ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 853/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 27.04.2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 03.11.2015 si înregistrat sub nr. x/06.11.2015 si a Notei de descoperire a unei nereguli IRD-01 nr. 36268/02.10.2015, anularea Deciziei 36265/02.10.2015, cu privire la contestația 109/01.10.2015 împotriva modului de verificare a eligibilității cheltuielilor si de stabilire a refuzului plații, notificat beneficiarului prin notificarea nr. x/24.09.2015 și anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 1506 din data de 13.01.2016.

Prin sentința civilă nr. 3495 din 11 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3495 din 11 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond nu a prezentat o situație de fapt obiectivă. Astfel, în ciuda celor reținute de instanța de fond, nu a existat nicio societate concurentă care să creeze un obstacol suplimentar în calea îndeplinirii obiectivelor măsurii. Aceste obiective nu vizau lipsa existenței oricăror legături cu orice altă societate deținută de vreo rudă sau afin al asociatului sau al administratorului solicitantului. S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. nu au fost solicitanții fondurilor nerabursabile, astfel că nu ar fi trebuit să îndeplinească cele două criterii, respectiv de start-up sau de societăți conduse de femei până în 40 de ani. Faptul că asociatul unic al societății, dna D., avea legături comerciale și de rudenie cu asociatul unic al celor două societăți nu are nicio relevanță pentru punctajul primit la criteriile de selecție pentru S.C. A. S.R.L..

A menționat că Legea nr. 346/2004 invocată de instanța de fond nu impune anumite condiții de declarare a eligibilității unei societăți comerciale care este clar să este independentă. Faptul că asociatul unic al unei societăți comerciale este acționar minoritar și în alte societăți sau faptul că soțul asociatului unic al unei societăți comerciale este asociat majoritar în alte societăți nu împiedică societatea comercială să fie autonomă, potrivit legii, câtă vreme nu o altă societate deține peste 25% din capitalul social. Astfel, documentele prezentate de reclamantă nu erau inexacte sau incomplete nici referitoare la numărul mediu de salariați care nu depășea prevederea legală pentru IMM-uri, nici încadrarea în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, fiind o descurajare nelegală condiționarea existenței unei societăți comerciale și îndeplinirea criteriilor de eligibilitate într-un proiect de finanțare fonduri europene de lipsa oricăror legături ale asociatului unic cu alte societăți comerciale.

A mai arătat recurenta că instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanta nu ar fi putut funcționa independent deoarece avea utilitățile furnizate de B. S.R.L. și un contract de comodat. Totodată, în ceea ce privește livrarea producției obținute ca urmare a implementării proiectului, reclamanta a arătat că relația cu cele două societăți vizate a fost singura soluție, temporară, pentru asigurarea posibilităților de desfacere.

În ceea ce privește crearea de locuri de muncă, față de cele reținute de instanța de fond, reclamanta a menționat că nu este interzis ca un salariat să aibă contracte de muncă și cu alte societăți comerciale, această interdicție contravenind Codului Muncii, precum și faptul că locurile de muncă asumate prin cererea de finanțare au fost create cu mult timp înainte de finalizarea implementării proiectului. Faptul că temporar au existat salariați care au activat cu contracte de muncă la două societăți comerciale este un imperativ de natură logistică și de personal, întrucât identificarea și recrutarea de persoane specializate necesita un termen lung de realizare.

În ceea ce privește pretinsa existență a unor elemente obiective și subiective pentru determinarea existenței unor condiții artificiale la obținerea finanțării, reclamanta a arătat că S.C. C. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au fost înființate și funcționau cu mult timp înaintea constituirii reclamantei, iar E. este căsătorit de mult timp cu D., fiind normal ca soții să locuiască împreună.

În speță nu poate fi aplicată hotărârea pronunțată de CJUE în cazul Slancheva Sila ca jurisprudență, întrucât în speță obiectivul a fost atins sau s-a încercat pe cât posibil atingerea acestuia, iar pe de altă parte, nu s-a putut constata un avantaj creat artificial pentru obținerea finanțării. În speța de față nu există o legătură funcțională între proiecte, doar reclamanta fiind societatea aplicantă a schemei de finanțare. Nu s-a putut constata separarea în mod artificial a proceselor tehnice și de producție în cadrul unor proiecte diferite, nici utilizarea în comun a unei infrastructuri finanțate prin Programul de dezvoltare rurală, ci doar relații comerciale între cele trei societăți.

