ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 15290 din 9 mai 2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 4 martie 2014.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 146 din 6 iulie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv, pe de o parte magistratul fondului motivează că respinge acțiunea pe considerentul principal că s-au creat condiții artificiale, în sensul că scopul depunerii proiectului a fost asigurarea unui avantaj nejustificat terței societăți, B. SRL Adică, unicul scop reținut de judecător în crearea II A. a fost acela de a obține finanțare și a achiziționa utilajele pe care B. SRL nu le putea obține dat fiind că nu se încadra la categoria IMM-ului nou înființat.

Pe de altă parte însă, recurenta a arătat că nu a creat niciun avantaj B. SRL, dat fiind că a prestat servicii către această unitate contra cost, la prețul pieței. Pârâta a recunoscut la interogator că nu a făcut analiza prețului serviciilor prestate de II A. către B. SRL și că, sub acest aspect, nu susține că prestațiile au fost efectuate la un preț preferențial. Judecătorul fondului, în contextul în care părțile practic de comun acord au acceptat că nu s-a dovedit că prestațiile către B. au fost sub-evaluate, a consemnat înțelegerea părților pe acest aspect și a luat act de poziția lor, că nu mai solicită efectuarea expertizei de determinare a raportului dintre prețul efectiv practicat în raporturile cu B. SRL și prețul de piață al acestor servicii. Nici judecătorul, din oficiu, nu a socotit oportună efectuarea acestei lucrări de expertiză și nu a dispus efectuarea ei. Implicit a acceptat ideea că prețul serviciilor facturate către societatea cu răspundere limitată a fost prețul pieței.

Față de aceste două idei mai sus expuse, consideră că există o contradicție între considerentele hotărârii. Pe de o parte se susține că s-a creau un avantaj societății B. SRL, iar pe de altă parte se acceptă ideea că serviciile prestată către acest operator economic au fost facturate la prețul pieței. Mai este de subliniat că utilajele achiziționate prin programul FEADR nu au fost înstrăinate către B. SRL și societatea nu a beneficiat în alt mod de aceste bunuri. Singura relație dintre utilajele achiziționate și B. SRL a fost această prestare de servicii la prețul pieței.

Un alt aspect vizat de judecătorul fondului pentru motivarea respingerii acțiunii a fost ideea că prin proiectul accesat de II A. scopul vizat de măsura 3.1.2. ai programului FEADR nu poate fi atins, respectiv dezvoltarea durabilă a economiei rurale, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale.

Din punctul recurentei de vedere, această susținere importantă a judecătorului nu este bazată pe niciun argument solid, nu are la bază nicio argumentație, fiind o exprimare stereotip. Această parte importantă a hotărârii nu cuprinde motivele pe care se bazează. Judecătorul nu a motivat de ce a concluzionat că prin proiectul implementat nu s-a dezvoltat economia rurală a comunității din satul Belfir, nu s-au creat locuri de muncă și nu s-au generat venituri adiționale. În probațiune, depune extras www.x.ro privind numărul de angajați al II A. - de unde rezultă crearea de locuri de muncă, respectiv declarația depusă la ANAF din care rezultă veniturile generate de II A.

Deci, ideea expusă de judecătorul fondului, pe lângă că nu cuprinde motivele pe care se bazează, este infirmată de probele scrise depuse la dosar.

Cât privește motivul de recurs prev. de pct. 8 "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.", cu aplicarea art. 20 din Legea nr. 554/2004, recurenta susține că au fost aplicate greșit următoarele texte legale de drept material de către instanța de fond: aplicarea art. 4 pct. 8 din Regulamentul 65/2011; neaplicarea disp. Art. 5 pct. 3 din același Regulament; neaplicarea art. 10 și art. 12 din Ordinul 567/2008.

Practic recurenta susține că judecătorul fondului a respins în mod greșit acțiunea, aplicând greșit dispozițiile Regulamentului CE 65/2011 privind crearea de condiții artificiale în scopul obținerii unor avantaje, respectiv imposibilității atingerii scopului programului de finanțare - Măsura 312 a programului FEADR dispozițiile Ordinului ce cuprinde dispoziții de exonerare a unor agenți economici de la rambursarea sumelor încasate.

