ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5886/2019

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprinderea Individuală "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 17.03.2016 privind proiectul "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea micro-întreprinderii A." finanțat în cadrul măsurii 312 - Program FEADR, Contract de finanțare x/15.07.2010, precum și a deciziei nr. 11413/20.04.2016 emisă de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 3336 pronunțată în data de 27 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală "A.", în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs de reclamanta Întreprinderea Individuală "A.", care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și anularea actelor administrative.

În motivarea recursului apreciază ca fiind eronată interpretarea art. 24 și 25 din O.U.G. nr. 44/2008 dată de instanță de fond.

Argumentează în acest sens că instanța de fond pentru început este de acord că art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008 nu prevede o interdicție clară în privința angajării întreprinzătorului la propria întreprindere individuală, pentru ca în continuare să-și motiveze concluzia că "întreprinzătorul având calitatea de angajator nu poate cumula în același timp și calitatea de angajat" prin aplicarea greșită a prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008.

Interdicția invocată de către instanța de fond potrivit căreia A. nu putea fi angajat la Întreprinderea Individuală A. contravine prevederilor O.U.G. nr. 44/2008 menționate de către pârâtă, în cuprinsul dispozițiilor art. 25 din O.U.G. nr. 44/2008 titularul întreprinderii individuale este tratat ca și un angajat, beneficiind de toate drepturile pe care un salariat obișnuit le are, respectiv dreptul de a fi asigurat în sistemul public de sănătate și în sistemul public de pensii, având obligația de a contribui în funcție de venitul realizat. Titularul formei de organizare, chiar dacă nu are calitatea de salariat în cadrul acesteia, prin natura formei de organizare, poate fi asimilat salariatului, întrucât este persoană care, prin activitatea desfășurată, realizează veniturile supuse impozitării.

Instanța de fond a reținut în mod eronat că recurenta reclamantă "recunoaște implicit faptul că nu a avut în permanență numărul de angajați conform propriului angajament", având în vedere faptul că a dovedit prin extrasele Revisal depuse la dosarul cauzei că Întreprinderea Individuală A. și-a respectat întocmai obligația de a crea cele 4 locuri de muncă.

La data cererii de plată au fost prezentate contractele individuale de muncă pe perioadă nedeterminată încheiate cu B., C., D. și E..

Față de observația instanței de fond conform căreia recurentul a avut un management defectuos învederează că obligația de atingere a acelor indici este o obligație de diligență și nu una de rezultat, fapt care rezultă chiar și din modul în care au fost prezentați indicatorii financiari în Memoriul Justificativ. În cazul obligațiilor de diligență nu mai funcționează în favoarea creditorului prezumția de culpă a debitorului și acesta trebuie să dovedească în mod direct că debitorul nu a acționat în mod prudent și diligent pentru a atinge rezultatul preconizat, lucru care nu s-a întâmplat în prezenta cauză.

Referitor la faptul că instanța de fond a constatat ca s-au adus modificări substanțiale proiectului arată că modificările substanțiale ale proiectului așa cum este prevăzut la art. 3 din Anexa 1 la contractul de finanțare "sunt acelea care afectează condițiile de implementare, care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale caracteristice proiectului".

Lucrările efectuate pentru F. S.R.L., nu reprezintă un motiv de aplicare a vreunei sancțiuni câtă vreme acest aspect nu a fost prevăzut ca fiind o încălcare a condițiilor de eligibilitate în varianta din septembrie 2009 a Ghidului solicitantului pentru Măsura 312, singura care a fost avută în vedere la admiterea cererii de finanțare și la încheierea Contractului de finanțare x/15.07.2010.

Nu poate fi reținută nici împrejurarea conform căreia a prestat servicii doar către F. S.R.L., deoarece din documentele dosarului rezultă că a prestat lucrări agricole și pentru alte societăți care i-au solicitat acest lucru precum G. S.R.L., H. S.R.L., I., J. S.R.L., K. S.R.L., L. pentru suprafețe mai mici, adică exact pentru entități economice care se încadrează la categoria "mici producători", iar prețurile practicate pentru aceste servicii, au fost competitive și la valoarea reală a pieței, luând în calcul și suprafețele, mai reduse, pentru care au fost deplasate utilajele.

Afirmația instanței de fond în sensul că în perioada 2010-2013 nu s-a făcut dovada încasării nici unui venit urmare a prestării de servicii către terți contravine înscrisurilor (balanțele contabile anii 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016) ce au fost administrate ca probă la judecarea fondului, și însăși constatărilor intimatei prezentate detaliat în procesul-verbal de constatare a neregulii în sensul că în perioada 2011-2015 recurenta a încasat suma de 305.972 RON.