Recurenta a mai arătat că în speța de față nu a fost indicată în mod expres nicio dispoziție a dreptului comunitar rezultată dintr-un act sau o omisiune a sa care ar fi putut avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, iar în acest caz nu poate fi luată în considerare motivarea instanței de fond în sensul că acest control ar fi constatat în mod legal existența unor nereguli în baza verificării ulterioare ocaziei depunerii documentației. Nu au fost respectate prevederile art. 21 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011. Prin procesul-verbal contestat nu există o analiză distinctă a realizării obiectivelor generale, specifice și operaționale ale proiectului și Măsurii 312 pe baza împrejurărilor obiective ale cauzei pentru a se putea stabili dacă finalitatea urmărită de schema de ajutor a fost atinsă. Nu există niciun element din care să rezulte că obiectivul general enunțat în Ghidul solicitantului ar fi fost eludat.

Recurenta a menționat că este absurd să se ceară unui aplicant să îmbunătățească viața economică din spațiul rural pentru toți locuitorii respectivului spațiu în mod concret. Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate, astfel cum recunoaște și autoritatea contractantă prin fișa de control întocmită la locul situării efective a investiției.

Recurenta a mai arătat că identitatea de sediu nu poate reprezenta un indicator fizic, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Totodată, este lipsit de relevanță aspectul că funcționarea efectivă a societăților comerciale s-a desfășurat cu privire la o serie de activități esențiale pentru un proiect într-un spațiu comun, atâta timp cât doar reclamanta este aplicantă a fondurilor europene, iar în privința existenței condițiilor artificiale este necesară condiția ca și o altă societate să fie aplicantă la același program efectiv de primire a fondurilor nerambursabile. În acest context nu au relevanță nici datele de contact ale societăților.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susținut intimata că în mod corect instanța de fond a reținut că sunt prezente elementele pentru conturarea existenței unor condiții artificiale, respectiv elementul obiectiv și elementul subiectiv, raportat la indicatorii externi, juridici și indicatori contabili.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 03.11.2015 si înregistrat sub nr. x/06.11.2015 si a Notei de descoperire a unei nereguli IRD-01 nr. 36268/02.10.2015, anularea Deciziei 36265/02.10.2015, cu privire la contestația 109/01.10.2015 împotriva modului de verificare a eligibilității cheltuielilor si de stabilire a refuzului plații, notificat beneficiarului prin notificarea nr. x/24.09.2015 și anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 1506 din data de 13.01.2016.

Actele administrative atacate vizează contractul de finanțare nr. x ce are ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul "Achiziționare de utilaje noi și eco-eficiente la A.". Ulterior, a fost încheiat Actul Aditional nr. 7/21.07.2015.

Valoarea totala eligibila a proiectului este de maxim 1.162.956 RON, echivalent a maxim 258.492 euro (1 euro=4,4990 RON), exclusiv TVA (aceasta fiind cheltuiala neeligibila).

Au fost depuse si încasate doua Transe de plata în cuantum total de 586.861,68 RON:

- Transa I - 261.341,91 RON, echivalent 59.120,44 euro (FEADR- 215.344,29 RON, echivalent 48.714,92 euro,la care se adăuga PERE 45.997,62 RON, echivalent 10.405,52 euro) in care contribuție UE- 248.274,82 RON si BS-13.067,09 RON, curs valutar 4,4205 RON/euro;

- Transa II- 325.519,77 RON, echivalent 73.897,79 euro din care contribuție UE- 309.243,78 RON si BS-16.275,99 RON, curs valutar 4,4050 RON/euro.

Transa 3 de plata depusă de beneficiar a fost declarata neeligibila.

Prin Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/06.11.2015 întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011 s-a constatat că investiția realizată de S.C. A. S.R.L. județul Giurgiu a devenit neeligibilă ca urmare a prevederilor legale și contractuale încălcate, motiv pentru care s-a dispus rezilierea contractului de finanțare x/25.03.2014 si recuperarea ajutorului financiar nerambursabil acordat de A.F.I.R., în cuantum de 586.861,68 RON.

Împotriva Procesului-verbal de constatare nr. x/06.11.2015 s-a formulat contestație, soluționată prin respingerea acesteia prin Decizia nr. 1506/13.01.2016.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a criticat sentința instanței de fond arătând că situația de fapt nu a fost reținută în mod obiectiv și că reclamanta este o societate independentă, nefiind deținută de nicio altă societate comercială și având asociat unic pe dna D.. Relația cu cele două societăți a fost doar temporară și că au fost create cele nouă locuri de muncă create prin cererea de finanțare cu mult timp înainte de finalizarea implementării proiectului. Totodată, a arătat că cele două societăți, C. S.R.L. și B. S.R.L. au fost înființate și funcționau cu mult timp înainte de constituirea societății reclamante și autoritatea pârâtă ar fi putut avea cunoștință de aceste aspecte la o verificare sumară. Totodată, în cauză nu se aplică hotărârea pronunțată de CJUE în cazul Slancheva Sila, obiectivul fiind atins sau încercându-se pe cât posibil atingerea acestuia și, totodată, nu s-a putut constata niciun avantaj creat artificial pentru obținerea finanțării, atâta timp cât societățile prin care se pretinde crearea acestui avantaj existau cu mult timp înaintea depunerii dosarului de finanțare. În cauză nu s-a putut constata separarea în mod artificial a proceselor tehnice și de producție în cadrul unor proiecte diferite și nici utilizarea în comun a unei structuri finanțate prin Programul de dezvoltare rurală. În concluzie, a arătat recurenta că nu se poate reține existența condițiilor artificiale în cauză.

Referitor la criticile formulate de către recurenta-reclamantă în sensul că aspectele ce i-au fost imputate erau cunoscute sau puteau fi cunoscute la o verificare sumară de către organismul cu atribuții în derularea fondurilor europene, Înalta Curte constată că, date fiind circumstanțele speței, deși inițial proiectul de finanțare părea a respecta normele legale pentru acordarea finanțării, la o analiză detaliată și coroborată a elementelor sale, se constată existența elementelor create artificial pentru obținerea de fonduri nerambursabile sau pentru obținerea acestora într-o sumă mai mare decât cea la care societatea avea dreptul.

Sub acest aspect, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt din speță, respectiv faptul că cele trei societăți, prin reprezentanții săi legali, soț si soție, au acționat concertat in scopul obținerii ajutorului financiar nerambursabil, care în condițiile date la momentul depunerii cererii de finanțare, sesiunea 01/2012, nu erau îndeplinite de două dintre societăți, respectiv S.C. B. S.R.L. si S.C. C. S.R.L., acestea fiind societati care nu ar fi primit punctaj la criteriile de selecție legal stabilite; S.C. A. S.R.L., societate înființata la 25.03.2011, era considerata start-up, fiind singura care se încadra in cerințele impuse de Fisa Măsurii 312 si de Ghidul solicitantului; S.C. A. S.R.L. nu poate funcționa independent, având utilitățile furnizate de S.C. B. S.R.L., si conform contractului de comodat nr. x/17.05.2011, a închiriat spațiul in care a implementat proiectul de la societatea la care sotul era asociat unic, S.C. B. S.R.L., iar utilitățile erau refacturate de către S.C. B. S.R.L. către S.C. A. S.R.L.; în perioada 28.02.2015-31.07.2015 S.C. A. S.R.L., din total producție livrata de 569.105,52 RON, a efectuat livrări către celelalte doua societati din grup in cuantum de 560.217,40 RON adică 98,44%; producția obținuta de S.C. A. S.R.L., materializata in produsul "cleme metalice", este de fapt un semifabricat care, fiind livrat ulterior către cele doua societati din grup, era transformat in produs finit de către acestea, fiind utilizat in asamblarea panourilor metalice, rezultând astfel un flux continuu al activității.

Înalta Curte constată că toate aceste aspecte denotă caracterul artificial al condițiilor create în vederea obținerii finanțării, astfel că susținerile recurentei-reclamante nu pot fi primite, câtă vreme legăturile mai sus arătate dintre societățile implicate denotă că acestea nu sunt entități de sine stătătoare, eligibile în cadrul unui proiect derulat pe Măsura 312, al cărei scop este dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii locurilor de muncă și a veniturilor adiționale, respectiv crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprindere.

Astfel, societatea ce urma a derula fonduri nerambursabile prin această măsură trebuia să fie de sine stătătoare, pentru a fi capabilă să contribuie prin forțe proprii la dezvoltarea economiei rurale, motiv pentru care din perspectiva situației de fapt și a legislației incidente nici nu are relevanță dacă elementele reținute sunt sau nu rezultatul unor coincidențe, câtă vreme mecanismul de derulare a evenimentelor nu lasă loc de interpretări, în sensul creării de condiții artificiale pentru obținerea unor finanțări nerambursabile.

Tot în legătură cu acest motiv de recurs se mai impune precizarea că, în mod evident, beneficiarul a avut cunoștință despre aplicarea legislației în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanțare prin Ghidul Solicitantului pentru măsura 312, ghid pus la dispoziția potențialilor beneficiari.