La verificarea și aprobarea proiectului depus de II A., Agenția nu a depistat nicio neregulă, aprobând plata. În contra dispozițiilor art. 12 din Ordinul 567/2008, Agenția, la peste 3 ani de la semnarea Contractului de finanțare (2011 Contractul, 2014 procesul-verbal de constatare a neregulilor) a sancționat recurenta cu retragerea sprijinului financiar pentru crearea de "Condiții artificiale și avantaj nejustificat pentru B. SRL" și pentru faptul că a declarat în mod incorect că II A. se încadrează în categoria microîntreprinderilor.

Toate constatările reprezentanților autorității publice sunt făcute "din birou", fără a indica în concret care sunt motivele pentru care se consideră că "finalitate schemei de ajutor nu poate fi atinsă" elementul obiectiv - respectiv care sunt elementele de probă obiectivă pe baza cărora s-a stabilit că recurenta a urmărit prin accesarea fondurilor să obțină un avantaj care contravine măsurii 312 din cadrul PNDR - elementul subiectiv.

Totodată, este evident că în cauză art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE au fost încălcate, cât timp sancțiunea din partea Agenției este urmarea unor simple legături între proiectul său și alte două proiecte, legătură de altfel, asumată.

Cât privește conceptul de "întreprinderi legate", care influențează statutul de microîntreprindere a II A., arată că, pe de o parte sunt incidente disp. art. 12 din Ordin (AFIR era obligată să verifice aceste aspecte și să nu acorde eventual aprobarea, nu să intervină la 3 ani de la verificarea inițială, să aplice sancțiuni pentru presupusa nerespectare a unor condiții pe care ea însăși trebuia să le verifice). Pe de altă parte, incidența acestui termen de "întreprinderi legate" a fost legat de Agenție de deținerea de către "majorității" părților sociale ale B. SRL Or, cum a arătat, 50% nu reprezintă o majoritate.

Problema "fluxului tehnologic" a fost desființată în faza cercetării judecătorești, AFIR și judecătorul fondului acceptând ideea că utilajele nu sunt parte a fluxului tehnologic indicat în actul contestat.

Așadar, în opinia recurentei AFIR nu a demonstrat că a creat condiții artificiale, că a beneficiat de un avantaj nejustificat, că finalitatea schemei de ajutor nu a fost atinsă prin proiectul său, sau că a depășit intensitatea sprijinului financiar.

Din punctul recurentei de vedere, acceptând ideea exprimată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Slanceva, este de competența instanței naționale să verifice cumulul de factori din care să rezulte elementul obiectiv și elementul subiectiv, era obligatoriu ca judecătorul fondului să identifice în mod concret și real avantajul nejustificat acordat terțului și să "convingă" în privința tezei potrivit căreia scopul măsurii 3.1.2 nu poate fi atins. Ori, cum a susținut și mai sus, hotărârea și motivarea este greșită și lacunară sub acest aspect.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Astfel, în ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia în speță instanța de fond în cuprinsul Sentinței civile nr. 146/CA/2016 a procedat la indicarea unor motive contradictorii, arată că existența condițiilor artificiale este dovedită de către instanța de judecată în cuprinsul hotărârii, iar contrar susținerilor recurentei-reclamante, situația de fapt este cea care face obiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

S-a procedat la verificarea documentară a proiectelor comparându-le intre ele din punct de vedere al sediului și amplasamentului investiției, contractelor de prestări servicii și veniturilor realizate în urma derulării acestora, etc, în contextul respectării prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității privind măsurile de sprijin pentru dezvoltare rurală, conform căruia "nu sunt eligibili beneficiarii care au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de finanțare în cadrul măsurilor PNDR, obținând astfel depășirea intensității sprijinului financiar".

În continuare intimata a indicat că sunt îndepliniți în speță, atât indicatorii fizici, cât și cei funcționali-legali, dar și cei de afacere/contabili/financiari.

