Decizia nr. 1828/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 83/2015 a Curții de Apel București

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 83 din data de 16 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a anulat Decizia nr. 18397 din 04 iunie 2014 și procesul-verbal de constatare nereguli și stabilire creanțe bugetare din data de 08.04.2014.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea căii de atac și casarea hotărârii, iar în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. În motivarea recursului, s-au formulat, în esență, următoarele critici: hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), respectiv a dispozițiilor Legii nr. 346/2004, Regulamentului nr. 65/2011, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008 și a Ghidului solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR. instanța de fond a încălcat normele de drept sus-menționate, apreciind că "pârâta nu a dovedit, nu a argumentat incidența în cauză a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004" și nereținând faptul că domnul B. este reprezentant legal și administrator la două societăți beneficiare de fonduri nerambursabile prin Program FEADR Măsura 312. În mod eronat a fost reținută și incidența dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, făcându-se abstracție de prevederile art. 5 alin. (1) din același regulament, potrivit cărora "în cazul efectuării unei plăți necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia, calculată în conformitate cu alin. (2)". - recurenta apreciază că este neîntemeiată reținerea instanței în sensul că procesul-verbal contestat a fost emis la 3 ani de la data ultimei plăți, întrucât la acel moment beneficiarul se afla în perioada de monitorizare a contractului, iar obligația de a respecta criteriile de eligibilitate care au fost avute în vedere la momentul selectării este impusă pe toată durata de implementare a proiectului, cât și în perioada de monitorizare. o altă critică adusă sentinței instanței de fond vizează greșita reținere a respectării criteriului de selecție S2 - Proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 euro investiți, în condițiile în care la momentul depunerii cererii de finanțare, pentru a demonstra îndeplinirea acestui criteriu de selecție beneficiara și-a asumat obligația de a crea un număr de 8 locuri de muncă. Proiectul nu și-a menținut eligibilitatea, întrucât, prin angajarea cu program redus a unor persoane care erau deja angajate, nu se poate concluziona că în speță s-au creat locuri de muncă în mediul rural. instanța de fond nu a motivat și nu a făcut nicio referire la neregula constatată de pârâtă cu privire la depășirea de către beneficiar a regulii de minimis stabilită prin actele normative în materie. Administratorul B. nu a declarat faptul că mai administrează și S.C. A. S.R.L., societate beneficiară de fonduri prin Program FEADR pe aceeași măsură, rezultând clar că a existat o coordonare deliberată, o fracționare artificială a investiției, cu scopul clar de a beneficia de fonduri nerambursabile peste limita legală. - în ceea ce privește reținerea în speță, de către instanța de fond, a Hotărârii CJ.U.E. în cauza C434/12 Slanceva, în sensul că proiectul a fost finalizat, recurenta apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât raportarea nu trebuie să se facă doar la finalitatea proiectului, ci din contră, se urmărește modul în care se finalizează acesta, în cazul reclamantei constatându-se neîndeplinirea obligațiilor asumate.

Apărările intimatei S.C. A. SRL Prin întâmpinarea depusă la data de 20.05.2015 intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat arătând că soluția instanței de fond este legală. În mod corect prima instanță a reținut că Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nu a dovedit incidența în cauză a dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 346/2004, reclamanta fiind o întreprindere autonomă.

