ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2020

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.09.2016 sub dosar nr. x/2016, reclamantul P.F.A. A. a chemat în judecată pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând instanței să dispună anularea Deciziei nr. 6926/03.03.2016 de respingere a contestației și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 17.12.2015 înregistrat sub nr. x/28.12.2015, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința obligării pârâtei la efectuarea plăților aferente ambelor tranșe în sumă totală de 172.932,00 RON; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1364 din 12 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P.F.A. A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul P.F.A. A. a declarat recurs, invocând critici care vizează cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurentul că nu sunt întrunite elementele obiectiv și subiectiv privind stabilirea existenței condițiilor artificiale astfel cum sunt reglementate de art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, dispoziții legale care statuează asupra faptului că, fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăti în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Prin implementarea proiectului a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR, astfel încât nu poate fi reținută în cauză existența elementului obiectiv, contrar a ceea ce a reținut instanța de fond, iar în ceea ce privește condiția existenței elementului subiectiv, nici aceasta nu este îndeplinită, neexistând o coordonare între membrii familiei în scopul obținerii unui avantaj care să contravină schemei de ajutor.

A arătat recurentul că a îndeplinit obiectivul specific al Măsurii 112, deoarece conform planului de afaceri care a stat la baza aprobării finanțării, obiectivul urmărit a fost creșterea dimensiunii economice a fermei de la 22,738 UDE la 26,905 UDE, fapt împlinit pe deplin. La acest moment în patrimoniul de afectațiune al PFA A. se cultivă o suprafață de 51,75 ha teren și sunt un efectiv de 1037 ovine. Pentru a se ajunge la acest nivel, toți banii din finanțare și toți banii din veniturile activității economice au fost reinvestiți în activitatea fermei, fiind imposibil să se ajungă altfel la acest nivel de dezvoltare. Ori, aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către instanța de judecata la momentul soluționării cauzei.

Este cunoscut faptul că la persoanele fizice autorizate contabilitatea se ține în partidă simplă, fapt ce nu permite a demonstra altfel utilizarea finanțării, decât prin ponderea creșterii activului patrimoniului de afectațiune. Acest lucru s-a realizat și este evident. Modalitatea de plată a achiziției terenului în suprafață de 28.400 mp a fost o modalitate de compensare a unor datorii reciproce. Prin faptul că nu au fost virați banii din contul reclamantului, dar plata s-a făcut în numele persoanei fizice autorizate, contractul este legal, transferul este real și efectiv de la vânzător la cumpărător, iar terenul este cultivat și folosit în activitatea proprie de către P.F.A. A..

A mai arătat recurentul că potrivit prevederilor din Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 preluarea exploatațiilor se face cu toate suprafețele și animalele, așa cum apar în Registrul unic de identificare de la A.P.I.A. și/sau de ANSVSA și în Registrul agricol. La fel, se prevede că cedentul nu trebuie să mai fie înregistrat în Registrul unic de identificare de la A.P.I.A. și/sau în registrul exploatațiilor ANSVSA/DSVSA/circumscripție veterinară.

Controlul inspectorilor a fost motivat doar pe evidențele ANSVSA, cu toate că Ghidul Solicitantului prevede ca primă verificare evidența de la A.P.I.A.

Recurentul a depus la pârâtă adresa primită de către tatăl său B. de la A.P.I.A. cu nr. 1457/19.02.2016, prin care se arată că nu figurează în evidențele A.P.I.A. - Centru județean Bihor cu cereri de sprijin depuse în perioada 2011 - 2015.

Prin urmare, nu a avut loc o fărâmițare a exploatației zootehnice a tatălui său B., având în vedere că tot efectivul de animale pe care acesta l-a avut a fost cesionat.

În fine, recurentul a solicitat să se facă aplicarea interpretării date prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza nr. C-434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen director na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, deoarece chiar dacă s-ar aprecia că a procedat la o fărâmițarea a exploatației agricole, aceasta nu s-a făcut în scopul obținerii unui ajutor nejustificat, neexistând o intenție în acest sens, iar obiectivul propus a fost realizat.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant nu este fondat.

Recurentul-reclamant și-a circumscris motivele de casare invocate în considerarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Concret, recurentul a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele pentru stabilirea condițiilor artificiale create în cauză, așa cum a statuat autoritatea și prima instanță.

În legătură cu această critică, Înalta Curte va porni de la considerente de ordin teoretic, reamintind că în legătură cu existența condițiilor artificiale, prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, au fost interpretate în cauza nr. C 434/12 aflată pe rolul CJUE Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

În această cauză, CJUE a stabilit că: în cazul în care, din punct de vedere formal, un proiect de investiții îndeplinește criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea ajutorului, atunci proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune: pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins, întrucât condițiile pentru obținerea plăților au fost create în mod artificial; pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea plăților.