S-a precizat că, prin prisma unor raporturi atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice "care acționează în mod concertat, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf;

D-nul A. deținea 50% din SC B. SRL și 50% din SC C., prin urmare beneficiarul era legat de aceste societăți. Cele două firme sunt firme legate care funcționează pe aceeași piața relevanta ori piețe adiacente și nu mai respecta criteriu de eligibilitate - neîncadrarea în categoria de micro-întreprindere potrivit art. 4 al Legii nr. 346/2004.â

Codul CAEN principal al SC B. SRL este - 4221 - Lucrări de construcții a proiectelor utilitare pentru fluide - iar al II. A. este 4312- Lucrări de pregătire a terenului.

Se observă că cele două firme își desfășoară activitatea pe piețe adiacente, II A. prestează servicii situate direct în amonte pe piața SC B. SRL.

Cele două firme sunt firme legate care funcționează pe aceeași piață relevantă ori piețe adiacente și nu mai respectă criteriu de eligibilitate - neîncadrarea în categoria de micro-întreprindere potrivit art. 4 al Legii nr. 346/2004.

Codul CAEN principal al SC B. SRL este - 4221 - Lucrări de construcții a proiectelor utilitare pentru fluide - iar al II. D. este 4312- Lucrări de pregătire a terenului.

Se observă că toate aceste entități juridice firme își desfășoară activitatea pe piețe adiacente sens în care trebuie reiterat faptul că II D. prestează servicii situate direct în amonte pe piața SC B. SRL.

În ceea ce privește rezonabilitatea prețurilor practicate de către recurenta reclamantă arătă că nu poate exista, și prin urmare nu poate fi reținută nici de către instanța de judecată, o înțelegere tacită în ceea ce privește acest aspect, întrucât în cuprinsul răspunsului la interogatoriu depus în prezenta cauza, Agenția a înțeles să sublinieze faptul că neregulile care au format obiectul procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 04.03.2014 și a Deciziei nr. 15.290 din data de 09.05.2014 de soluționare a contestațiilor nu vizează rezonabilitatea prețurilor practicate de întreprinderea Individuală A., prin urmare acest tip de analiză nu a fost efectuată.

Se mai precizează că judecătorul fondului a explicat care este considerentul pentru care scopul măsurii 312 și anume acela al dezvoltării durabile a economiei rurale în scopul creșterii numărului de locuri de muncă nu poate fi atins de către proiectul depus de către întreprinderea Individuala A., având în vedere că proiectele solicitanților ai căror acționari majoritari au în derulare alte proiecte finanțate prin FEADR în cadrul acestei măsuri, nu sunt eligibile.

Mai susține recurenta reclamantă că retragerea sprijinului financiar acordat întreprinderii Individuale A. s-a făcut fără a se menționa exact care e considerentul pentru care a declarat în mod incorect că se încadrează în categoria microîntreprinderilor.

Toate argumentele de fapt și de drept prezentate în cuprinsul Capitolul 5. - Prezentarea aspectelor verificate. Capitolul 6. - Motivele de fapt, Capitolul 7. - Temeiul de drept al actului administrativ reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 04.03.2014 precum și în cuprinsul întâmpinării formulate și depusă în prezenta cauză explicitează pe larg atât noțiunea de întreprinderi legate cât și aceea de creare de condiții artificiale, sens în care apreciază că nu mai este necesară reluarea acestora.

Obligația instituției cu privire la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale reiese din prevederile Art. 5 alin. (1) "Recuperarea sumelor plătite necuvenit" din Regulamentul (UE) NR. 65/201.

Analizând aceste aspecte s-a constatat că în acest caz "ajutorul de minimis" a depășit fondul maxim nerambursabil de 200.000 de euro de care poate beneficia un solicitant în cursul a trei ani fiscali, prin crearea de entități juridice care au accesat simultan Măsura 312, întrucât în urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul ca s-au creat condiții artificiale de către beneficiarul contractului "prin fracționarea artificială a investiției pentru a beneficia de finanțare în cadrul Măsurii 312 din PNDR, obținând astfel depășirea plafonului maxim nerambursabil al sprijinului financiar", instituția intimată fiind obligată să procedeze la recuperarea în integralitate a finanțării acordate.

Similitudinile dintre proiectele menționate nu pot fi considerate doar coincidente, ci conduc la concluzia că acești beneficiari au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar, iar aceștia au divizat artificial un proiect FEADR pe măsura 312 în două proiecte de dimensiune mai mică, în scopul depășirii plafonului maxim în valoare de 200.000 euro.

Prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului. Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. Arată astfel că AFIR are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor.

Referitor la motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a apreciat în mod greșit că recurenta-reclamantă "a încălcat prevederile contractuale", precum și faptul că, în opinia recurentei-reclamante, aplicația și-a îndeplinit obiectivele, apreciază că acest punct de vedere nu este conform realității.

Contrar celor susținute de Reclamantă, în accepțiunea contractului de finanțare semnat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării obiectivelor propuse prin cererea de finanțare, intimata poate proceda la recuperarea sumelor devenite neeligibile, prin neîndeplinirea obiectivului proiectului.

Având în vedere cele mai sus expuse, rezultă că actele administrative a căror anulare se solicită au fost emise doar ca urmare a încălcării de către beneficiar a prevederilor contractuale, în cazul încălcării clauzelor contractuale, intimata își rezerva dreptul de a recupera ajutorul financiar acordat.

Toate aceste obligații au fost cunoscute și asumate de beneficiar încă de la semnarea contractului, astfel că acesta nu poate susține că nu a cunoscut aceste prevederi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Un prim argument de nelegalitate se referă la incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit acestui text de lege, casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un atare motiv de casare se justifică prin prisma faptului că în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluția adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

Prin urmare, textul legal sus evocat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. Astfel, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, și de altfel ea se circumscrie și noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28.04.2005 în cauza Albina c. României și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

Pe de altă parte, tot atât de adevărat este că în jurisprudența sa privind încălcările aduse art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că, în general instanțelor naționale nu le incumbă o obligație de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părțile implicate în litigii (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului Van de Hurk c. Olandei, și hot. Perez c. Franței).

Circumstanțiind aceste aspecte teoretice la speța dedusă judecății, se observă că, în cauză, recurenta a invocat motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 detaliat mai sus, în legătură cu faptul că există o contradicție între considerentele hotărârii. Pe de o parte se susține că s-a creat un avantaj societății B. SRL, iar pe de altă parte se acceptă ideea că serviciile prestată către acest operator economic au fost facturate la prețul pieței.

Această contradicție indicată de recurentă nu poate fi primită de instanța de recurs, în contextul aplicării prevederilor mai sus analizate, întrucât contradicția în considerentele hotărârii trebuie să fie atât de flagrantă, încât să facă imposibilă verificarea raționamentului instanței de fond și a exercitării controlului judiciar, ceea ce, în speță, nu este cazul.

Mai mult, s-a arătat că susținerea potrivit căreia scopul vizat de măsura 3.1.2. ai programului FEADR nu poate fi atins, este o exprimare stereotip și nu este bazată pe niciun argument solid, nu are la bază nicio argumentație.

Din verificarea hotărârii atacate, referitor la această critică, se observă că prima instanță a statuat că " înființarea unei societăți noi cu unicul scop de a beneficia de finanțare nerambursabilă un operator economic existent, care nu îndeplinește din diverse motive condițiile pentru obținerea finanțării și a cărui activitate este practic completată prin înființarea noii societăți nu contribuie la realizarea scopului programului FEADR măsura 312, existând astfel elementul obiectiv necesar pentru a se putea face aplicarea prevederilor articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.", iar motivarea de mai sus infirmă susținerile recurentei.

Prima instanță a analizat argumentele ambelor părți, precum și probele administrate și în baza acestora și a concluziilor proprii a adoptat soluția recurată, care este temeinici motivată din perspectiva art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin urmare, hotărârea instanței de fond este la adăpost de critică și nu poate fi reformată în condițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, având în vedere că a argumentat soluția adoptată și a întemeiat motivarea acesteia pe argumente pertinente și logice.

Al doilea argument de nelegalitate invocat de recurentă se referă la incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Concret, recurenta pretinde că judecătorul fondului a respins în mod greșit acțiunea, aplicând greșit dispozițiile Regulamentului CE 65/2011 privind crearea de condiții artificiale în scopul obținerii unor avantaje, respectiv imposibilității atingerii scopului programului de finanțare - Măsura 312 a programului FEADR dispozițiile Ordinului ce cuprinde dispoziții de exonerare a unor agenți economici de la rambursarea sumelor încasate.