Invocă prevederile art. 6 din Regulamentul UE 65/2011, care prevede "Orice sume deja plătite se recuperează luând în considerare criteriile stabilite la art. 18 alin. (2) din prezentul regulament și art. 18 alin. (2) statul membru recuperează în funcție de gravitatea, de amploarea și de persistența neconformități constatate. Gravitatea neconformității depinde în special de importanța consecințelor acesteia, având în vedere obiectivele urmărite prin criteriile care nu au fost respectate. Amploarea neconformității depinde în special de efectul acesteia asupra operațiunii în ansamblu".

Prin soluția pronunțată instanța de fond nu a avut în vedere gravitatea, amploarea și persistența neconformității constatate.

Invocă și prevederile art. 7 din Regulamentul CE nr. 2988/1995 conform cărora "Măsurile și sancțiunile administrative comunitare pot fi aplicate agenților economici menționați la art. 1, care au comis abaterea, și anume persoane fizice sau juridice și alte entități cărora dreptul intern le conferă capacitate juridică, precum și tuturor celor obligați să-și asume răspunderea pentru abatere sau să vegheze ca aceasta să nu fie comisă", precum și prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei, care stipulează expres "obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil".

Arată că F. S.R.L., principalul beneficiar al lucrărilor agricole efectuate de către recurentă, este o societate juridică cu răspundere limitată cu capital privat, cu un patrimoniu și situație economică destul de stabile și prin acest precontract de prestări servicii s-a urmărit a avea relații comerciale cu o societate viabilă care să îi asigure încasarea veniturilor și să își achite de obligațiile ce îi reveneau prin accesarea Măsurii 312, societatea să se dezvolte, iar A., ca tânăr fermier să capete încredere și să-și continue activitatea în agricultură. A evitat astfel riscul de a efectua lucrări agricole unor societăți cu dificultăți financiare, amenințate de insolvență.

Tranzacțiile între societăți deținute de părți afiliate nu sunt interzise de legislația fiscală, prețurile la care s-au prestat serviciile au fost verificate de organele de control fiscal.

Susține astfel că proiectul are autonomie funcțională și finalitatea urmărită prin finanțarea proiectului a fost atinsă.

În ceea ce privește clienții societății, menționează că de la data întocmirii cererii de finanțare și până în prezent, piața serviciilor a evoluat, având în vedere apariția de utilaje în zonă, fapt ce a determinat diminuarea cererii de prestări servicii cu utilajele agricole. Ținând cont de prevederile contractului de finanțare și obligațiile asumate de Întreprinderea Individuală A. privind prestările de servicii, cifra de afaceri, profit obținut, etc., a fost nevoită să își ofere serviciile societăților care au rămas funcționale pe raza localității unde am implementat proiectul. Dacă s-ar fi adresat unor clienți aflați în județele învecinate, aceasta ar fi dus la creșterea cheltuielilor, activitatea devenind nerentabilă.

Pe parcursul anilor a încercat să găsească și alți beneficiari unde să presteze lucrări agricole. A găsit astfel de beneficiari, dar cu suprafețe mici, ceea ce nu putea acoperi cheltuielile societății, pentru că prin proiect a avut obligația de a crea și 4 locuri de muncă pe o perioadă de minim 5 ani. Pe lângă cheltuielile cu salariile mai intervin foarte des și cheltuieli cu lucrări de întreținere a utilajelor și alte cheltuieli.

Consideră astfel că activitatea pe care a desfășurat-o pe tot parcursul implementării proiectului, a fost una corectă, în folosul întreprinderii individuale.

Este nejustificat ca după 5 ani în care a respectat condițiile din contract și dispozițiile legale, a muncit și și-a achitat obligațiile față de salariați, față de ANAF și față de toți creditorii, iar utilajele achiziționate prin FEADR au uzura de 60-70%, să se ia această decizie.

Valoarea din facturile care s-au întocmit în baza lucrărilor executate și pe care le-a încasat în perioada de la începutul proiectului și pe toată perioada verificată, dovedește că recurenta a realizat rentabilitatea maximă, ținând cont de utilajele care au fost achiziționate prin proiectul FEADR.

Nu a avut niciodată nici o intenție de a crea avantaj nejustificat, în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil și societatea nu a fost înființată în mod artificial pentru a deservi de fapt alte societăți.

Există o neconcordanță între ce a vrut Comisia Europeană și ceea ce a pus în practică A.F.I.R., stegulețele roșii au fost automat transformate în așa-zise dovezi de fraudă, pe baza cărora s-a trecut la rezilierea contractului de finanțare și la recuperarea fondurilor nerambursabile.

Susține și că Ghidul solicitantului - versiunea 03 în vigoare la data semnării contractului de finanțare, nu cuprinde nici o prevedere privind crearea de condiții artificiale pentru a obține fonduri nerambursabile, singura restricție fiind aceea ce viza persoanele care aveau calitatea de acționar sau asociat majoritar în mai multe societăți comerciale și care nu puteau să deruleze mai multe proiecte în același timp și pentru aceleași tipuri de investiții în cadrul măsurii 312.

