ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 233/2016

Decizia nr.  233/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 143 din 30 iunie 2014 a Curții de Apel Oradea a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei A. în contradictoriu cu B. din cadrul C.

Motivele de casare;

Prin recursul declarat în cauză, reclamanta A. a solicitat instanței de control judiciar casarea în totalitate a sentinței atacate, rejudecarea pricinii și admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

A arătata recurenta reclamantă în criticile sale că, depunând proiectul propus în cadrul măsurii 312 - Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi, a obținut la criteriul de selecție S2 0 puncte, fapt pentru care nu i s-a acordat finanțarea nerambursabilă solicitată.

Acest criteriu se referă la „proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă/25.000 euro investiți (valoarea de 25.000 euro investiți în funcție de tipul și data înființării solicitantului), iar prin proiectul depus de recurenta reclamantă s-a propus înființarea a 8 locuri de muncă, pentru suma solicitată de 199 903 euro.

Justificarea intimatei pentru respingerea contestației a fost faptul că „pentru criteriul de selecție S2 nu s-a acordat punctaj aferent întrucât prin proiectul depus se prevăd 8 locuri de muncă, din care 6 operatori utilaje, 1 gestionar de materii prime și auxiliare și 1 mecanic. Având în vedere că utilajele propuse prin proiect a fi achiziționate sunt noi și au o garanție asigurată din partea furnizorilor de la 1 până la 2 ani, nu se justifică locul de muncă pentru mecanicul de întreținere.”

În combaterea acestui argument, care a fost preluat întocmai și de către instanța de fond, a susținut recurenta reclamantă că este necesară încadrarea unui mecanic de întreținere cu atribuții care nu se limitează doar la repararea unor utilaje, ci se referă și la alte activități ce au fost descrise în fișa postului, depusă la dosar, înscris pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere la pronunțarea soluției atacate, întrucât respectiva fișă nu era semnată de reclamantă.

A mai susținut recurenta A. că în raportul de contestație emis de autoritatea intimată s-a reținut, ca motivație a depunctării sale la criteriul S2, faptul că „mecanicul de întreținere nu intervine direct în procesul tehnologic de producție, ci doar în caz de avarie, defecțiune, astfel că acesta nu este direct productiv”, însă acest motiv pare a fi în contradicție cu cerințele prevăzute în Ghidul solicitantului pentru măsura 312, care permit crearea unui post indirect productiv.

Totodată, a subliniat recurenta că fișa de evaluare a criteriilor de selecție a proiectului pe care l-a propus nu prevede nici un motiv care să conducă la depunctarea criteriului S2, ceea ce este în contradicție cu metodologiile interne de lucru ale B. (în prezent D.), aspect pe care instanța de fond nu l-a analizat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488, pct. 6 și 8 N.C.P.C.

Legal citată, intimata D. (prin reorganizarea fostei B.) a formulat întâmpinare (filele 43-49 din dosar), prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat. Sub un prim aspect, a arătat intimata că sentința atacată nu cuprinde motive străine de natura cauzei, fiind neîntemeiat motivul de casare reglementat de art. 488, pct. 6 N.C.P.C.:

În al doilea rând, a susținut intimata D. că pentru a fi eligibil, este necesar ca un proiect să întrunească toate criteriile de eligibilitate, nu doar unele dintre acestea, iar în cauză au fost încălcate condițiile minime esențiale pentru ca proiectul propus de A. să poată primi punctajul de 10 puncte la criteriul de selecție S2 din perspectiva Ghidului Solicitantului, Fișei Măsurii 312, H.G. nr. 224/2008 și Regulamentului European nr. 65/2011.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1 aprilie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din data de23 septembrie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Recursul reclamantei A., cercetat prin prisma motivelor de casare invocate și a temeiului juridic indicat, este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 N.C.P.C., indicat de recurenta reclamantă, nu are corespondent în criticile de nelegalitate invocate în cererea de recurs, astfel încât controlul judiciar se va realiza prin raportare la prevederile art. 488, pct. 8 N.C.P.C., temei juridic în care se încadrează susținerile în fapt ale căii de atac declarate în cauză.

În derularea procedurii de selecție a proiectelor depuse pentru acordarea ajutorului nerambursabil în cadrul măsurii 312 ”Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi”, punctajul acordat criteriului de selecție S2 la proiectul recurentei reclamante a fost de 0 puncte, fapt ce a condus la neselectarea acestuia în vederea finanțării, această măsură inițiind prezentul demers judiciar.

Instanța de fond a validat punctul de vedere al intimatei pârâte D. (fosta B.), reținând că proiectul reclamantei a fost corect nepunctat la criteriul de selecție S2, fapt pentru care a considerat că actele administrative emise în procedura prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ sunt legale și temeinice.

Înalta Curte nu împărtășește punctul de vedere al judecătorului fondului, reținând că actele administrative contestate au fost emise cu încălcarea cadrului normativ ce reglementează procedura de selecție a proiectelor considerate eligibile în cadrul măsurii 312 de sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi.

Criteriul de selecție S2, astfel cum este acesta descris în ghidul solicitantului pentru măsura 312 (publicat pe site), se referă la proiecte prin care se creează mai mult de un loc de muncă/25.000 euro investiți pentru micro-întreprinderi de tip start-up și pentru cele în funcțiune, stabilirea punctajului urmând a se va face pe baza analizei datelor din Studiul de Fezabilitate/Memoriul justificativ (pct. 7.2 din Studiul de Fezabilitate și pct. 3.2 pentru solicitanții care completează Memoriul justificativ).