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei privind inexistența neregulii, nu pot fi reținute, având în vedere că atât autoritatea intimată cât și instanța de fond au făcut o analiză pertinentă a elementelor ce justifică în cauză crearea de condiții artificiale pentru obținerea finanțării.

Cu titlu de principiu, prin crearea de condiții artificiale în vederea obținerii finanțării nerambursabile se contravine obiectivelor măsurii 312 finanțată prin FEADR, printre care și obiectivul general și anume dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole. Astfel că, suspiciunea de creare a unor condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile, a devenit certitudine odată cu existența pe ansamblu a unor circumstanțe subiective și obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor de implementare prevăzute în cererea de finanțare, obiectivul urmărit în cadrul măsurii 312 finanțată prin FEADR nu a fost atins.

În ceea ce privește noțiunea de "condiții artificiale", se va porni de la Hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-343/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria), în procedura Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, ale cărei considerente nu vor mai fi reluate, întrucât au fost redate pe larg de instanța de fond.

Astfel, în privința elementului obiectiv s-a constatat că reclamanta și I.I. E. au sediul la aceeași adresă, în două camere alăturate, că spațiul de garare a utilajelor nu este delimitat și că activitatea ambelor entități juridice este clasificată CAEN 4312 - lucrări de pregătire a terenului.

Totodată, este un fapt necontestat că A. și D. sunt asociați cu 50% din părțile sociale la societatea B. SRL care a asigurat cofinanțarea ambelor proiecte (al reclamantei și al I.I. E.), iar B. SRL este un client important al reclamantei și al I.I. E., o parte semnificativă din contractele încheiate de către reclamantă fiind încheiate cu această terță societate.

Mai mult, utilajele achiziționate au fost găsite pe șantierele B. SRL din Viișoara și Aștileu, identificate atât bunuri achiziționate de I.I. A. cât și de I.I. E., pe fiecare dintre șantiere. În acest context, nu poate fi ignorat nici faptul că potrivit celor constatate la vizita pe teren, se poate trage concluzia ca utilajele nu pot funcționa independent, ele făcând parte dintr-un flux tehnologic.

De asemenea, B. SRL activează pe o piață adiacentă celei pe care își desfășoară activitatea reclamantul și că această societate a asigurat finanțarea atât pentru proiectul depus de reclamantă cât și pentru cel depus de către I.I. E., iar utilajele achiziționate au fost găsite pe șantierele finanțatorului.

În ceea ce privește elementul subiectiv, în mod legal a reținut instanța de fond că legăturile de familie între asociații celor două societăți menționate anterior, legăturile juridice și economice între societatea reclamantă și B. SRL, privite în ansamblul lor și nu izolat, sunt de natură a duce la concluzia că prin înființarea societății reclamante s-a urmărit avantajarea terței societăți terței B. SRL într-un mod care contravine obiectivelor programului FEADR măsura 312.

Așadar, toate aceste elemente coroborate, au condus în mod legal atât autoritatea publică, cât și instanța de fond către concluzia către cele două societăți nu sunt autonome, date fiind relațiile de rudenie constatate, legăturile juridice create, prin încheierea contractelor de comodat sau de împrumut a unor sume de bani, legăturile economice, prin prestarea unei treimi dintre serviciile uneia dintre societăți către cealaltă societate ori legăturile geografice. Toate aceste elemente analizate separat nu pot avea o consecință juridică, însă coroborate cu întreaga situație de fapt generată de derularea contractului de finanțare, creează aparența faptului că recurenta nu reprezintă o microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală.

Ca atare, în mod legal a stabilit instanța de fond că aspectele care compun elementele subiectiv și obiectiv, coroborate, conduc la concluzia reținută de echipa de control, în sensul creării artificiale, în scopul obținerii finanțării nerambursabile, a unei societăți aparent autonome, controlată în realitate de o altă societate, care activează pe același segment de piață și care nu îndeplinea condițiile necesare obținerii finanțării în cadrul măsurii 312, întrucât beneficiase anterior de finanțare în cadrul măsurilor 3.1, Program Sapard și 121, Program FEADR.