Verificarea ulterioară de către AFIR a cererilor de finanțare sub aspectul acelorași condiții în raport cu versiune a Ghidului care nu era în vigoare la data depunerii cererii este nelegală întrucât încalcă principiul neretroactivității legii civile și întrunește elementele unei executări abuzive a dreptului de apreciere.

Arată și că intimata-pârâtă, înainte de a încheia contractul, la data încheierii contractului și la data la care a aprobat plata sumelor de bani, a fost obligată conform Regulamentului CE 2988/1995 să verifice existența sau inexistența condițiilor artificiale.

Atât timp cât contractul de finanțare a fost semnat, tranșele de plată au fost achitate, pârâta verificând existenta condițiilor artificiale sau inexistența lor, aspectele pe care intimata-pârâta i le impută societății prin încheierea Procesului-verbal de constatare a neregulilor au fost cunoscute de către aceasta chiar anterior semnării contractului de finanțare.

Apreciază că instanța de fond nu a argumentat în mod temeinic și legal concluzia creării de condiții artificiale, context în care măsură recuperării ajutorului financiar nerambursabil încasat de către reclamantă și cea a încetării contractului de finanțare apar ca nelegale.

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Dispozițiile legale anterior menționate exclud, așadar, plățile către beneficiarii care au creat condiții artificiale în vederea obținerii de fonduri prin Programul de Dezvoltare Rurală.

Conform unei jurisprudențe constante a CJUE, condițiile care contravin obiectivelor schemei implică atât elemente obiective, cât și subiective. Elementul obiectiv constă în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea plăților, cu consecința că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să nu poată fi atinsă. Elementul subiectiv constă în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăți, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

În acest sens invocă cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza nr. C 434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, în interpretarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, a statuat următoarele:

Analizând raportul juridic litigios prin prisma jurisprudenței CJUE anterior menționate, susține că în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite cele două condiții obligatorii pentru a se concluziona că recurenta a creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține ajutorul din cadrul FEADR - Măsura 312, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Referitor la elementul obiectiv, apreciază că prin implementarea proiectului s- a realizat atât obiectivul general al Măsurii 312, cât și obiectivele specifice și cele operaționale.

Reținând considerentul nr. 46 al Regulamentului 1698/2005, dispozițiile art. 52 din Regulamentul nr. 1698/2005 și cele de la pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis - Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural - se constată că schema de ajutor urmărește realizarea unui obiectiv general care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale; a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi; a unor obiective operaționale, respectiv crearea de micro-întreprinderi precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură.

Recurenta desfășoară activități constând în prestarea de servicii cu mașini și echipamente agricole fiind, așadar, atins obiectivul general al măsurii 312, constând in încurajarea activităților non-agricole.

A creat 4 locuri de muncă astfel că și obiectivul specific al Măsurii 312, constând în crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural, a fost atins.

Tot astfel, din documentele depuse la dosarul cauzei, rezultă că recurenta a prestat servicii către terțe persoane cu utilajele achiziționate ca urmare a ajutorului primit, în baza contractelor încheiate cu acestea.

Împrejurarea că o parte din aceste contracte au fost încheiate cu F. S.R.L., al cărei asociat este tatăl lui A. este irelevantă din perspectiva stabilirii îndeplinirii obiectului specific al Măsurii 312, care privește crearea și diversificarea serviciilor către populația rurală prestate de către microîntreprinderi.

Potrivit jurisprudenței CJUE, aspectele învederate pot constitui, eventual, indicatori de fraudă sau nereguli, rămânând autorității obligația de a demonstra faptul afirmat, anume că entitățile identificate în actul atacat au acționat concertat, iar beneficiarul real al finanțării ar fi fost F. S.R.L..

Instanță de fond s-a limitat la a prezenta în cuprinsul sentinței atacate precizări ce se regăsesc în procesul-verbal de constatare a neregulilor emis de către intimată iar aceasta nu a făcut decât să constate o situație de fapt de care avea cunoștință încă de la momentul depunerilor cererilor de finanțare, fără a stabili, pe baza unor elemente obiective, că principalul scop al proiectului de investiție ar fi obținerea finanțării, excluzându-se celelalte justificări legate de obiectivele schemei.

În lipsa justificării unor împrejurări care să constituie indicii temeinice în sensul că recurenta ar fi urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR este neîndeplinit în speță elementul subiectiv al abaterii reținute în sarcina recurentei.

Chiar admițând existența unor indicii care ar permite concluzia creării unor condiții artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile, în acord cu jurisprudența CJUE, subliniază că o atare împrejurare nu reprezintă, per se, un motiv de recuperare a ajutorului financiar decât în măsura în care ar avea drept consecință neatingerea obiectivelor prevăzute de art. 52 din Regulamentul nr. 1698/2005.