Recurenta reclamantă, solicitând acordarea unui sprijin financiar de 199 903 euro, a propus, în cadrul studiului de fezabilitate și al memoriului justificativ, angajarea unui număr de 8 persoane, dintre care 7 lucrători activi pentru fazele de producție II - VIII și un mecanic de întreținere, ”care să se ocupe de întreținerea utilajelor aferente celor două linii de producție, astfel încât să nu existe pierderi datorate nefuncționării la parametrii optimi ai utilajelor (cauzate de reglaje incorecte, manipulări defectuoase, etc.).”

Nepunctarea acestui criteriu de către autoritatea publică intimată în etapa de selecție a avut ca rațiune împrejurarea că utilajele ce urmau a fi achiziționate în cadrul proiectului erau noi, cu garanție asigurată de 1 până la 2 ani din partea furnizorilor, astfel că nu se justifica angajarea unui mecanic de întreținere în aceste condiții.

Înalta Curte constată că intimata pârâtă a luat în considerare doar locurile de muncă vizând lucrători direct productivi, iar prin raportare la ajutorul financiar solicitat, în cuantum de 199.903 euro, a rezultat crearea unui loc de muncă pentru mai mult de 25.000 euro investiți, fapt ce încalcă obiectivul specific al măsurii 312, acela de a crea un loc de muncă pentru mai puțin de 25.000 euro investiți.

În raport de prevederile din Ghidul solicitantului pentru măsura 312 referitoare la faptul că ”se vor lua în considerare doar locurile de muncă nou create, cu normă întreagă pentru personalul muncitor - direct productiv și cel mult un loc de muncă indirect productiv”, se observă respectarea acestor reguli de către recurenta reclamantă, care a propus un singur lucrător indirect productiv.

Neluarea în considerare a acestei propuneri, justificată de existența unor utilaje noi, ce au asigurată perioada de garanție de către producător, pentru o perioadă de 1 sau 2 ani, limitează analiza viabilității proiectului la o durată de cel mult 2 ani, cât poate funcționa garanția asigurată de furnizori asupra utilajelor, fapt ce afectează scopul programului de finanțare în cadrul măsurii 312, acela de creare de locuri de muncă și de obținere a unor venituri adiționale pe o durată de timp menită să depășească perioada garanției pentru utilaje.

Date fiind atribuțiile ce pot fi îndeplinite de lucrătorul indirect productiv nominat ca mecanic de întreținere, astfel cum acestea sunt descrise în studiul de fezabilitate, se remarcă faptul că lucrările atribuite în sarcina sa au o arie de acoperire mai largă decât sistemul de garanție conferit pentru utilajele noi achiziționate, atât sub aspect cantitativ, cât și sub aspect temporal, după expirarea perioadei de garanție la care s-a referit intimata pârâtă în analiza acestui criteriu.

În măsura în care recurenta reclamantă a justificat necesitatea creării unui post de lucrător indirect productiv, prin descrierea activităților sale, nu poate fi legitimat formalismul intimatei pârâte, însușit și de către prima instanță, referitor la cerințele pe care ar fi trebuit să le îndeplinească fișa postului de mecanic de întreținere pentru a fi luată în considerare în examinarea acțiunii judiciare.

Cât timp condițiile cerute pentru analiza criteriului referitor la crearea unui loc de muncă pentru o sumă de peste 25.000 euro se evaluează prin luarea în considerare a datelor cuprinse în studiul de fezabilitate (pct. 7.2) și în memoriul justificativ (pct. 3.2), Înalta Curte reține că, din analiza acestor înscrisuri, rezultă justificarea angajării unui lucrător indirect productiv, fapt ce determină îndeplinirea criteriului de eligibilitate S2.

În consecință, fiind reținut caracterul nelegal al notificării din 15 noiembrie 2013, prin care i s-a comunicat recurentei reclamante punctajul obținut pentru proiectul depus, în cadrul căreia a fost punctat criteriul S2 cu 0 puncte, soluție menținută prin notificarea din 26 februarie 2014 de respingere a contestației formulate, se impune anularea actelor administrative contestate în cauză în privința punctajului stabilit pentru acest criteriu ce a format obiectul prezentei analize.

În privința celorlalte pretenții ale recurentei reclamante, formulate în cadrul cererii de chemare în judecată, se reține că adresele a căror anulare se solicită nu reprezintă acte administrative ce pot forma obiectul unei acțiuni judiciare în contenciosul administrativ, iar cererea de obligare a intimatei pârâte la menținerea proiectului ca fiind eligibil și acordarea punctajului de 10 puncte la criteriul S2, având drept consecință încheierea contractului de finanțare nerambursabilă, excede competențelor instanței de judecată, fiind atribuția autorității de management a proiectelor să evalueze și să noteze corespunzător proiectele depuse, cu toate consecințele rezultate din această activitate, instanța de judecată fiind chemată să cenzureze legalitatea actelor administrative emise în cadrul acestor activități.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 496 N.C.P.C. (C. proc. civ., republicat), prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 N.C.P.C., Înalta Curte va admite recursul reclamantei A., va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite în parte acțiunea, în sensul anulării în parte a notificării din 15 noiembrie 2013, în ceea ce privește punctajul acordat criteriului S2, și în totalitate a notificării din 26 februarie 2014, respingând celelalte solicitări ca neîntemeiate.

În raport de dispozițiile art. 453 N.C.P.C. va fi obligată intimata pârâtă D. la plata către recurenta reclamantă a sumei de 3.100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul cuvenit apărătorului ales, conform facturii depuse la dosar, și taxa de timbru aferentă cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 143 din 30 iunie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând cauza dispune:

Admite în parte acțiunea reclamantei A. Anulează în parte Notificarea din 15 noiembrie 2013 în ceea ce privește punctajul acordat criteriului S2 și, în totalitate, Notificarea din 26 februarie 2014.

Respinge celelalte solicitări ca neîntemeiate.

Obligă intimata D. la plata sumei de 3.100 de lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2016.