ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3047/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.05.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare incheiat la data de 16.09.2015, a Deciziei nr. 42741/17.11.2015 de soluționare a contestației și suspendarea executării procesului-verbal pana la soluționarea definitiva a cauzei.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4031 din 13 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4031 din 13 decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a apreciat că reținerile instantei de fond referitor la neregula constând în nerespectarea Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011, sunt contradictorii, intrucat, pe de o parte, aceasta a confirmat temeinicia criticilor reclamantei aduse actelor administrative, insa pe de alta parte, instanta a retinut ca reclamanta nu a facut dovada acestora. Cu alte cuvinte, desi instanta de fond interpreteaza dispozitiile Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011 in sensul ca placuta de identificare a stupilor reprezinta mijlocul oficial de identificare a stupilor, aplicat pe acestia si pe care se inscrie codul unic de identificare a familiei de albine, totusi constata ca reclamanta nu a facut dovada igienizarii si/sau curatarea cutiilor de stupi, in conditiile in care aceasta activitate/inactivitate nu a fost constatata ca fiind neregula. Cu privire la aceasta situatie, arată că este important de retinut faptul ca actele administrative contestate nu cuprind ca neregula actiunea/inactiunea reclamantei recurente de a intretine cutiile de stupi atat sub forma actelor de igienizare cat si sub forma reparatiilor acestora. Prin urmare, intimata parata prin intampinare nu a contestat situatia de fapt in conformitate cu care reclamanta recurenta a intretinut periodic cutiile de stupi, activitate, care, asa cum a constatat si instanta de fond, nu putea fi efectuata fara mutarea familiilor de albine in alte cutii corespunzatoare din punct de vedere tehnic si igienic. Din acest punct de vedere, instanta de fond a aplicat in mod gresit dispozitiile art. 237 alin. (2) pct. 3 si 4 C. proc. civ., în conformitate cu care in scopul realizarii cercetarii judecatoresti, instanta va examina fiecare pretentie si aparare in parte, pe baza cererii de chemare in judecata, a intampinarii, a raspunsului la intampinare a explicatiilor partilor. Totodată, în ceea ce privește neregula potrivit careia beneficiarul nu face dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit pana in prezent pentru procesul de productie, modernizarea si dezvoltarea exploatatiei, nefiind respectate prevederile din Planul de Afaceri, recurenta-reclamantă a arătat că hotararea recurata cuprinde motive contradictorii. Astfel, în mod concret, instanta a retinut in sarcina recurentei-reclamante doua obligatii simultane, care, in opinia sa, se exclud una pe cealalta, respectiv obligatia beneficiarului de a demonstra ca cel putin 30% din sprijinul acordat, va fi investit pentru realizarea conformitatii cu standardele comunitare, modernizarea si dezvoltarea exploatatiei apicole, inlatura obligatia aceluiasi beneficiar de a face dovada utilizarii intregului sprijin financiar primit in scopurile prevazute in proiect. Mai mult decat atat, inscrisurile de la dosarul cauzei fac dovada faptului ca recurenta reclamanta a folosit sprijinul financiar primit pentru obiectul de activitate al contractului de finantare. Recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: Cu privire la neregula referitoare la timpul de lucru cu cel putin 12 luni inainte de instalare in exploatatia B. nu reprezinta peste 50% din timpul de lucru nefiind respectata conditia de eligibilitate pct. 1.5 din Fisa de verificare a conditiilor minime de acordare a sprijinului, recurenta-reclamantă a arătat că prima instanță a reținut următoarele: "Curtea retine, pe de o parte, ca reclamanta nu poate invoca necunoasterea dispozitiilor legale, rezultatul activitatilor de constatare si sanctionare a neregulilor aparute in obtinerea si utilizarea fondurilor europene nefiind determinat de cel al verificarii eligibilitatii la incheierea contractului, si, pe de alta parte, dispozitiile clare incalcate, reglementand conditii minime de acordare a sprijinului: solicitantul (...) a lucrat mai mult de 50% din timpul sau de lucru in cadrul fermei (...)" Tot cu privire la aceasta neregula, instanta de fond a mai retinut: "sustinerile reclamantei in sensul ca perioada de lucru efectiva de 4 ore pe zi nu trebuie sa se