Aspectele reținute de către instanță de fond referitoare la legăturile juridice dintre recurentă și F. S.R.L. exclud ideea unor indicii de fraudă, cât timp nu se coroborează cu alte aspecte relevante referitor la intenția cu care s-a acționat și având în vedere faptul că proiectul a fost realizat.

Din analiza Regulamentului 1975/2006 (art. 5 alin. (3), cât și în Regulamentului 65/2011 (art. 4 alin. (8) rezultă cel puțin trei aspecte importante: verificarea creării de către beneficiari a condițiilor artificiale trebuie făcută anterior plăților, adică anterior acordării finanțării; crearea de către beneficiari a condițiilor artificiale trebuie "stabilită", adică dovedită și nu doar presupusă de către autoritatea națională cu competențe în atribuirea finanțărilor nerambursabile; condițiile artificiale trebuie create "în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", ceea ce presupune, pe de o parte, intenția directă a beneficiarilor de a frauda și, pe de altă parte, că avantajul pe care beneficiarii intenționează să îl obțină prin crearea condițiilor artificiale să contravină obiectivelor schemei de ajutor.

Simpla existență a unor legături între societăți nu face dovada că sunt îndeplinite cele două elemente, obiectiv și subiectiv, identificate și explicate pe larg în Decizia CJUE dată în interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011.

Susține astfel că raportat la obiectivele legislației europene cu privire la dezvoltarea zonelor rurale și modernizarea agriculturii, întreaga motivare a instanței de fond nu are fundament juridic acordat la legislația europeană, cu atât mai mult cu cât politica agricolă comună promovată și susținută de către Regulamentele și legislația europeană, respectiv Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, nu interzice prestarea de servicii între microîntreprinderi ci o încurajează și o promovează.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., ale Legii nr. 554/2004, Regulamentul 1975/2006, Regulamentul 65/2011, Regulamentul 1698/2005, Ghidul solicitantului- versiunea 03, Regulamentul (UE) nr. 1305/17.12.2013, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Învederează în acest sens că instanța de fond a prezentat motivele pentru care a înțeles să respingă acțiunea recurentei-reclamante, analizând fiecare dintre aspectele susținute de acesta ca și temei al nelegalității actelor administrative atacate, precum și actele depuse la dosarul cauzei, atât de pârâtă, cât și de reclamantă.

Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a făcut aplicarea greșită a normelor de drept material reținând că beneficiarul Contractului de finanțare a creat condiții artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabil prin Programul FEADR, susține că este nefondat deoarece, așa cum a reținut și instanța de fond, în speță, sunt prezente elemente necesare pentru conturarea existenței unor condiții artificiale create, respectiv elementul obiectiv si elementul subiectiv.

Raportîndu-se tot la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-434/12, a arătat că pentru identificarea situațiilor în care solicitanții/beneficiarii au creat condiții de obținere a finanțării nerambursabile în mod artificial, trebuie să se evalueze atât criteriile obiective, cât și criteriile subiective pentru proiectele în cauză, precum și elementele ce demonstrează coordonarea.

În ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, referitor la noțiunea de condiții artificiale, menționează că, în scopul de a ajuta autoritățile naționale să recunoască și să sancționeze "condițiile artificiale", ținând cont și de Decizia CJUE, Comisia Europeană a emis documentul intitulat Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR pentru proiectele de investiții. În Nota directoare, sunt enumerați o serie de indicatori care conduc la crearea de condiții artificiale, constatate în practica organelor de control din statele membre UE, indicatori care au condus la concluzia că au fost create condiții artificiale și în cazul beneficiarului.

Conform Notei directoare pentru Auditori nr. 22 "Stegulețele roșii" pentru crearea de condiții artificiale pentru obținerea finanțării pot fi grupate în trei categorii: indicatori externi/fizici; indicatori de structură/juridici; indicatori de afaceri/contabili.

În domeniul creării de condiții artificiale pentru obținerea finanțării, trebuie identificat în fiecare categorie cel puțin unul dintre indicatorii menționați.

În cadrul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sunt prezentați/detaliați indicatorii care au condus la concluzia că au fost create condiții artificiale, respectiv indicatori externi/fizici, indicatori de structură/juridici și indicatori de afacere/contabili.

În ceea ce privește elementul obiectiv, consideră că nu se poate aprecia că a fost atins obiectivul măsurii 312, respectiv diversificarea serviciilor în mediul rural, având în vedere că aceste servicii nu au servit comunității, nefiind prestate persoanelor fizice/juridice din mediul rural, așa cum a precizat beneficiarul în cererea de finanțare, ci au fost prestate în proporție covârșitoare în favoarea S.C. F. S.R.L., și astfel obiectivele contractului de finanțare au fost deturnate de la scopul declarat. Plecând de la premisa că societatea nou înființată va avea în principal suportul celor apropiați, inclusiv al rudelor, că nu va avea alți clienți decât membrii familiei prin societățile deținute de aceștia, unui potențial beneficiar îi va fi respinsă cererea, de la început. Scopul finanțării este acela de a îmbunătăți viața economică de la țară pentru toată lumea, și nu doar pentru anumite grupuri.

