ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2990/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. - Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 25426 din 23 iulie 2014, precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 17474 din 27 mai 2014, acte emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Prin Sentința civilă nr. 1453 din 22 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și, pe cale de consecință, a anulat Decizia nr. 25426 din 23 iulie 2014 și Procesul-verbal de constatare nereguli și stabilire creanțe bugetare nr. 17474 din 27 mai 2014, acte emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva Sentinței civile nr. 1453 din 22 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. și s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reținerea spre rejudecare în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În cadrul motivelor de recurs, după o amplă prezentare a situației de fapt și a unor prevederi legale și contractuale, a fost criticată soluția instanței de fond pentru că a încălcat normele de drept material reprezentate de Legea nr. 346/2006 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, precum și Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1975/2006 și nr. 2988/1995.

Astfel, față de reținerile instanței, recurenta a arătat că în urma verificărilor efectuate și având în vedere motivele de fapt și temeiul de drept, se constată că beneficiarul A. are legătură strânse cu B. (asociat la SC C. SRL cu D.) și D. I.I. (împreună cu care deține investiții complementare) beneficiarul nefiind o întreprindere autonomă pe piață.

Așa cum s-a reținut prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 17474/2014, elementele ce demonstrează coordonarea de către B. a acțiunilor întreprinse de către cei doi beneficiari FEADR (A. I.I. și D. I.I. ar conduce, în opinia recurentei, la concluzia că în speță au fost create condiții artificiale cu scopul de a obține un avantaj necuvenit, respectiv depășirea plafonului maxim stabilit prin Fișa Măsurii 313 și încălcarea regulii de minimis, devenind astfel aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011, care a înlocuit art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei nr. 1975/2006.

La aceste concluzii s-a ajuns urmând și indiciile oferite de: indicatorii externi/fizici/investițiile sunt unele lângă altele, fără să existe delimitări normale între ele); indicatori de structură/juridici (companiile presupus legate au același consultant, companiile presupus legate au studii de fezabilitate sau planuri de afaceri identice sau foarte asemănătoare, managerul sau deținătorul și managerul unuia dintre companii este soțul/soția sau rudele proprietarului, aceleași persoane sunt acționare ale mai multor companii cu legături de afaceri, acționariat încrucișat al companiilor în spatele cărora se află aceleași persoane fizice, managerul sau deținătorul și managerul unuia dintre companii este împuternicit să aibă acces la contul bancar al companiei cu care se presupune că aceasta este legată) și indicatori de afaceri/contabili (companiile desfășoară afaceri complementare).

Un alt motiv de recurs vizează reținerea instanței de fond că nu s-a dovedit că între cele două societăți comerciale există raporturile prevăzute la alin. (1)-(3) ale art. 44 din Legea nr. 346/2004 din Legea nr. 346/2004, iar îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 313 de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociat.

Aspectele prezentate indică faptul că există similitudini și elemente comune între solicitanți și care duc la concluzia că există premisele creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți pentru depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 313, cei doi solicitanți au procedat la fracționarea artificială a unui proiect maxim de sprijin financiar.

Prin aceasta s-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 24 alin. (1) și 2 lit. c) și d), art. 26 din Regulamentul CE nr. 65/2011 și art. 2 alin. (1) și art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., O.U.G. nr. 41/2014, Legea nr. 554/2004, H.G. nr. 224/2008, Regulamentul nr. 65/2011, Regulamentul nr. 1290/2005, Regulamentul nr. 1083/2006 și Regulamentul nr. 2958/1995, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, dispozițiile contractului de finanțare și anexele acestuia.

Intimata A. I.I. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin Încheierea din 16 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părțile din litigiu.

Prin Încheierea din 27 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost admis în principiu recursul declarat și s-a dispus soluționarea litigiului, cu citarea părților.

După examinarea motivelor de recurs, a apărărilor invocate în cauză, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 17474 din 27 mai 2014 și a Deciziei prin care a fost soluționată contestația împotriva acestuia nr. 25426 din 23 iulie 2014, procesul-verbal fiind emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, ulterior, prin reorganizarea Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, iar decizia contestată fiind emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Prin procesul-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit s-a stabilit o creanță bugetară rezultată din nereguli în sarcina Întreprinderii Individuale A. de 401.808,10 RON, din care 321.446,48 RON - contribuție din fonduri UE și 80.361,62 RON - contribuție publică națională de la bugetul de stat.

Această creanță bugetară a fost stabilită pentru că s-a constatat nemenținerea eligibilității proiectului "Consolidare, modernizare și extindere corp clădire pentru schimbare de destinație în structura de primire turistică - bungalow și amenajare zona de agrement pentru activități", deoarece există legături între I.I. A., SC C. SRL, SC E. SRL și SC F. SRL, prin B. și un alt beneficiar FEADR - I.I. D. care au investiția realizată în aceeași localitate, în aceeași curte, ambele investiții beneficiind reciproc de facilitățile realizate prin proiect (acces la piscina realizată de D. I.I. și terenurile de sport realizate de A. I.I.).

