ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2878/2016

Decizia nr. 2878/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit (actualmente Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), solicitând suspendarea efectelor notificării nr. 1069 din 14 ianuarie 2014, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2014, care are ca obiect anularea procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1841 din 20 ianuarie 2014.

Prin sentința nr. 3001 din 7 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale;

- a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1841 din 20 ianuarie 2014, până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a procesului-verbal menționat, care face obiectul Dosarului nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal;

- a respins cererea de suspendare a executării deciziei de soluționare a contestației nr. 13361 din 22 aprilie 2014.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanațare a Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014), solicitând casarea ei și, în rejudecare, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta-pârâtă a criticat hotărârea arătând că instanța a antamat fondul cauzei reținând ca argumente în susținerea cazului bine justificat aspecte care presupun o analiză aprofundată a legalității actului, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii suspendării executării actului administrativ.

În ceea ce privește paguba iminentă, recurenta-pârâtă a arătat că executarea unei obligații bugetare stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

Intimata-reclamantă A. SRL a formulat o primă întâmpinare, la data de 16.03.2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar la data de 24.04.2015, a depus la dosar sentința nr. 496 din 24 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, prin care a fost admisă acțiunea în anularea actului administrativ atacat.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a concluzionat în sensul admisibilității în principiu a recursului, prefigurându-se incidența alin. (6) al aceluiași articol, în raport de aspectul necontroversat al problemei de drept deduse judecății, întrucât între timp a fost soluționată și acțiunea în anulare.

Raportul a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 iulie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat punt de vedere asupra raportului întocmit.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează.

Intimata-reclamantă A. SRL a solicitat suspendarea executării procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1841 din 20 ianuarie 2014, până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a actului.

Potrivit art. 15 coroborat cu 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, și anume existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se referă la împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș), drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Așa cum corect a reținut prima instanță, analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

În speță, curtea de apel a analizat împrejurările de fapt și de drept referitoare la condiția „cazului bine justificat”, în limitele procedurii sumare a suspendării de executare, apreciind, cu o motivare care satisface exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (2) C. proc. civ., că acestea au aptitudinea de a răsturna prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ atacat.

De altfel, ulterior pronunțării sentinței recurate a fost soluționat fondul acțiunii principale în anularea actului administrativ, prin sentința nr. 496 din 24 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2014, acțiunea fiind admisă.

Această soluție pronunțată în primă instanță creează o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, constituind un argument în sensul existenței cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cât privește condiția „pagubei iminente”, îndeplinirea acesteia rezultă din valoarea mare a debitului (746.983 lei) în contextul economic actual și al obiectului de activitate al intimatei, fiind previzibil că executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor mai înainte de soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, creează premisele intrării în incapacitate de plată și, implicit, afectează situația locurilor de muncă pentru angajații societății.

În raport cu toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., menținând sentința atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 3001 din 7 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2016.