limiteze la cea corespunzatoare unui raport de munca cu durata normala, de 8 ore/zi si 5 zile/saptamana, in conditiile in care beneficiarul a efectuat activitati in exploatatia B.. si in zilele considerate ca fiind repaus saptamanal in acceptiunea Codului Muncii, respectiv in zilele de sambata si duminica nu se retin, nefiind dovedite." Referitor la neregula constând în nerespectarea Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011, recurenta-reclamantă a considerat că reținerile instantei de fond sunt rezultatul aplicarii gresite a dispozițiilor art. 5 alin. (5) din Ordinul M.A.D.R. nr. 119/2011 potrivit carora numarul de ordine al stupului apartine familiei de albine existenta in acesta. Referitor la neregula că Beneficiarul nu isi desfasoara si nu coordoneaza activitatea in cadrul exploatatiei apicole, acesta figurand ca angajat cu norma intreaga la o alta societate comerciala, a susținut recurenta că motivarea hotararii judecatoresti recurate este rezultatul interpretarii si aplicarii gresite a dispozitiilor Ghidului Solicitantului referitoare la definirea notiunii de "conducator de exploatatie" precum și a art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, în opinia recurentei, intelesul pe care legiuitorul l-a dat conducatorului de exploatatie vizând acea persoana care administreaza si gestioneaza activitatea apicola, care suporta si isi asuma consecintele juridice, manageriale, activitatea apicola desfasurându-se sub coordonarea sa, în speță, relevante fiind toate actele administrative, finaciare contabile care au fost intocmite de beneficiara sau au privit-o in mod direct. În fine, instanța de fond a interpretat si aplicat in mod gresit dispozitiile art. 17 si art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta facând trimitere la prevederile art. 17 și art. 6 alin. (4) cu privire la aplicarea principiului proportionalitatii, susținând că aceste dispoziții au fost aplicate greșit de instanța de fond, cand a concluzionat că nu poate fi retinuta incalcarea raportului de proportionalitate intre masurile administrative adoptate si scopul urmarit întrucât, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, raportat la fiecare neregula în parte, reclamanta a aratat si în cuprinsul cererii de chemare in judecata, dar si in cadrul motivelor de recurs, care sunt, in opinia sa, motivele de nelegalitate ale actelor administrative contestate.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute. Astfel, a arătat intimata că, pe de o parte, cu privire la unele dintre considerentele instanței de fond recurenta-reclamantă nu a formulat critici, enunțând doar reținerile din sentința recurată, iar pe de altă parte, sunt nefondate argumentele invocate prin cererea de recurs vizând greșita interpretare a judecătorului fondului referitoare la timpul lucrat înainte de instalare, conform declaratiilor depuse la dosarul cererii de finanțare, la reutilizarea plăcuțelor de identificare a stupilor, la folosirea sumelor acordate cu titlu de finanțare comunitară, la activitatea desfășurată de reprezentantul legal al proiectului și la aplicarea principiului proporționalității, actele contestate respectând prevederile legale în materie, astfel cum în mod judicios a apreciat prima instanță.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 15 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 ianuarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care cauza a fost amânată la data de 25 martie 2020, față de lipsa dosarului de fond. La termenul din 25 martie 2020, cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluția din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecății la data de 1 iulie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Între Agenția pentru Finanțarea Investitiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă și A., în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/18.03.2015, având ca obiect acordarea finanțării Proiectului intitulat: "Instalarea tanarului fermier A. pentru prima dată în exploatația apicolă din comuna Brebu, județul Prahova" într-un cuantum de 177.780 RON (40.000 euro). La data de 07.07.2015, anterior depunerii cererii de plată pentru tranșa nr. 2, a avut loc un control din partea AFIR, Direcția Control si Antifrauda, in urma căruia a fost incheiat procesul-verbal de constatare nereguli si de stabilire a creanțelor bugetare prin care s-a stabilit creanța bugetară în sumă de 96.828 RON (tranșa I), reținându-se, urmare a activității de verificare, următoarele elemente de fapt: timpul