Crearea de condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile contravine obiectivelor măsurii 312 finanțată prin FEADR, printre care și obiectivul general și anume dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole. Suspiciunea de creare a unor condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile a devenit certitudine odată cu existența pe ansamblu a unor circumstanțe subiective si obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor de implementare prevăzute în cererea de finanțare, obiectivul urmărit în cadrul măsurii 312 finanțată prin FEADR nu a fost atins.

Indicatori externi/fizici:

Domnul A., deținătorul A. I.I. are același domiciliu cu domnul M. (asociat unic și administrator în cadrul S.C. F. SRL) iar sediile A. I.I. și S.C. F. S.R.L. sunt învecinate;

S-a constatat o migrare a angajaților de la S.C. F. S.R.L. la A. I.I. astfel: D., conform contract individual de muncă nr. x/01.04.2006 a fost angajat la S.C. F. S.R.L. până la data de 15.03.2011; E., conform contract individual de muncă nr. x/01.02.2007 a fost angajat la S.C. F. S.R.L. până la data de 15.03.2011.

Indicatori de structură/juridici

Conform Procurii speciale autentificate cu nr. x, depusă la dosarul cererii de plată, domnul M. este împuternicit cu puteri depline să îl reprezinte pe A. în relația cu orice instituției publică sau privată în ceea ce privește finanțarea proiectului FEADR "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea micro-întreprinderii A.";

Contractul de împrumut nr. x încheiat cu S.C. N. S.A. și A. I.I. este semnat de către domnul M., în calitate de reprezentat al A. I.I.; Facturi semnate de către domnul M. atât la delegat cât și la semnătură de primire; certificat de atestare fiscală nr. x/19.02.2015 emis de Consiliul Local Sărăteni ca urmare a cererii domnului M. în calitate de împuternicit al A. I.I.; adeverința emisa de Inspecția Muncii nr. 269/14.04.2011 referitoare la II A. reprezentată legal de dl. M..

Indicatori de afaceri/contabili

În urma analizării contractelor de prestări servicii și a facturilor fiscale s-a constatat, că A. I.I. a lucrat pentru S.C. F. S.R.L. (în care domnul M. este asociat unic și administrator) o suprafață de 2567,5 ha ceea ce reprezintă 92,31% din totalul lucrărilor efectuate și a încasat suma de 305.972 RON, ceea ce reprezintă 90,82% din totalul încasărilor de prestări servicii;

Din compararea tarifelor percepute de A. I.I. pentru lucrări executate s-au constatat diferențe între prețurile practicate de A. I.I. pentru activitatea de arat, demonstrându-se astfel că pentru S.C. F. S.R.L. (unde administrator și asociat unic este domnul M.) a fost practicat un preț mai mic, în comparație cu cel practicat pentru I. I.I. și L., creându-se astfel un avantaj nejustificat.

În ceea ce privește elementul obiectiv, s-a avut în vedere că la momentul constituirii A. I.I. - 22.06.2010 - în vederea accesării unui proiect în cadrul măsurii 312, domnul M. desfășura deja activități economice prin intermediul societății S.C. F. S.R.L. (unic acționar și administrator), înființată încă din data de 14.12.1998, astfel că nu a fost respectată motivația sprijinului conform Fișei tehnice a măsurii 312, respectiv "Sprijinul vizat prin această măsură se adresează micro-întreprinderilor, precum și locuitorilor din spațiul rural care doresc să desfășoare o activitate economică devenind antreprenori".

Mai mult, având în vedere că ulterior finalizării proiectului A. I.I. a prestat în proporție de 90 % servicii către S.C. F. S.R.L., s-a apreciat că a fost încălcat obiectivul specific al măsurii 312, respectiv "Crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi" asumat de beneficiar în Memoriul Justificativ din Cererea de Finanțare.

Aspectele menționate anterior conduc la concluzia că a existat o coordonare între cele două entități juridice, A. I.I. și S.C. F. S.R.L., încă de la debutul proiectului, în sensul creării în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de fonduri nerambursabile prin FEADR, fiind obținut un avantaj care contravine schemei de sprijin, în ceea ce privește societatea S.C. F. S.R.L., care este beneficiarul real al proiectului implementat de A. I.I.

