii nr. 566/2004 și singura formalitate necesară pentru înființarea unei cooperative agricole de natura celei la care a aderat și intimatul - reclamant constă în înregistrarea acesteia la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă tribunalul în a cărei rază teritorială își are sediul, formalitate care a fost îndeplinită de Cooperativa Agricolă „x” Bihor.

În atare situație, apărările recurentei - pârâte, care au fost reiterate în dezvoltarea motivelor de recurs, sunt infirmate de întreaga documentație atașată de intimatul - reclamant cererii de finanțare și din care rezultă calitatea acestuia de membru al Cooperativei Agricole „x” Bihor din data de 4 mai 2012, precum și faptul că această cooperativă agricolă a fost înființată în baza Legii nr. 566/2004, fiind astfel îndeplinite cerințele Ghidului solicitantului pentru Măsura 112, care la criteriul de selecție S4 prevede că solicitantul să facă parte dintr-o formă asociativă, recunoscută conform legislației în vigoare, înainte de lansarea sesiunii.

Intimatul - reclamant, în calitate de beneficiar, a dovedit deci respectarea obligației sale prevăzută de art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, în sensul că, a depus din proprie inițiativă toate eforturile pentru a lua cunoștință de informațiile oferite de autoritatea recurentă cu privire la realizarea proiectului său, depunând documentele prevăzute de lege pentru eligibilitatea și selecția acestuia.

În consecință, nefiind motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat și va obliga recurenta să plătească intimatului - reclamant cheltuielile de judecată suportate la instanța de recurs.

4.3. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia;

În baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat și prin aplicarea prevederilor art. 451, raportat la art. 494 C. proc. civ., republicat, va dispune obligarea recurentei să plătească intimatului A. suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat la instanța de recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D. (fostă B.) împotriva sentinței civile nr. 216/CA/PI din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 500 de lei către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2015.