lucrat cu cel puțin 12 luni înainte de instalare în exploatația B.., respectiv 4 ore/zi, nu reprezintă peste 50% din timpul de lucru, nefiind respectată condiția de eligibilitate pct. 1.5 din Fișa de verificare a condițiilor minime de acordare a sprijinului; beneficiarul nu a respectat Ordinul M.A.D.R. nr. 119/2011. Plăcuțele de identificare a familiilor de albine au fost refolosite, fiind montate pe lăzi de stupi diferite, fapt constatat la două controale successive; beneficiarul nu demonstrează că familiile de albine declarate în cererea de finanțare aparțin exploatației sale agricole; beneficiarul nu face dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit până în prezent pentru procesul de producție, modernizarea și dezvoltarea exploatației, nefiind respectate prevederile din Planul de afaceri; beneficiarul nu își desfășoară și nu coordonează activitatea în cadrul exploatației apicole, acesta figurând ca angajat cu normă întreagă la o altă societate comercială. Sancțiunea stabilita de echipa de verificare, cu titlu de creanța bugetara, consta in recuperarea integrala a ajutorului financiar acordat, in speța a primei transe de plata in valoare de 96.828 RON. Totodată, echipa de verificare a propus si măsura rezilierii contractului de finanțare in considerentul pretinselor nereguli enumerate mai sus. Împotriva titlului de creanța a formulat contestație, respinsă prin Decizia nr. 42741/17.11.2015. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamanta A. cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 16.09.2015, a Deciziei nr. 42741/17.11.2015 de soluționare a contestației. Prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reclamanta exercitând calea de atac a recursului, întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă cu privire la faptul că instanța de fond a aplicat in mod gresit dispozitiile art. 237 alin. (2) pct. 3 si 4 C. proc. civ., în conformitate cu care in scopul realizarii cercetarii judecatoresti, instanta va examina fiecare pretentie si aparare in parte, pe baza cererii de chemare in judecata, a intampinarii, a raspunsului la intampinare a explicatiilor partilor, precum și faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, critici care se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Astfel, lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată. În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv. Aceasta nu înseamnă, însă, că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentei neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din perspectiva nemotivării. Totodată, nu este incidentă nici teza aceluiași articol cu privire la faptul că sentința recurată ar cuprinde motive contradictorii prin prisma argumentelor invocate de recurentă. Înalta Curte amintește că în practica instanțelor de control judiciar s-a reținut constant că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., atunci când există o contradicție între soluția pronunțată și considerentele ce stau la baza acestea sau atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raționamentul care a stat la baza pronunțării soluției. În acest context, intanța de control judiciar că este eronată susținerea recurentei în sensul că pe de o parte instanța fond a confirmat temeinicia criticilor aduse de aceasta actelor administrative, insa pe de alta parte, instanta a retinut ca reclamanta nu a facut dovada acestora. Astfel, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește respectarea Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011, "considerentele de ordin teoretic expuse de reclamantă sunt corecte", însă din prevederi art. 7 coroborate cu cele ale art. 5 alin. (5): "Numărul de ordine al stupului aparține familiei de albine existentă în acesta", se deduce concluzia prezentată prin acțiune, în sensul că familia de albine poate fi transferată temporar în alt stup, păstrând același număr de identificare, în cazul realizării activităților de curățare, igienizare, dezinfecție, reparație a stupului deteriorate", iar "reclamanta nu a prezentat dovezi care să confirme elementele de fapt susținute - cu privire la desfășurarea, în concret, a activităților sus menționate în perioada situată între cele două verificări: februarie - iulie 2015, la stupii pentu care s-a reținut în actul contestat schimbarea plăcutelor de identificare, activități care ar fi necesitat mutarea temporară a familiilor de albine", fără ca prin aceasta să se contrazică în sensul în care încearcă recurenta să inducă prin reexprimarea considerentelor