ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 830/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1385/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 37347 din 18 noiembrie 2013 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 18 septembrie 2013 emise de pârâtă;

- suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 18 septembrie 2013, în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin încheierea din 26 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și a dispus suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 18 septembrie 2013, emis de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțare a Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014), solicitând casarea încheierii și, în rejudecare, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta a criticat încheierea arătând că instanța a antamat fondul cauzei reținând ca argumente în susținerea cazului bine justificat aspecte legate de nedovedirea neregulilor menționate în titlul de creanță, ce vizează fondul litigiului, încălcând dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește paguba iminentă, a arătat că nu rezultă din actele existente la dosar că este îndeplinită această condiție.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, fără a invoca excepții de procedură. Totodată, a precizat că la data de 19 decembrie 2014, instanța a dispus anularea actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a concluzionat în sensul admisibilității în principiu a recursului, prefigurându-se incidența alin. (6) al aceluiași articol, în raport de aspectul necontroversat al problemei de drept deduse judecății, întrucât între timp a fost soluționată și acțiunea în anulare.

Raportul a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 decembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat punct de vedere asupra raportului întocmit.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează.

Intimata-reclamantă S.C.A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 18 septembrie 2013, emis de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 15 coroborat cu 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, și anume existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se referă la împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș), drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Contrar susținerilor recurentei, Curtea de apel a analizat împrejurările de fapt și de drept referitoare la condiția "cazului bine justificat", în limitele procedurii sumare a suspendării de executare în care nu este permisă prejudecarea fondului, apreciind judicios că acestea au aptitudinea de a răsturna prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ atacat.

De altfel, ulterior pronunțării sentinței recurate a fost soluționat fondul acțiunii principale în anularea actului administrativ, prin Sentința nr. 3556 din 19 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2/2014, acțiunea fiind admisă.

Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai putere de lucru judecat relativă, ea constituie un argument în sensul existenței cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cât privește condiția "pagubei iminente", îndeplinirea acesteia rezultă din valoarea mare a debitului de 722.179,29 RON, care este de natură a periclita activitatea societății intimate pe toate planurile.

În raport cu toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedură, menținând sentința atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva încheierii din 26 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2016.

Procesat de GGC - MM