În privința criticilor referitoare la greșita reținere a conceptului de întreprinderi legate, se observă că în jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a statuat că în conformitate cu prevederile articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii: "unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau ai unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă, și de asemenea ca se consideră că acționează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează, pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză, o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu poate în mod necesar să fie subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări."

Ca atare, simpla împrejurare că recurentul deține doar 50% din părțile sociale ale B. SRL, care în opinia sa nu reprezintă o majoritate, nu este aptă să infirme constatările autorității în această privință.

O ultimă critică a recurentei se referă la faptul că intimata AFIR a încălcat prevederile art. 4, 5 și 37 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv nu și-a îndeplinit obligațiile de monitorizare trimestrială pentru realizarea efectivă a unui control preventiv și de identificare și gestionare a riscurilor și pentru informarea beneficiarilor cu privire la riscul producerii de nereguli, precum și faptul că procesul-verbal a fost încheiat după mai bine de 3 ani de la aprobarea proiectului și încheierea contractului de finanțare.

În acest sens, se observă că potrivit reglementărilor legale, una din principalele atribuții ale AFIR este efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Astfel, deși la momentul încheierii contractului a fost verificată, din punct de vedere formal, îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, totuși la acel moment Agenția nu a avut la dispoziție toate datele privind implementarea proiectului și modalitatea de derulare a acestuia, astfel încât este îndreptățită ca pe perioada de monitorizare să supună beneficiarii unor controale ex post, tocmai pentru stabilirea eventualelor nereguli, așa cum sunt ele definite de O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Pe de altă parte, conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011: "În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel."

Așadar, stabilirea faptului că la momentul încheierii contractului au fost create condiții artificiale pentru accesarea finanțării, poate fi efectuată și ulterior acestui moment, cu atât mai mult cu cât existența condițiilor artificiale se verifică atât în raport de conduita reclamantei la momentul încheierii contractului cât și în raport de activitatea sa ulterioară.

Prin urmare, verificarea formală a îndeplinirii condițiilor de accesare a finanțării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menținerea acestor condiții și a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate inițial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenței unei nereguli.

Totodată, se constată că numai o parte dintre elementele identificate subzistau la data depunerii cererii de finanțare restul de elemente au fost constatate în urma verificărilor modului de menținere a criteriilor de eligibilitate rezultând din analiza felului în care beneficiarul a înțeles să implementeze proiectul.

Împrejurarea că pârâta a aprobat încheierea contractului, în urma unor verificări efectuate în baza unor proceduri interne, iar ulterior a aprobat cererile de plată, nu poate conduce la exonerarea de răspundere a beneficiarului pentru eventualele nereguli constatate pe perioada de derulare a proiectului finanțat.

Este adevărat că AFIR avea obligația legala de a verifica condițiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, însă atribuțiile intimatei pârâte de verificare a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate se întinde pe toată durata de derulare a contractului, astfel că dacă la momentul acordării ajutorului, nu au existat toate premisele constatate ulterior, nu se poate vorbi de faptul că prin depistarea acestora în cadrul unei acțiuni de control, autoritatea ar fi săvârșit un abuz de putere publică.

Mai mult, în cauză, stabilirea existenței condițiilor artificiale s-a efectuat pe baza unui proces complex de coroborare a mai multor elemente (inclusiv a acțiunilor desfășurate de părți pe parcursul derulării contractului) care luate în ansamblu au creat convingerea autorității că s-au încălcat dispozițiile legale, iar nu prin simpla verificare formală a îndeplinirii condițiilor de la momentul acordării finanțării.

În consecință, nu se poate vorbi de o eventuală nulitate a contractului pentru motivul săvârșirii unui abuz de putere publică din partea AFIR.

Tot în legătură cu acest motiv de recurs, se mai impune precizarea că, în mod evident, beneficiarul a avut cunoștință despre aplicarea legislației în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanțare prin Ghidul Solicitantului pentru măsura 312, ghid pus la dispoziția potențialilor beneficiari.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 și disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Întreprindere Individuală A. împotriva Sentinței nr. 146 din 6 iulie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2019.

GGC - GV