ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 498/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat: repunerea în termenul de formulare a cererii chemare în judecată; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat nr. x/27.02.2015 privind proiectul x/29.07.2011 - "Achiziție de utilaje în domeniul serviciilor- A.".

La data de 20 decembrie 2016, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând și anularea Deciziei nr. 16147/04.05.2015 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Prin sentința civilă nr. 484 din 15 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva sentinței civile nr. 484 din 15 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. - Întreprindere Individuală, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată că a beneficiat de finanțare nerambursabilă, conform contractului de finanțare nr. x din data de 29.07.2011, încheiat cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, care a fost implementat integral, toate cererile de plată fiind verificate de către autoritatea contractantă și achitate.

Precizează că împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a formulat contestație, însă nu i s-a comunicat decizia de soluționare a contestației, despre care a luat cunoștință abia odată cu comunicarea întâmpinării de către instanța de fond, când a formulat o cerere adițională, prin care a solicitat și anularea deciziei de soluționare a contestației.

Consideră că instanța de fond în mod eronat a respins acțiunea reclamantei ca prescrisă, reținând că decizia de soluționare a contestațiilor a fost comunicată la data de 08.05.2015, fiind primită de soțul numitei A., moment de la care a apreciat că începe să curgă termenul de 6 luni pentru contestarea deciziei. Mai arată că prima instanță a reținut că în speță comunicarea s-a făcut în mod legal, câtă vreme mențiunile din confirmarea de primire nu au fost combătute prin procedura înscrierii în fals.

Recurenta-reclamantă susține că această comunicare nu s-a făcut în mod legal, ci unei alte persoane, deși conform art. 44 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare reprezintă un titlu de creanță, conform O.G. nr. 66/2011, fiindu-i aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală privind comunicarea actelor administrative fiscale.

Precizează că potrivit art. 162 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 161 și art. 155 pct. 4 C. proc. civ., în cazul asocierilor, societăților și entităților fără personalitate juridică, înmânarea comunicării se face reprezentantului legal sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, sau, în lipsă, administratorului clădirii, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

În plus, arată că, în cauza de față, comunicarea s-a făcut la o altă adresă decât cea a sediului, respectiv la adresa din comuna Teslui, sat Țărțăl, str. x, jud. Dolj, deși sediul întreprinderii era în str. x.

Susține că potrivit art. 158 C. proc. civ., comunicarea se face la sediul ales numai dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, iar pe de altă parte, confirmarea de primire din data de 08.05.2015 se referă la o altă decizie, având nr. 1744, în timp ce decizia ce face obiectul prezentului dosar are nr. x.

Prin urmare, consideră că prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea textelor de lege indicate mai sus, dar și a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, susține că nu a înțeles să se folosească de procedura înscrierii în fals în privința mențiunilor din confirmarea de primire, câtă vreme nu a contestat faptul că persoana care a primit corespondența era sau nu soțul său ori că semnătura acestuia era sau nu falsă, ci a contestat legalitatea procedurii de comunicare a deciziei.

Mai mult, arată că Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nu a făcut dovada comunicării deciziei de soluționare a contestației decât la momentul depunerii întâmpinării și cum reclamanta și-a completat în termen petitul cererii de chemare în judecată, apreciază că instanța de fond a reținut în mod nelegal intervenirea prescriției dreptului la acțiune.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

În esență, intimata-pârâtă arată că susținerile din cererea de recurs sunt nefondate și că prima instanță a dat o dezlegare corectă cauzei, respingând acțiunea reclamantei ca prescrisă, în condițiile în care decizia de soluționare a contestației i-a fost comunicată reclamantei în mod legal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. - Întreprindere Individuală a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.02.2015, emis de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și, ulterior, anularea Deciziei nr. 16147/04.05.2015 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Înalta Curte constată că prima instanță a respins acțiunea ca prescrisă, reținând că reclamanta a contestat Decizia nr. 16147/04.05.2015 de soluționare a contestației, cu nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care acest termen a început să curgă de la data de 8 mai 2015, când acest act administrativ fiscal i s-ar fi comunicat reclamantei.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Înalta Curte reține că pentru ca data comunicării actului administrativ să reprezinte data de la care începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege anterior redat, este necesar ca respectiva comunicare să fie valabilă, respectiv să fie făcută cu respectarea normelor legale.

În speță, Înalta Curte constată că recurentei-reclamante i s-a comunicat Decizia nr. 16147/04.05.2015 de soluționare a contestației la adresa din comuna Teslui, sat Țărțăl, str. x, jud. Dolj, conform scrisorii recomandate de la dosar fond, deși sediul întreprinderii individuale era în comuna Teslui, sat Țărțăl, str. x, jud. Dolj.

În consecință, comunicarea actului administrativ fiscal s-a făcut la o altă adresă decât cea a sediului întreprinderii individuale.

Este adevărat că prin contestația administrativă recurenta-reclamantă a indicat o adresă în vederea comunicării actelor de procedură, dar potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156".

Astfel, norma de mai sus face trimitere la dispozițiile art. 155 C. proc. civ., care la alin. (1) pct. 4 dispun că vor fi citate:

"asociațiile, societățile și alte entități fără personalitate juridică constituite potrivit legii, prin reprezentantul desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia."

Or, în speță, reprezentantul Întreprinderii Individuale A. este persoana fizică A., cu domiciliul în jud. Dolj.

Împrejurarea că persoana care a primit comunicarea este soțul acesteia nu poate conferi caracter legal comunicării, din moment ce comunicarea a fost făcută către o persoană juridică, și nu o persoană fizică.

Prin urmare, întrucât comunicarea actului administrativ fiscal atacat s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 158 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 155 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi calculat de la data comunicării Deciziei nr. 16147/04.05.2015 de soluționare a contestației, respectiv de la data de 8 mai 2015, comunicare ce nu a fost făcută cu respectarea prevederilor legale.

În consecință, Înalta Curte apreciază că prima instanță a respins acțiunea ca prescrisă în mod nelegal și a cauzat părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție și asigurării tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. - Întreprindere Individuală împotriva sentinței civile nr. 484 din 15 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. - Întreprindere Individuală împotriva sentinței civile nr. 484 din 15 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.