În continuare, Curtea a precizat că revine instanței naționale sarcina de a stabili existența acestor două elemente, care trebuie dovedite în conformitate cu normele dreptului național, în măsura în care nu se aduce atingere eficacității dreptului Uniunii.

Concluzionând, în hotărârea CJUE se stabilește că "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

În categoria beneficiarilor eligibili ai Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri", Ghidul solicitantului arată că se califică fermierii în vârsta de până la 40 de ani (neîmpliniți la data depunerii Cererii de Finanțare), persoane fizice sau juridice care practică în principal activități agricole și a căror exploatație agricolă: are o dimensiune economică cuprinsă între 6 și 40 UDE.

În cauză, necontestat este faptul că dl. C. - reclamantul și dl. B., frați, au obținut exploatația agricolă de la același cedent - B., tatăl acestora, prin fărâmițarea celei deținute de acesta din urmă în sensul divizării și, ulterior, au accesat măsura M112 în sesiuni diferite.

Ferma deținută de cedent înregistra un total al Unității de Dimensiune Economică de peste 40 UDE, astfel că preluarea sa integrală nu ar fi permis titularului înscrierea pentru obținere de finanțare.

Dată fiind această situație de fapt, se justifică, pe deplin, concluzia la care au ajuns organele de control și confirmată de instanța de fond, în sensul că beneficiarul a creat condiții artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile prin fărâmițarea exploatației pe care a preluat-o pentru a se instala ca tânăr fermier și prin formalitatea achiziționării.

Obiectivele Măsurii 112 sunt Îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare și conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă; Îmbunătățirea managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației șefilor acestora, fără creșterea populației active ocupate în agricultură.

Așa cum a reținut și instanța de fond, este evident că obiectivul Măsurii 112 nu a fost atins, în sensul că nu s-au finanțat două proiecte independente, care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcționează, ci practic s-a finanțat o singură entitate a cărei activitate profită doar acesteia.

Justificarea că împărțirea afacerii între cei doi frați ține de specificul realității românești nu poate fi primită atât timp cât recurentul - reclamant a obținut finanțarea pentru un proiect în cadrul Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri" având obiectivele mai sus menționate.

De asemenea, Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112 definește preluarea unei exploatații agricole ca reprezentând trecerea tuturor terenurilor agricole și a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la APIA sau în Registrul exploatațiilor de la ANSVSA/DSVSA/Circumscripție veterinară de la cedent la cesionar.

În egală măsură se arată că fărâmițarea exploatațiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj, contravine obiectivelor FEADR.

În concluzie, fracționarea numărului de animale, prin trecerea acestora de la o exploatație la alta, se încadrează în situația de fărâmițare a exploatațiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj.

Înalta Curte apreciază că raționamentul judecătorului fondului a fost corect și în ceea ce privește existența elementului subiectiv, acesta apreciind, pe baza probatoriul administrat în cauză, că a existat o coordonare deliberată între membrii D. cu scopul de a obține fonduri nerambursabile, în condițiile în care exploatația cedentului, tatăl beneficiarului reclamant, depășea limita maximă a Unității de Dimensiune Economică, neîndeplinind cerința esențială impusă de Ghidul solicitantului, de a se înscrie cel mult în categoria unei exploatații medii ca dimensiune. Totodată, din probatoriul administrat în cauză a reieșit că pe parcursul desfășurării activității s-au păstrat relații de colaborare economică, având în vedere că saivanul pentru oi nu a fost partajat în mod efectiv. De asemenea, constituie un indicator de natură a susține existența elementului subiectiv și faptul că B. a efectuat plata sumei de 39.021,01 RON pentru un teren achiziționat de reclamantul C., chiar dacă, ulterior controlului, dorind a se înlătura orice dubiu, s-a efectuat încă o plată către vânzător din contul personal al reclamantului.

În raport cu această situație de fapt, sunt nerelevante susținerile recurentului referitoare la îndeplinirea obiectivelor asumate prin cererea de finanțare, dată fiind nerespectarea condițiilor contractuale de finanțare și care au condus, în mod firesc, la măsurile adoptate prin procesul-verbal contestat.

În consens cu cele constatate de instanța de fond, Înalta Curte observă că actele administrative emise de intimată se bucură de legalitate și temeinicie, neregula constatată fiind justificată de situația de fapt concretă ce rezultă din probele administrate în cauză.

Ca atare, nefiind fondate criticile recurentului, prezentul recurs nu poate conduce la reformarea hotărârii instanței de fond.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 și disp. art. 496 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant PFA A. împotriva sentinței civile nr. 1364 din 12 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2020.