S-a reținut și că beneficiarii A. I.I. și D. I.I. au cumpărat suprafețele de teren de la aceeași persoană fizică, dl. B. și nu există nicio delimitare fizică permanentă între cele două investiții; s-au constatat unele coincidențe în compunerea comisiilor de evaluare a ofertelor, a firmei consultant și proiectant al lucrărilor celor două proiecte finanțate.

Contestația împotriva acestui proces-verbal a fost respinsă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, dar criticile recurentei Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sunt nefondate deoarece soluția instanței de fond nu a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Prima critică adusă hotărârii instanței de fond s-a referit la faptul că, în mod greșit a reținut că "nu s-a demonstrat legătura dintre cele două beneficiare".

În raport de prevederile legale și cele statuate de jurisprudența CJUE, urmează a fi analizate cele reținute de autoritatea publică recurentă în actele contestate pentru a se stabili dacă există legătură între cele două beneficiare, respectiv dacă au fost create condiții artificiale cu scopul de a obține un avantaj necuvenit.

Măsura 313, în cadrul căruia a fost obținută finanțarea de către reclamanta I.I. A., are ca obiectiv general dezvoltarea activităților turistice în zonele rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale.

Instanța de fond a reținut în speță incidența jurisprudenței CJUE în cauza C-434/12 referitoare la interpretarea Regulamentului UE nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005, respectiv art. 4 alin. (8) potrivit căruia:

" fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor" .

Prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva, CJUE a statuat că:

"

1) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare".

Recurenta susține că reclamanta din prezenta cauză (A. I.I.) ar avea legături strânse cu D. I.I. pentru că împreună ar deține investiții complementare.

Însă, faptul că dl. B. a fost membru în comisia de evaluare a ambelor societăți, că a fost posesorul inițial al terenului pe care sunt amplasate investițiile nu dovedește că cele două beneficiare ale finanțării (A. I.I. și D. I.I.) ar deține "împreună investiții complementare", așa cum susține recurenta.

S-a susținut de către recurentă că între reclamanta din prezenta cauză și B., cel care a deținut terenul pe care a fost edificată construcția, ar exista relații de rudenie, dar, așa cum rezultă din copia certificatelor de naștere aflate la dosar, cei doi nu sunt frați, așa cum se arată de către recurenta-intimată.

Nici faptul că cele două beneficiare și-ar fi împărțit cheltuielile în vederea elaborării studiului geotehnic nu poate constitui un element care să dovedească complementaritatea investițiilor, deoarece aceasta a avut ca scop reducerea costurilor investiției.

Faptul că investițiile sunt una lângă alta și nu ar exista delimitări între ele, nu poate constitui un indicator, ca și faptul că studiile de fezabilitate și planurile de afaceri ar fi asemănătoare, fiind întocmite de același consultant, nu pot duce la concluzia că activitatea uneia dintre ele ar fi complementară celeilalte și nici nu se poate reține că cei doi beneficiari și-ar presta servicii reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociat.

De altfel, instanța de fond a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, potrivit cărora "obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil", aspecte ce nu au fost criticate de recurentă în cadrul motivelor de recurs.

În privința celui de-al doilea motiv de recurs ce vizează existența raporturilor prevăzute de art. 44 alin. (1)-(3) din Legea nr. 364/2004

Conform art. 44 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii:

"

(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influență dominantă dacă investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 42 nu sunt implicați direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin în calitatea lor de acționar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 42.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

(5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză".

În speță însă, nu poate fi reținută incidența art. 44 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004 numai pentru că cele două entități au același domeniu de activitate cu coduri CAEN pentru că, chiar textul de lege, prevede că două entități sunt întreprinderi legate dacă își desfășoară activitatea sau o parte a activității pe aceeași piață relevantă ori pe piața adiacentă dar și cu condiția dovedirii raporturilor descrise la art. 44 alin. (1)-(3).

Or, în cauză, recurenta nu a invocat aspecte care să dovedească îndeplinirea condițiilor cerute de art. 44 alin. (1)-(3) pentru a putea considera că cele două entități sunt "întreprinderi legate".

Mai mult, deși susține că din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societățile comerciale în care au calitatea de asociat, la dosarul cauzei nu s-au depus asemenea dovezi și nu s-a precizat care ar fi serviciile prestate reciproc și care ar fi societățile comerciale în care cei doi beneficiari ar avea calitatea de asociat.

De aceea, nu pot fi reținute criticile recurentei referitoare la aplicarea greșită a art. 44 din Legea nr. 346/2004.

În baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 1453 din 22 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM