ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1827/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 8.07.2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 4 martie 2014, a deciziei de soluționare a contestației, precum și suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 492 din data de 24 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, astfel cum a fost modificată, a suspendat executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 4 martie 2014 emis de A.P.D.R.P., până la soluționarea definitivă a cauzei și a anulat Decizia nr. 14444 din 30 aprilie 2014 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 4 martie 2014 emise de A.P.D.R.P.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esență, următoarele:

- prin sentința pronunțată, instanța de fond a încălcat normele de drept material incidente în cauză reprezentate de Regulamentul CE nr. 65/2011, nr. 1083/2006 și 2988/95, și nu a analizat toate aspectele invocate de către autoritatea recurentă care, analizate în totalitatea lor conduc la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiții artificiale în scopul obținerii sprijinului;

- instanța de fond a ignorat situația de fapt, respectiv neregula constatată, aceea de creare cu intenție a condițiilor artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile în cadrul măsurii 312, fiind îndeplinite condițiile care contravin obiectivelor schemei. Astfel, sub aspectul elementului obiectiv, autoritatea pârâtă a făcut dovada neîndeplinirii obiectivului general al Măsurii 312 prin aceea că intimata-reclamantă SC A. SRL și autoritatea juridică SC B. SRL au operat în cadrul unui grup economic organizat, constatându-se elemente comune între cele două societăți beneficiare de finanțare FEADR.

Sub aspectul elementului subiectiv a învederat că instanța de fond nu a analizat elementele de fapt reale existente care fac dovada că, prin accesarea a patru finanțări nerambursabile prin patru proiecte de investiții identice s-a procedat la încălcarea regulii de minimis.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 8 iulie 2015, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că soluția instanței de fond este legală, întrucât autoritatea recurentă nu a făcut dovada faptului că intimata ar fi creat condiții artificiale și nici nu a demonstrat producerea unui prejudiciu.

A mai arătat că simplele legături ale administratorului societății cu alte societăți nu dovedesc existența unui grup coordonat, în condițiile în care măsura 312 și-a atins scopul, iar societatea intimată nu a urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor.

Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din 23.03.2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, astfel că în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru soluționarea în ședință publică, în condiții de contradictorialitate.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor din întâmpinare și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, sentința atacată fiind afectată de interpretarea și aplicarea greșită a normelor naționale și europene incidente la situația de fapt rezultată din probele administrate.

Intimata-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 14.444 din 30 aprilie 2014 prin care autoritatea recurentă a respins contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 4 martie 2014, prin care s-a stabilit în sarcina intimatei-reclamante o creanță bugetară în cuantum de 833.410,97 RON.

Nereguli constatate prin actele administrative atacate vizează conduita intimatei-reclamante în încheierea și derularea contractului de finanțare nr. x din 1 martie 2011, constând în încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 2988/1995 și ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 care interzic efectuarea de plăți către beneficiarii în sarcina cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Concluziile activității de verificare efectuate în urma sesizării autorității recurente de către Departamentul pentru Lupta Antifraudă au fost în sensul că SC A. SRL și alte trei societăți cu creat împreună condiții artificiale pentru a beneficia de plăți în cadrul Programului FEADR cu depășirea plafonului eligibil, încălcând regula de ajutor de minimis în cadrul măsurii 312.

Instanța de fond a concluzionat că, deși certă existența unor legături între cele 4 societăți controlate, există și elemente de diferență care fac ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să poată fi atinsă, concluzie care nu este împărtășită de instanța de control judiciar.

Aceasta întrucât, așa cum a reținut CJUE în hotărârea pronunțată la data de 12 septembrie 2013 în cauza C - 434/2012 și în hotărârile anterioare citate în cuprinsul acesteia, condițiile de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 65/2011 necesită prezența unui element obiectiv, legat de atingerea finalității urmărite de schema de ajutor din cadrul Fondului European agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și unui element subiectiv, care vizează crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea finanțării, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, concluzia se bazează "nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane".

În speță, nu este vorba doar despre relația de rudenie între reprezentanții legali ai celor patru societăți, ci despre faptul că proiectul având ca beneficiar pe SC A. SRL a fost promovat, susținut și controlat de către C. și D., administratori la cele 4 societăți care au același număr de telefonie fixă și aceeași firmă de consultanță.

Totodată, din probele administrate în dosarul instanței de fond rezultă că la data constituirii societății reclamante (martie 2010), acționarul unic - E. în vârstă de 21 de ani era studentă, fiind angajată la SC F. SRL în funcția de secretară, iar începând cu anul 2011 a fost angajată la SC G. SRL (asociat unic C.). Sediul social al reclamantei se află pe un teren deținut în temeiul unui contract de comodat (din 23 februarie 2010) încheiat cu SC H. SRL, societate reprezentată de către C. și ale cărei părți sociale sunt deținute în procent de 50% de I. (soțul acesteia).

De asemenea, atât societatea reclamantă cât și celelalte trei societăți au fost creditate de către C., respectiv D., finanțarea societății reclamante fiind asigurarea prin contractele de împrumut nr. x1, nr. x2, nr. x3, nr. x4 și nr. x5 din 2011.

Într-o scurtă inventariere a legăturilor existente între societatea reclamantă și SC B. SRL, SC J. SRL, SC G. SRL, se reține că:

- reprezentanții legali ai celor 4 societăți sunt fie reprezentanți legali, fie acționari la mai multe societăți care au obținut finanțare FEADR, Măsura 312 și există relații de rudenie atât între ei cât și cu acționarii/reprezentanții legali ai societăților pentru care prestează servicii;

- numărul de telefonie fixă al celor 4 societăți este identic, iar firma de consultanță pentru cele 4 proiecte este aceeași: SC O. SRL;

- denumirea proiectelor este aceeași pentru SC B. SRL și SC A. SRL, iar data depunerii Cererii de Finanțare pentru 2 proiecte este identică;

- denumirea proiectelor este aceeași pentru SC J. SRL și SC G. SRL, iar data depunerii Cererii de Finanțare pentru 2 proiecte este identică;

- membrii comisiei de evaluare a licitațiilor sunt aceiași pentru: SC B. SRL și SC A., iar 2 din cei 3 membrii ai comisiei de evaluare a licitațiilor sunt aceiași pentru: SC J. SRL și SC G. SRL;

- doamna C. este prezentă în toate cele 4 comisii de evaluare a licitațiilor și este reprezentant legal la 3 din cele 4 proiecte finanțate prin FEADR, Măsura 312;

- 3 dintre societățile care au participat la licitațiile organizate de beneficiarii: SC B. SRL și SC A. SRL sunt aceleași, iar SC P. SRL apare ca ofertant câștigător în cadrul licitațiilor organizate de cei 4 beneficiari FEADR. Măsura 312;

- cei 4 beneficiari FEADR prestează servicii către aceeași societate SC K. SRL;

- valoarea ofertelor declarate necâștigătoare în cadrul licitațiilor desfășurate de cei 4 beneficiari FEADR este mai mare în comparație cu suma licitată.

Este adevărat că fiecare dintre împrejurările reținute, privite izolat, nu ar oferi temei suficient pentru constatarea neregulii, dar analizate în succesiunea lor și corelate între ele conduc la concluzia că intimata-reclamantă și celelalte societăți verificate au participat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții pentru a eluda normele în materie și a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312 și fără a atinge obiectivele schemei de ajutor, constând într-o dezvoltare reală a vieții rurale.

Înalta Curte reține că, în esență, stabilirea existenței unor condiții artificiale pentru ajutorul de minimis solicitat de intimata-reclamantă SC A. SRL s-a fundamentat pe schimbarea statutului său de întreprindere autonomă într-o întreprindere de tip legată, fiind încălcate dispozițiile art. 44 din Legea nr. 346/2004, potrivit cu care:

"(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influență dominantă dacă investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 42 nu sunt implicați direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin în calitatea lor de acționar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 42.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

(5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză."

Se impune precizarea că interpretarea conferită de jurisprudența CJUE asupra prevederilor art. 3 alin. (3) parag. (4) din Recomandarea 2003/361/CE (reluată în dreptul intern în cuprinsul prevederilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004), prin hotărârea din 27.02.2014 pronunțată în cauza L. este cea potrivit căreia: "Art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate, "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

Se consideră că acționează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea parag. din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu poate în mod necesar să fie subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări ".

În speță, elementele identificate în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 4 martie 2014 prezintă criterii suficiente pentru a aprecia că, prin intermediul unui grup de persoane format din C. și D., s-au creat relații de afiliere în cadrul celor 4 entități verificate, în vederea constituirii de avantaje nejustificate către SC A. SRL, în sensul prevăzut în Recomandarea 2003/361/CE și art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, dat fiind faptul că nu se poate reține că intimata-reclamantă a acționat într-o manieră independentă în cadrul proiectului aprobat spre finanțare.