Pe parcursul implementării proiectului, ajutorul financiar nerambursabil acordat de AFIR a fost obținut aparent de către A. I.I., în fapt beneficiarul final a fost S.C. F. S.R.L.. Astfel, urmare a verificărilor efectuate, s-a considerat că A. I.I. a fost înființată strict în scopul aprobării proiectului, nefiind urmărită realizarea obiectivului schemei de sprijin financiar nerambursabil FEADR, pentru următoarele motive:

SC F. S.R.L. fost înființată în data 14.12.1998, fapt ce, în eventualitatea în care aceasta societate ar fi depus proiect pe măsura 312, nu ar fi îndeplinit criteriul de selecție S5 "Microîntreprinderi nou înființate", pentru care A. I.I. a primit un punctaj de 25 de puncte pentru cererea de finanțare depusă în data de 11.12.2009. A. I.I. a primit punctaj maxim la criteriul de selecție SI (15 puncte) deoarece nu a mai beneficiat de sprijin din alte fonduri comunitare, iar S.C. F. S.R.L. nu ar fi obținut punctaj deoarece a beneficiar de sprijin comunitar prin implementarea proiectului finanțat prin Program SAPARD M3.1 "Modernizarea bazei tehnico- materiale prin achiziția de utilaje agricole la S.C. F. S.R.L., com. Sărățeni jud. Ialomița";

De asemenea la criteriul de selecție S4 A. I.I. a obținut 20 puncte deoarece proiectul este derulat de un tânăr cu vârsta până în 40 de ani, punctaj pe care domnul M., administrator și asociat unic la S.C. F. S.R.L., nu l-ar fi obținut.

Prin crearea acestor condiții artificiale de eligibilitate si a unui avantaj nejustificat, beneficiarul a primit un scor total de 80 puncte, prin care proiectul a fost selectat pentru finanțare în detrimentul altor solicitanți eligibili. Apreciază că s-au creat condiții artificiale în vederea accesării Măsurii 312 (valoarea nerambursabilă fiind de 70% din valoarea totală eligibilă), ținând cont de faptul că șansele ca proiectul să fie declarat eligibil și selectat, conform criteriilor de selecție aferente potențialilor beneficiari potrivit Ghidului solicitantului, erau mai mari pentru proiectele promovate de tineri sub 40 de ani sau de femei, precum și dacă investițiile vizau crearea de noi micro-întreprinderi.

De asemenea, S.C. F. S.R.L. nu se încadra în categoria beneficiarilor eligibili pentru finanțare în cadrul Măsurii 312, măsură care are un grad de intervenție de până la 70%, iar în cazul în care acesta ar fi aplicat pentru finanțare în cazul măsurii 121, procentul de cofinanțare nu putea fi mai mare de 50%.

În plus, A. I.I.. nu a respectat criteriul de selecție S2 "Proiecte care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 Euro investiți în funcție de tipul solicitantului" pentru care beneficiarul a fost scorat cu 20 de puncte din următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) O.U.G. nr. 44/2008, A. nu putea fi angajat la A. I.I.; C. a avut contractul de muncă suspendat în perioada 04.05.2013- 07.01.2015, perioada în care A. I.I. nu a mai respectat structura de personal asumată prin Cererea de Finanțare;

Conform statului de plată - salariați permanenți, luna septembrie 2015 și registrului salariați completat la data de 13.10.2015, A. I.I.. are 3 angajați permanenți activi, din care doi angajați permanenți activi iar un angajat este dl. A., rezultând astfel, că de fapt beneficiarul are doi angajați în loc de 4, conform angajamentelor asumate în Cererea de finanțare.

S-a constatat o migrare a angajaților de la S.C. F. S.R.L. la A. I.I. astfel: D., conform contract individual de muncă nr. x/01.04.2006 a fost angajat la S.C. F. S.R.L. până la data de 15.03.2011; E., conform contract individual de muncă nr. x/01.02.2007 a fost angajat la S.C. F. S.R.L. până la data de 15.03.2011.

Salariații care sunt încadrați în prezent la A. I.I. fie se regăsesc ca foști angajați ai S.C. F. S.R.L., fie au avut încetată activitatea în anumite intervale de timp, deși în Memoriul justificativ anexat Cererii de finanțare, prin realizarea investiției, A. I.I. își propune crearea unui număr de 4 noi locuri de muncă pentru care se vor angaja, în regim permanent, salariați, care vor deservi activitatea desfășurată.

Concluzionând susține că instanța de fond a reținut în mod temeinic a reșinut că s-au creat condiții artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR dat fiind faptul că beneficiarul final al celor două proiecte este S.C. F. S.R.L..

Cu privire la criticile recurentei-reclamante cu privire la culpa autorității arată că potrivit prevederilor Contractului de Finanțare, Autoritatea Contractantă pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de finanțare poate să verifice, în orice stadiu de implementare a proiectului, respectarea criteriilor de eligibilitate și selecție, iar în cazul în care constată nereguli se demarează procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil acordat pentru cheltuielile constatate neeligibile.

În situația în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituții externe cu atribuții de control, nu însemnă că beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acțiunile întreprinse.

Astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului față de autoritatea contractantă (APDRP), cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de AFIR emitent al procesului-verbal de constatare reies clar neregulile rezultate din verificările ulterioare.

