ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2879/2016

Decizia nr. 2879/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. - Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1840 din 20 ianuarie 2014 emis de pârâtă, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 3398 din 11 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea precizată formulată de reclamanta A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1840 din 20 ianuarie 2014, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul Dosarului nr. x/2/2014 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțare a Investițiilor Rurale, în temeiul prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a combătut sentința sub următoarele aspecte:

- sentința a fost dată încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1975/2006 și nr. 2988/1995;

- aspectele reținute de instanță în susținerea cazului bine justificat, legate de nedovedirea neregulilor menționate în titlul de creanță, echivalează cu prejudecarea fondului;

- condiția ce privește paguba iminentă nu a fost probată.

Intimata-reclamantă A. Întreprindere Individuală a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că prin sentința nr. 651 din 09 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, a fost admisă acțiunea în anulare, ceea ce constituie un indiciu de nelegalitate a actului administrativ atacat.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a concluzionat în sensul admisibilității în principiu a recursului, prefigurându-se incidența alin. (6) al aceluiași articol, în raport de aspectul necontroversat al problemei de drept deduse judecății, întrucât între timp a fost soluționată și acțiunea în anulare.

Raportul a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 iulie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat punct de vedere asupra raportului întocmit.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează.

Intimata-reclamantă A. - Întreprindere individuală a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1840 din 20 ianuarie 2014 emis de pârâtă, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Potrivit art. 15 coroborat cu 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, și anume existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se referă la împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș), drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Așa cum corect a reținut prima instanță, analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar constată că, ulterior pronunțării sentinței recurate a fost soluționat fondul acțiunii principale în anularea actului administrativ, prin sentința nr. 651 din 09 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2014, acțiunea fiind admisă.

Această soluție pronunțată în primă instanță creează o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, constituind un argument în sensul existenței cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cât privește „paguba iminentă”, contrar susținerilor recurentei această cerință a fost dovedită, fiind evident că executarea silită a sumei 373.911 lei, deja demarată, este de natură a periclita activitatea societății intimate pe toate planurile.

În raport cu toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., menținând sentința atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 3398 din 11 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2016.