Tot în ceea ce privește crearea de condiții artificiale, Înalta Curte reține prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare."

În ceea ce privește susținerile recurentei în sensul că în cauză nu se aplică hotărârea pronunțată de CJUE în cazul Slancheva Sila, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a valorificat jurisprudența CJUE din cauza C-434/12 din perspectiva noțiunilor de "condiții artificiale" și "lipsă de autonomie funcțională", noțiuni clarificate în cuprinsul hotărârii date de instanța europeană. Astfel, în ambele cauze se pune problema interpretării dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 cu referire la existența unor elemente obiective și subiective pentru determinarea existenței unor condiții artificiale la obținerea finanțării.

Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe potrivit căreia în cazul proiectului analizat nu se poate aprecia realizarea obiectivului general al măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida, astfel, structura economică în zona rurală.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro - întreprinderi nu a fost atins, întrucât s-a constatat din verificările efectuate existența unei activități coordonate, aceasta fiind o verigă dintr-un lanț de activități complementare, în scopul obținerii unui avantaj pentru beneficiarul final al produsului finit, folosind utilajele achiziționate prin intermediul finanțării.

Aceste elemente dovedesc existența unei coordonări comune între societatea beneficiară de finanțare nerambursabilă și celelalte două societăți la care acționar unic sau majoritar este dl. E..

Înalta Curte apreciază că este judicioasă concluzia primei instanțe în sensul că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă în mod indubitabil faptul că recurenta a fost înființată cu scopul vădit de depășire, în mod artificial, a impedimentelor pe care le aveau societățile S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. în accesarea Măsurii 312, acestea fiind societăți care nu ar fi primit punctaj la criteriile de selecție legal stabilite (20 puncte pentru start-up și 10 puncte pentru societăți conduse de femei sau tineri până în 40 de ani).

Astfel, la verificarea finanțării s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca și elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale: indicatorii externi, fizici, indicatorii structurali, legali, juridici, indicatorii de afaceri, financiar-contabili, fiind identificate elemente comune între trei entități juridice:

În ceea ce privește indicatorii fizici, se reține identitatea de sediu între cele trei societăți, fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că este greu de acceptat că a existat un sprijin dezinteresat prin cedarea folosinței gratuite a spațiilor, acest aspect dovedind înțelegerea dintre doamna D., asociat unic al reclamantei, și soțul său, E., asociat unic al S.C. B. S.R.L..

Totodată, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv factura seria x nr. x/22.06.2015 emitent S.C. B. S.R.L., (refacturare utilitati luna mai 2015 către S.C. A. S.R.L.), rezultă că utilitățile furnizate de S.C. B. S.R.L., conform contractului de comodat nr. x/17.05.2011, erau refacturate de către S.C. B. S.R.L. către S.C. A. S.R.L.

Referitor la datele de contact, s-a constatat în mod corect că numărul de fax din cererea de finanțare este același cu cel al S.C. C. S.R.L., iar adresa de e-mail prezentată de S.C. A. S.R.L. este x@x.com.

La capitolul "indicatori funcționali/legali", s-a reținut că reprezentantul legal al proiectului/asociat unic al S.C. A. S.R.L., d-na D., este și asociat cu o cotă de 0,14% la S.C. C. S.R.L. alături de soțul său E., care deține o cotă de 99,86%, tot dl. E. fiind și asociat unic al S.C. B. S.R.L.

D-na D., reprezentant legal al S.C. A. S.R.L. era, la data controlului, angajata cu timp parțial 2 ore/zi in cadrul S.C. B. S.R.L., acesta fiind singurul contract de munca pe care îl avea.

În ceea ce privește indicatorii de afacere/contabili/financiari, s-a reținut că există nu doar legături de rudenie în cadrul acționariatului celor 3 societăți comerciale (sot-sotie), ci și de afacere (producție livrata exclusiv către societățile din grup), legături financiare, contabile, respectiv o politica de personal comuna.

În perioada 28.02.2015-31.07.2015, S.C. A. S.R.L. a efectuat livrări în procent de 98,44% către celelalte două societăți (către S.C. C. S.R.L. au fost efectuate livrări reprezentând 78,86%, iar către S.C. B. S.R.L. au fost efectuate livrări în reprezentând 19,58%) aspect ce arată faptul că destinatarul cvasi-exclusiv al producției S.C. A. S.R.L. este soțul asociatului unic, prin societățile controlate.

Așadar, s-a constatat faptul că o parte covârșitoare a producției societății A. S.R.L. este utilizată de celelalte 2 societăți pentru asamblarea unui alt produs, astfel că se identifică un flux de producție între cele 3 societăți.

În plus, din analiza contractelor depuse de reclamantă rezultă că acestea au valori foarte mici, valoarea comenzilor ferme fiind de doar 6.460,83 euro (aproximativ 29.000,00 RON), nesemnificativă raportat la valoarea schimburilor dintre societățile controlate de F., de 560.217,40 RON.

Din analiza codurilor CAEN ale celor trei societăți, s-a constatat că S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L.) desfășoară activități pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente atât între ele cât și raportat la S.C. A. S.R.L.

Totodată, din verificările pe teren, a rezultat ca producția obținuta de S.C. A. S.R.L., materializata in produsul "cleme metalice", privește de fapt un semifabricat care, fiind livrat ulterior către cele doua societati din grup, era transformat in produs finit de către acestea, fiind utilizat in asamblarea panourilor metalice, rezultând astfel un flux continuu al activității.

Toate aceste aspecte nu pot duce la altă concluzie decât cea la care au ajuns autoritatea pârâtă și instanța de fond, în condițiile în care se regăsesc suficienți indicatori care oferă ideea unei afaceri de familie, regăsindu-se atât elemente de natură obiectivă, cât și subiectivă care arată că reclamanta a creat condiții artificiale pentru a obține fonduri europene cu depășirea plafonului, denaturând astfel scopul Măsurii 312.

În raport de aspectele anterior prezentate, este corectă concluzia primei instanțe în sensul că nu există niciun element care să conducă la ideea că s-a intenționat crearea unei veritabile microîntreprinderi autonome care să deruleze o afacere proprie, așa cum s-a declarat prin cererea de finanțare. Într-adevăr, acțiunea concertată a societăților analizate, deținute de membrii aceleiași familii confirmă faptul că s-a urmărit de fapt dezvoltarea afacerii inițiale prin achiziționarea de noi utilaje necesare acesteia.

De asemenea, în mod justificat judecătorul fondului a reținut incidența dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 346/2004, cele trei societăți activând pe aceeași piață relevantă, având cod CAEN identic, 2433, între acestea existând relații comerciale, în cauză fiind făcută dovada întrunirii condițiilor legale pentru constatarea existenței unor întreprinderi legate.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că recurenta avea obligația, potrivit cererii de finanțare depuse în sesiunea 01/2020, să declare legăturile sale cu alte societăți, iar reprezentantul legal al S.C. A. S.R.L., dna D., a prezentat documente inexacte și incomplete, arătând că societatea este o întreprindere autonomă, fără a preciza societățile la care aceasta și soțul său sunt asociați.

Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă a criticat legalitatea controlului ex-post și a arătat că nu a fost indicată în mod expres nicio dispoziție a dreptului comunitar rezultată dintr-un act sau o omisiune a sa care ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene. În atare situație, nu se poate lua în considerare motivarea reținută de instanța fondului că acest control ar fi constatat în mod legal existența unor nereguli în baza verificării ulterioare depunerii documentației.

Această critică este nefondată, legiuitorul european stabilind posibilitatea unor asemenea controale în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, potrivit cărora:

"1. Se efectuează controale ex post pentru operațiunile de investiții pentru a verifica respectarea angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau prevăzute de programul de dezvoltare rurală.

Se constată că, deși la momentul încheierii contractului a fost verificată îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, totuși la acel moment Agenția nu a avut la dispoziție toate datele privind implementarea proiectului și modalitatea de derulare a acestuia, astfel încât este îndreptățită ca pe perioada de monitorizare să supună beneficiarii unor controale ex post, tocmai pentru stabilirea eventualelor nereguli, așa cum sunt ele definite de O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității vizând măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Pe de altă parte, conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel."

Așadar, stabilirea faptului că la momentul încheierii contractului au fost create condiții artificiale pentru accesarea finanțării poate fi efectuată și ulterior acestui moment, cu atât mai mult cu cât existența condițiilor artificiale se verifică atât în raport cu conduita reclamantei la momentul încheierii contractului, cât și în raport cu activitatea sa ulterioară.

Prin urmare, verificarea formală a îndeplinirii condițiilor de accesare a finanțării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menținerea acestor condiții și a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate inițial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenței unei nereguli.

În acest sens, se observă că potrivit reglementărilor legale, una din principalele atribuții ale AFIR este efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Totodată, se constată că, deși elementele în raport cu care s-a reținut crearea de condiții artificiale subzistau la data depunerii cererii de finanțare, identificarea lor a presupus o analiză coroborată a contractului de finanțare al recurentei cu cele ale celorlalte societăți cu care aceasta avea legături.

Este adevărat că AFIR avea obligația legală de a verifica condițiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, însă atribuțiile intimatei-pârâte de verificare a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate se întind pe toată durata de derulare a contractului, astfel că, dacă la momentul acordării ajutorului nu au existat toate premisele constatate ulterior, nu se poate vorbi de faptul că prin depistarea acestora în cadrul unei acțiuni de control, autoritatea și-ar fi depășit atribuțiile.

În acest context, în cauză, stabilirea existenței condițiilor artificiale s-a efectuat pe baza unui proces complex de coroborare a mai multor elemente, care luate în ansamblu au creat convingerea autorității că s-au încălcat dispozițiile legale, iar nu prin simpla verificare formală a îndeplinirii condițiilor de la momentul acordării finanțării.

Critica recurentei privind faptul bugetul Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale nu a suferit nici un prejudiciu nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, întrucât neregula, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 este reprezentată de orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele ordonatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Prin urmare, prejudiciul produs bugetului Uniunii Europene sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a fondurilor accesata atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

O încălcare a normelor din dreptul Uniunii, prin neîndeplinirea obiectivelor ca urmare a creării condițiilor artificiale, constituie o neregulă care obligă autoritatea competentă din statul membru să recupereze ajutorul financiar acordat, conform dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C- 465/10 pct. 47 și C-199/03 pct. 31), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind aceea că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obținut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15) dar cu aplicarea principiului proporționalității, consacrat de jurisprudența Curții.

Se mai reține și că, prin soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de către secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 24 noiembrie 2014, s-a considerat că în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecției financiare pentru recuperarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora nu este condiționată de existența unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naționale, cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în anexa la ordonanța de urgență, în care aplicarea corecției financiare este condiționată de existența prejudiciului.

Recurenta-reclamantă a mai criticat sentința instanței de fond arătând că nu există niciun aspect din care să rezulte că obiectivul general al măsurii enunțat în Ghidul solicitantului ar fi fost eludat, arătând că este absurd să ceri unui aplicant să îmbunătățească viața economică din spațiul rural pentru toți locuitorii respectivului spațiu în mod concret și că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate. A mai arătat că este lipsit de relevanță faptul că cele trei societăți comercial au același sediu în care își desfășoară activitatea, câtă vreme numai una dintre acestea a solicitat fonduri nerambursabile, identitatea de sediu neputând reprezenta un indicator fizic.

Referitor la neregula privind neîndeplinirea condiției de eligibilitate referitoare la crearea și menținerea unor locuri noi de muncă în mediul rural, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect existența neregulii raportat la împrejurarea că la data controlului, din datele Revisal, in cadrul S.C. A. S.R.L. existau 6 salariați care activau simultan si in cadrul celorlalte doua societati din grup, respectiv G. si H. (in cadrul S.C. B. S.R.L. de unde au si provenit), I. si J. (in cadrul S.C. C. S.R.L., de unde au si provenit), iar alte doua persoane, respectiv K. si L. erau încadrate cu timp parțial in toate cele trei societati. Astfel, din extrasul Revisal al S.C. A. S.R.L., datat 14.08.2015 depus la ultima transa de plata a rezultat ca din 14 salariați înscriși, 2 salariați aveau contracte de munca încetate si restul de 12 erau activi, iar din acest ultim număr, două persoane figurau cu timp parțial si o parte din cei cu timp integral au fost angajați conform schemei descrise anterior. Totodată, s-a menționat faptul ca, la data controlului, d-na D., reprezentant legal al S.C. A. S.R.L., era angajata cu timp parțial 2 ore/zi in cadrul S.C. B. S.R.L., acesta fiind singurul contract de munca pe care îl avea.

În aceste condiții nu se poate afirma că recurenta-reclamantă și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de finanțare referitoare la crearea de noi locuri de muncă pentru terțe persoane, în acest mod încălcându-se obiectivul Măsurii 312 referitor la crearea de locuri de muncă în mediul rural.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, criticile formulate în recurs neevidențiind incidența motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind corect justificate observațiile și aprecierile primei instanțe, pe care instanța de control juridic și le însușește în totalitate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3495 din 11 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3495 din 11 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2020.