Atât legislația care reglementează FEADR, cât și clauzele contractului de finanțare (art. 14 (2) din Anexa I la contract) reglementează mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile, iar însușirea tezei reclamantului ar presupune lipsa de conținut a acestui mecanism.

În acest sens, sunt și prevederile contractuale - Anexa I la Contractul cadru, respectiv Articolul 8-Monitorizarea și Evaluarea Proiectului

Art. 4 din Regulamentul CE 2988/1995 stipulează faptul că "actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia". Aceeași prevedere se regăsește la art. 17 (3) din Anexa I - "Prevederi generale" la Contractul de finanțare.

Atribuțiile și activitățile desfășurate de serviciile din cadrul Autorității sunt clar definite, și astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului fată de autoritatea contractantă, cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare reies în clar neregulile rezultate din verificările efectuate, iar conform art. 5 alin. 2 din contractul de finanțare, "(...) autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".

Chiar dacă s-ar aduce în discuție prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, invocat de recurentă, în situația în care este dovedită intenția beneficiarului de eludare a normelor legale prin crearea în mod artificial a condițiilor de obținere a ajutorului financiar nerambursabil, nu se pune în discuție o "eroare ce nu a fost depistată de beneficiar în mod rezonabil", ci doar nedepistarea neregulii de către Autoritate într-o anumită etapă procedurală a proiectului.

De altfel, în privința acestei situații, al neobservării sau chiar aprecierii diferite anterioare de către autoritățile de monitorizare, CJUE s-a pronunțat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raționamentul din Cauza C- 94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006.

În Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reținut că principiul protecției încrederii/așteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziții clare a dreptului comunitar și nici comportamentul unei autorități naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.

Cu privire la criticile recurentei-reclamante privind nerespectarea de către autoritatea contractantă a principiul proporționalității, arată că neregula constatată și semnalată de către AFIR în cadrul procesului-verbal de constatare, respectiv crearea condițiilor artificiale, afectează întreaga investiție finanțată prin proiectul FEADR. motiv pentru care nu poate fi aplicată proporționalitatea.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale in vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din Anexă.

Obligația cu privire la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale reiese și din prevederile art. 5 alin. (1) "Recuperarea sumelor plătite necuvenit" din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 care dispune: "1. în cazul efectuării unei plăti necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia, calculată în conformitate cu alin. (2)".

De asemenea, potrivit articolului 9 alin. (1) lit, a) "Protejarea intereselor financiare ale Comunității și garanții privind gestionarea fondurilor comunitare" din Regulamentul (CE) NR. 1698/2005 din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR): "(a) în cadrul politicii agricole comune, adoptă toate actele cu putere de lege și actele administrative și iau orice alte măsuri necesare pentru a asigura protecția eficientă a intereselor financiare ale Comunității, mai ales în scopul de a verifica veridicitatea și corectitudinea operațiunilor finanțate de FEGA și FEADR; preveni și urmări neregulile; recupera sumele pierdute ca rezultat al neregulilor sau neglijenței".

Prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului. Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept; printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

Invocă și art. 16 alin. 3 din Anexa I a contractului potrivit căruia: "în cazul înregistrării unei nereguli definite la art. 1, beneficiarul va restitui (...) integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autorității Contractante.

Învederează că în speță avem de-a face cu un pact comisoriu de gradul IV inserat în mod expres în contract, modul de redactare al acestei prevederi fiind fără echivoc în sensul forței sale juridice de pact comisoriu expres, astfel că instanța trebuie să constate doar că a operat rezilierea de plin drept a contractului.

Invocă și prevederile Anexei IV "Instrucțiuni de plată pentru beneficiarii" din Contractul de finanțare care la pct. A. "Informații cu caracter general" dispune că: "Nerespectarea clauzelor contractuale si a termenelor de finalizare a investițiilor, asumate prin contractul de finanțare. poate conduce la rezilierea acestuia și, implicit la constituirea de debite pentru sumele plătite până la momentul rezilierii contractului. Beneficiarul va fi informat în ceea ce privește suma autorizată la plată și cheltuielile respinse, precum și motivul respingerii".

Cu privire la criticile recurentei-reclamante privind încetarea contractului de finanțare, învederează că dispozițiile art. 8 alin. (3) din Anexa I - Prevederi generale sunt aplicabile în cazul constatării de deficiențe, însă în cazul proiectului implementat de recurenta reclamantă au fost constatate nereguli, fapt pentru care se impune recuperarea ajutorului financiar nerambursabil în aplicarea art. 11 alin. 3 "încetarea contractului" din Anexa I la Contractul de finanțare care dispune:

"În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realității, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nici o altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.

Totodată, art. 8 alin. 5 din Anexa I "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu mai respectă condițiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (funcție de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc.) fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanțare, fie la recuperarea parțială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acțiunii/acțiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condițiile menționate, nefiind influențată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil."