Așadar, punerea la dispoziția societății reclamante, atât în nume personal cât și prin intermediul altor societăți la care erau administratori C. și D. a spațiului destinat sediului social, a terenului destinat investiției în cadrul proiectului, a fondurilor care să dovedească capacitatea și sursa de finanțare aferente proiectului necesare la semnarea contractului de finanțare, precum și a fondurilor necesare implementării proiectului acreditează intenția creării unor condiții artificiale pentru obținerea ajutorului de minimis.

Aceste similitudini ale proiectelor verificate în controlul ex post documentar, alături de celelalte elemente de natură subiectivă care au fost identificate în administrarea activității societăților controlate sunt de natură a conduce la reținerea unei conduite asumate a societății reclamante în scopul creării în mod artificial a unor condiții necesare pentru obținerea finanțării nerambursabile în cadrul Măsurii 312 din schema de ajutor FEADR, în scopul depășirii plafonului maxim nerambursabil de 200.000 euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali.

În raport de soluția jurisprudențială dată de CJUE în cauza C - 434/12 ++M. sila N., se reține, din împrejurările concrete ale speței, că obiectivul măsurii 312 care viza dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților nonagricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu a fost îndeplinit, proiectele cărora le-a lipsit caracterul autonom fiind derulate de societăți concentrate într-un grup afiliat, ce restrânge astfel sfera de adresabilitate către alte persoane.

Apărările intimatei-reclamante referitoare la respectarea tuturor condițiilor necesare la încheierea contractului și la faptul că niciuna dintre împrejurările reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este interzisă de lege și că aceste împrejurări au fost cunoscute de către autoritatea recurentă încă de la momentul acordării finanțării, sunt irelevante, cât timp, împrejurările ulterioare constatate de echipa de control conduc la concluzia că aceste condiții, a căror îndeplinire a condus la obținerea finanțării, au fost create artificial, exclusiv cu scopul de a obține finanțarea.

Faptul invocat de intimata-reclamantă că o parte din împrejurările sus-menționate erau cunoscute de către recurentă la momentul depunerii documentației, nu poate fi luată în considerare, cât timp verificarea efectuată cu ocazia acordării finanțării nu are caracterul absolut, recurenta având posibilitatea de a constata eventualele nereguli, ulterior.

Declanșarea controlului ex-post ulterior decontării tuturor tranșelor de plată, a avut ca obiectiv verificarea întregii documentații care a stat la baza semnării contractului de finanțare, la care s-au adăugat informațiile suplimentare rezultate din perioada de implementare a proiectului, autoritatea contractantă acționând în cadrul legal care îi conferă dreptul de a efectua un astfel de control.

Clauzele contractului de finanțare semnat de părțile litigante, conferă dreptul autorității contractante să monitorizeze proiectul pe o durată de 2 ani de la finalizarea acestuia și să recupereze sprijinul acordat, în situația identificării unor nereguli (art. 3 și art. 8 din Anexa 1 la contractul de finanțare și art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 1975/2006).

Așadar, reține instanța de control judiciar că au devenit aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Înalta Curte nu poate primi apărarea intimatei-reclamante în sensul inexistenței neregulii determinate de lipsa prejudiciului, întrucât noțiunea de neregulă este definită la nivel național prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit căruia: "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Prin urmare, pentru a se constata existența unei nereguli, nu este necesară dovedirea unui prejudiciu ci doar caracterul potențial prejudiciabil al abaterii, cu efecte asupra bugetului Uniunii, aspect dovedit în speță, având în vedere că obiectivele propuse la momentul depunerii cererii de finanțare nu au fost atinse de reclamantă.

În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C - 465/10 pct. 47, C - 199/03 pct. 31), statul fiind în măsură "să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării" (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obținut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15).

Concluzionând, așadar, cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările autorității recurente, în sensul săvârșirii de către intimata-reclamantă a unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, se reține că sunt legale actele administrative contestate, prin care, în raport de prevederile art. 11 și 17 din contractul de finanțare, art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 1975/2006 și art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, s-a constituit în sarcina intimatei-reclamante un debit în cuantum de 833.410,97 RON.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 492 din 24 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea reclamantei SC A. SRL ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2017.

Procesat de GGC - CL