sentinței. Nu este sustenabilă nici susținerea recurentei-reclamante în sensul că instanta a retinut in sarcina acesteia doua obligatii simultane, care, in opinia sa, se exclud una pe cealalta, respectiv obligatia beneficiarului de a demonstra ca cel putin 30% din sprijinul acordat, va fi investit pentru realizarea conformitatii cu standardele comunitare, modernizarea si dezvoltarea exploatatiei apicole, care inlatura obligatia aceluiasi beneficiar de a face dovada utilizarii intregului sprijin financiar primit in scopurile prevazute in proiect. Înalta Curte constată că instanta de fond a reținut că " … Susținerea conform căreia beneficiarul a avut obligatia să demonstreze faptul că folosește cel puțin 30% din valoarea sprijinului pentru dezvoltarea exploatației agricole, … nu prezintă relevanță, atâta vreme cât beneficiarul nu a făcut dovada utilizării sprijinului financiar obținut de la AFIR pentru procesul de producție, modernizare și dezvoltarea fermei … ", fiind eronată interpretarea dată de recurenta-reclamantă pentru a induce reținerea în sarcina sa a două obligații care se exclud reciproc. Astfel, reține instanța de recurs că neregula constatată nu se referă la faptul că beneficiarul nu ar fi demonstrat că cel puțin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației, ci la faptul că, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R., acesta nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri. Planul de afaceri reprezintă un document elaborat și prezentat de solicitant, care cuprinde activități pe care acesta și le propune, angajându-se să le efectueze, activități ce devin condiții obligatorii odată cu obținerea sprijinului financiar nerambursabil, pe toată perioada contractului de finanțare. Asa cum rezultă din raportul de control din 27.07.2015, conform Planului de afaceri, "din valoarea sprijinului de 36.000 euro vor fi achitate: 135 cutii stupi, o centrifugă pentru miere pentru rame dadant, o centrifugă pentru miere pentru rame 3/4, un cântar, o instalație de transformare a mierii în cremă și un generato de curent de 11.845 euro (30%), iar diferența de 24.155 euro va fi folosită în procesul de producție, pentru modernizarea și dezvoltarea fermei. În anul 1 nr. familiilor de albine va crește cu 55 de familii și va ajunge la 214". Beneficiarul a încasat prima tranșă, de 96.828 RON, la data de 22.04.2015, iar la data de 13.07.2015 în sold exista suma de 20.924,11 RON, cu privire la diferența de 75.903,89 RON din extrasul de cont rezultând următoarele aspecte: plată factura nr. x/16.06.2015 în data de 18.06.2015 cu OP 01/18.06.2015, 33.767,25 RON, plată suma de 5.500 RON către B. conform facturii nr. x/10.06.2015 pentru contractul de consultanță din 22.01.2015, constituire depozit bancar în valoare de 30.000 RON la C., plată cu cardul la D. în valoare de 657,27 RON, mai multe retrageri de numerar de la ATM în valoare totala de 5.840 RON. Or, reclamanta avea obligația de a face dovada utilizării sprijinului financiar primit pentru realizarea activităților prevăzute în cadrul proiectului (producția, modernizarea și dezvoltarea fermei apicole). Nu poate fi invocată, lipsa dovezii privind ieșirea sumelor de bani retrase de la ATM din patrimoniul reclamantei, prezumându-se că retragerea de numerar de la ATM se realizează în vederea schimbării destinației sumelor de bani, totodată, reclamanta nedovedind o situație de fapt contrară celei reținute prin procesul-verbal cu privire la existența celor 135 de cutii cumpărate cu factura din 18.06.2015, pârâta reținând că acestea nu au fost prezentate echipei de control. Prin urmare, beneficiarul avea obligația de a demonstra utilizarea sumei în scopul realizării activităților prevăzute în cadrul proiectului - producția, modernizarea și dezvoltarea fermei apicole - și de a oferi justificări legale cu privire la modalitatea de utilizare a respectivei sume. În măsura în care recurenta ar fi îndeplinit în mod corect și riguros obligațiile legale asumate prin contractul de finanțare încheiat cu intimata și ar fi utilizat sumele acordate în strictă conformitate cu scopul Proiectului, numai în această situație ar fi putut invoca faptul că perioada de implementare a Proiectului nu a fost încheiată. Pentru a fi în această situație însă și a putea demonstra buna-credință, sumele de bani acordate cu titlu de finanțare beneficiarului, neutilizate până în prezent, ar fi trebuit să se regăsească în contul de proiect. Această condiție însă nu a fost îndeplinită, iar recurenta nu a putut face dovada că a utilizat suma retrasă din contul de proiect în conformitate cu obiectivele proiectului. Așa fiind, Înalta Curte constată că judecătorul primei instanțe a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor de lege aplicabile cauzei, iar argumentația oferită în sprijinul soluției adoptate nu cuprinde motive contradictorii, cum fără temei s-a susținut de către recurentă. Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente nici prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, în ceea ce privește neregula referitoare la timpul de lucru cu cel putin 12 luni inainte de instalare in exploatatia B. nu reprezinta peste 50% din timpul de lucru nefiind respectata conditia de eligibilitate pct. 1.5 din Fisa de verificare a conditiilor minime de acordare a sprijinului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă s-a limitat la a enunța considerentele instanței de fond fără a formula vreo critică concretă cu privire la normele legale și modul în care acestea care au fost greșit interpretate și aplicate, în raport de care să se efectueze controlul judiciar. Referitor la neregula constând în nerespectarea Ordinului M.A.D.R. nr. 119/2011, critica recurentei privind reținerea instanței referitoare la reutilizarea plăcuțelor de identificare a stupilor este nefondată. Astfel, Înalta Curte constată că din actele dosarului rezultă că placutele de identificare a familiilor de albine au fost schimbate pe lazile de stupi, numerele de identificare fiind fixate pe alte lăzi ca anterior (codurile 31-004-000413; 31-004-000560, 31-004-000563; 31-004-000565, 31-004-00557, 31-004-000553; 31-004-000515, 31-004-000495, 31-004-000482, 31-004 000474, 31-004-000481, 31-004-000481). Or, conform art. 7 din Ordinul M.A.D.R. nr. 119/2011 "(1) În cazul vânzării sau dispariției familiei de albine, apicultorul anunță în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în Registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia. (2) Apicultorul care cumpără familii de albine este obligat să anunțe în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative pentru a primi numere de identificare. (3) În cazul deteriorării stupului, apicultorul procedează conform tehnologiei apicole, transferând familia de albine în alt stup și păstrează același număr de identificare." Totodată, potrivit art. 5 alin. (5) "Numărul de ordine al stupului aparține familiei de albine existentă în acesta". Din analiza acestor prevederi legale coroborate rezultă că familia de albine poate fi transferată temporar în alt stup, păstrând același număr de identificare, în cazul realizării activităților de curățare, igienizare, dezinfecție, reparație a stupului deteriorat. Așadar, în mod corect a reținut instanta de fond că plăcuțele de identificare a stupilor au fost reutilizate, fiind încălcate astfel prevederile legale antemenționate, raportat la faptul că recurenta reclamantă a admis acest lucru, însă nu a prezentat dovezi care să confirme faptul că au fost realizate activități de curățare, igienizare dezinfecție sau reparatie a stupilor. În ceea ce privește critica referitoare la greșita interpretare a instanței efectuată în legătură cu activitatea desfășurată de reprezentantul legal al beneficiarului proiectului, Înalta Curte arată că punctul de plecare în analiza impusă de conținutul neregulii reținute în sarcina recurentei îl constituie scopul Măsurii 112, urmărit prin finanțarea acordată beneficiarului proiectului. În acest sens, se reține că obiectivele operaționale urmărite prin Măsura 112 se referă la creșterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca șefi de exploatații și încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiții. Potrivit Ghidului Solicitantului, conducătorul exploatației este "acea persoană care administrează și își asumă riscuri economice privind exploatația agricolă (poate fi: persoană fizică sau acționar și administrator unic)", persoană care se va ocupa de realizarea planului de afaceri propus prin proiect. Trebuie avut în vedere faptul că în baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul cererii de finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți, iar neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare. Astfel, beneficiarul finanțării este obligat să demonstreze faptul că acesta coordonează efectiv activitatea în cadrul exploatației apicole, obligație esențială, pe care beneficiarul nu a fost în măsură să o demonstreze și nici să prezinte argumente pertinente echipei de control în sensul demonstrării respectării acestei condiții. În conformitate cu prevederile din contractul de finanțare, beneficiarului îi revine obligația să răspundă la solicitările Autorității Contractante și să pună la dispoziția acesteia orice informație sau document solicitat cu privire la proiectul pe care îl gestionează, obligație pe care în mod indubitabil recurenta nu a înțeles să o respecte. Dimpotrivă, s-a stabilit că reprezentantul legal al recurentei își desfășura activitatea cu normă întreagă la o altă societate, fiind evident că nu se putea implica corespunzător și în activitatea de administrare și coordonare a exploatației apicole, derularea unei asemenea activități necesitând alocarea de timp și resurse, preocupare și asumare de riscuri, chestiuni imposibil de realizat prin intermediari, fără un contact nemijlocit și suficient cu munca în sine, cel puțin până la crearea unor condiții care să asigure bunul mers al afacerii, activitatea de deplasare în pastoral fiind, de asemenea, esențială pentru creșterea veniturilor în exploatația agricolă. Înalta Curte constată, în acord cu opinia judecătorului fondului, că reclamanta nu a administrat dovezi din care să rezulte că în concret își desfășoară și coordonează activitatea în cadrul exploatației apicole, simpla invocare prin cererea de recurs a actelor administrative, finaciare contabile care au fost întocmite de beneficiară sau care au privit-o în mod direct, nefăcând dovada în sensul arătat. În ceea ce privește susținerile recurentei privind încălcarea principiului proporționalității, Înalta Curte reține că potrivit art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv". Potrivit art. 17 din același act normativ: "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității." Totodată, art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 stipulează că: "(…) (4) În aplicarea prevederilor alin. (1) și având în vedere principiul proporționalității, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari, în situația în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanțare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel; (5) Reducerile prevăzute la alin. (4) se efectuează în funcție de gradul de realizare a indicatorilor/obiectivelor, în conformitate cu procedurile specifice stabilite de fiecare autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene." În acest sens sunt prevederile art. 11 alin. 3 "încetarea contractului" din Anexa I la Contractul de finanțare care dispune: "în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, (...) precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realității. Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă." Principiul proporționalității presupune, așadar, că orice măsură adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului. Înalta Curte, împărtățind opinia judecătorului fondului, apreciază că nu poate fi reținută încălcarea raportului de proporționalitate între măsurile administrative adoptate și scopul urmărit, având în vedere încălcarea unei condiții minime pentru acordarea sprijinului, lipsa dovezilor cu privire la îndeplinirea cerinței esențiale pentru atingerea obiectivelor Măsurii "Instalarea tinerilor fermieri", aceea a desfășurării și coordonării activității în cadrul exploatației apicole de către tânărul fermier raportat la care au fost evaluată îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, lipsa dovezilor concludente cu privire la necesitatea aplicării în speță a dispozițiilor legii interne prevăzute pentru situația deteriorării stupului - la situația cu caracter temporar a efectuării unor lucrări de igienizare, reparații, lipsa dovezii privind folosirea integrală a sprijinul financiar primit pentru procesul de producție, modernizare și dezvoltare a exploatației, cu respectarea prevederilor din Planul de afaceri, elementele de incertitudine cu privire la îndeplinirea obligației de achiziționare a 135 de cutii de stup, în condițiile în care acestea nu au fost prezentate la controlul efectuat. Este adevărat că valoarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli care nu afectează întreaga eligibilitate a proiectului se stabilește prin aplicarea principiului proporționalității, însă, în speță, neregula constată afectează întreg proiectul asumat, elementele identificate și menționate anterior indicând nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate și selecție, cuantumul debitului fiind calculat în conformitate cu prevderile legale. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor factuale reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.