Prin urmare, contrar celor susținute de reclamantă, în accepțiunea contractului de finanțare semnat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării obiectivelor propuse prin cererea de finanțare, poate proceda la rezilierea contractului, prin neîndeplinirea obiectivului proiectului.

Invocă și dispozițiile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008. cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărorta "beneficiarul trebuie să depună din proprie inițiativă toate eforturile pentru a lua cunoștință de toate informațiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligațiilor toate drepturile si obligațiile născute din contractul de finanțare".

În drept, invocă dispozițiile art. 205 C. proc. civ., O.U.G. nr. 66/2011; H.G. nr. 875/2011; O.U.G. nr. 41/2014; Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 261 din 3 aprilie 2012; Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011; Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013; Regulamentul (CE) nr. 1698/2005; Contractul de finanțare x/15.07.2010 încheiat între părțile litigiului; Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În primul rând se reține că prin motivele de recurs formulate de reclamantă se invocă motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

În acest sens se reține că acesta are în vedere ipoteza în care "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Cu alte cuvinte motivul de casare analizat are în vedere nemotivarea hotărârii judecătorești, respectiv acea nemotivare produsă fie prin absența considerentelor, fie prin inserarea numai a unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei care conduc tot la concluzia absenței unei motivări reale, care să ofere o dezlegare speței deduse judecății.

Se impune a se preciza că nemotivarea hotărârii judecătorești vizată de motivul de casare analizat trebuie să fie una de esență, de natură a nu permite părților să urmărească raționamentul pentru care instanța s-a pronunțat în modalitatea cuprinsă în dispozitivul hotărârii iar instanței de recurs să efectueze controlul judiciar, motivul de recurs invocat în cauză nefiind incident în situația în care, așa cum este cazul în speța dedusă judecății, se invocă în esență aparente contradicții între unele considerente din cuprinsul hotărârii recurate, care nu pot fi însă reținute ca atare.

Or, observându-se sentința recurată se reține că aceasta răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. cuprinzând în considerentele sale motivele pentru care acțiunea formulată de reclamantă a fost reținută ca neîntemeiată.

De altfel chiar recurenta critică prin cererea de recurs modul în care instanța de fond a analizat și interpretat în cauză normele juridice și probele administrate, ceea ce reprezintă o recunoaștere implicită a faptului că sentința cuprinde considerentele pentru care a fost pronunțată iar prin acestea se poate urmări raționamentul avut în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției cuprinse în dispozitiv.

Analizându-se sentința recurată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se constată că nici acesta nu poate fi reținut ca fondat, deoarece instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în speță, pentru următoarele considerente:

În acest sens se arată că starea de fapt reținută de instanța de fond în baza probelor administrate a fost în mod temeinic analizată prin prisma normelor de drept substanțial incidente.

Concordant celor reținute de instanța de fond și instanța de recurs are în vedere că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 17.03.2016, contestat în cauză, s-a reținut în sarcina recurentei reclamante, în esență, nerespectarea obiectivelor asumate prin cererea de finanțare și crearea de condiții artificiale în vederea obținerii unui avantaj nejustificat prin obținerea finanțării nerambursabile.

Referitor la crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a obține plățile în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor se reține că potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Este adevărat că această reglementare face vorbire despre faptul că "nu se efectuează nicio plată" ceea ce ar putea conduce la ideea că în situația creării unor condiții artificiale la care se referă dispoziția legală analizată, acestea sunt identificate anterior efectuării plăților potrivit schemei de sprijin accesate, însă această reglementare nu exclude identificarea ulterioară a neregulii constând în crearea de condiții artificiale în scopul obținerii de plăți, neregulă care conduce la retragerea sprijinului acordat în aceste condiții.

În acest sens art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene prevede expres că: "Actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

De altfel și art. 5 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 arată că: "În cazul efectuării unei plăți necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia,...".

Ca urmare nu pot fi reținute ca întemeiate argumentele recurentei reclamante în sensul că, dacă anterior efectuării plății conform schemei de sprijin accesate nu s-a identificat faptul că beneficiarul ar fi creat în mod artificial condițiile pentru a beneficia de schema de sprijin, plata astfel efectuată nu poate fi recuperată.

De asemenea nu este fondat argumentul adus de recurenta reclamantă referitor la că în Ghidul solicitantului, ediția avută în vedere la data încheierii contractului de finanțare, nu era reglementată ipoteza privind crearea de condiții artificiale, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, aceasta era reglementată în legislația comunitară anterioară încheierii contractului de finanțare fiind prevăzute și în art. 11 alin. 3 din Anexa I - "Prevederi generale" ce reglementează încetarea contractului în cazul constatării unor nereguli ce poate fi determinată și prin declararea de către beneficiar a unor date care nu corespund realității dar și art. 16 din Anexa I