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20.07.2016, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din data de 24.11.2016 completul filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, astfel că în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru soluționare, în ședință publică, în condiții de contradictorialitate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, sentința atacată fiind afectată de interpretarea și aplicarea greșită a normelor naționale și europene la situația de fapt rezultată din probele administrate. Intimata-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 18397 din 4 iunie 2014, prin care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) a respins contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatarea neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 8.04.2014, înregistrată la APDRP sub nr. 12021 din 9 aprilie 2014. Prin procesul-verbal susmenționat, autoritatea recurentă a dispus încetarea contractului de finanțare C312M020953700116 din 28 iunie 2010 și recuperarea întregului sprijin financiar nerambursabil, în cuantum de 528.485,40 RON fără TVA. Pentru a dispuse această măsură autoritatea publică a stabilit că "beneficiarul finanțării nerambursabile nu a respectat angajamentele asumate prin semnarea cererii de finanțare și a contractului de finanțare …", întrucât societatea reclamantă a omis să menționeze participațiile deținute ca asociat la alte societăți comerciale și, totodată, faptul că angajații acesteia au contracte de muncă și cu alte societăți. Soluționând cauza, Curtea de apel a admis acțiunea și a anulat actele administrative atacate, reținând că în cauză devin incidente prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei, potrivit cărora "obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmarea a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar, în mod rezonabil", fiind îndeplinită și condiția prevăzută de paragraful II al textului legal, întrucât procesul-verbal ce constituie titlu de creanță a fost încheiat la data de 9 aprilie 2014, la aproape 3 ani de zile de la achitarea sumei de 558.015 RON. Instanța de control judiciar nu împărtășește această interpretare a instanței de fond. Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Astfel din actele și documentele aflate la dosar, rezultă că între APDRP în calitate de autoritate contractantă și societatea reclamantă a fost încheiat contractul de finanțare nr. C312M020953700116 din 28 iunie 2010, prin care a fost acordată o finanțare de 70% din valoarea totală eligibilă pentru realizarea proiectului "Achiziție de mașini și echipamente agricole în cadrul S.C. A. S.R.L., pentru prestări de servicii - Peciu Nou, județul Timiș". Urmare a efectuării controlului ex-post, pe teren, la beneficiarul S.C. A. S.R.L., control ce a vizat "verificarea menținerii eligibilității proiectului pentru cofinanțarea comunității, în sensul că nu a suferit o modificare substanțială în perioada de valabilitate a contractului, conform prevederilor art. 2(8) din Contractul de Finanțare din 28.06.2010" s-a constatat că dl. B. este reprezentant legal și administrator la două societăți beneficiare de fonduri nerambursabile, prin Programul FEADR Măsura 312. Concret, este administrator și reprezentant legal al proiectului privind S.C. E. S.R.L., precum și al proiectului S.C. A. S.R.L. De asemenea, este asociat cu un procent de 28,639% la S.C. C. S.A. (beneficiară fonduri prin Program FEADR M 121) și asociat și reprezentant la B. Legătura evidentă dintre aceste societăți rezultă și din faptul că S.C. A. S.R.L. reprezentată prin dl. B., în calitate de administrator și responsabil legal al proiectului finanțat prin FEADR, prestează servicii către B., unde B. deține calitatea de asociat și reprezentant legal, cu un procent de 50% din acțiunile B., întreprindere care are ca activitate principală Cod CAEN 0111 "cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase" și activitate secundară Cod CAEN 0161 "activități auxiliare pentru producția vegetală". Prin urmare având în vedere că cele două societăți au același asociat, cât și același domeniu de activitate, concluzia autorității recurente în sensul incidenței în cauză a dispozițiilor art. 44 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004 sunt corecte. Potrivit dispozițiilor art. 3 din Recomandarea Comisiei (CE) nr. 36/2003: " Întreprinderile care au o astfel de legătură prin intermediul unei persoane fizice sau grup de persoane fizice care acționează împreună, sunt de asemenea considerate legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activități pe același segment de piață sau pe o piață adiacentă". Critica recurentei ce vizează concluzia instanței de fond, cu privire la respectarea de către reclamantă a criteriului de selecție S2 este, de asemenea, întemeiată. Conform adresei Inspecției Muncii nr. 13479 din 13 noiembrie 2013, toți angajații societății reclamante figurează înregistrați cu contracte individuale de muncă la S.C. A. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. (angajați cu timp parțial de lucru). Această împrejurare contravine prevederilor din Fișa Tehnică a Măsurii 312 - Motivația sprijinului din PNDR 2007-2013: " sprijinul vizat prin această măsură se adresează microîntreprinderilor, precum și locuitorilor din spațiul rural care doresc să desfășoare o activitate economică devenind antreprenori", măsură ce are ca obiectiv încurajarea spiritului antreprenorial, precum și crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural. Astfel, criteriul de selecție S2 "Proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 euro investiție în funcție de tipul solicitantului", pentru care reclamanta a primit un anumit punctaj în vederea acordării sprijinului financiar prin Programul FEADR, nu a fost respectat pe toată durata contractului și, în concluzie, proiectul nu și-a menținut eligibilitatea. Indiferent de versiunea Ghidului solicitantului indicat în cuprinsul actelor administrative atacate, intenția legiuitorului, anume aceea de a crea locuri de muncă în spațiul rural, nu a fost respectată de societatea comercială reclamantă. În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că, potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiecțiunilor schemei de ajutor. " Conform unei jurisprudențe constante a CJUE, condițiile care contravin obiectivelor schemei implică prezența unui element obiectiv, legat de atingerea finalității urmărite de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și a unui element subiectiv, care vizează crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea finanțării, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, concluzia se bazează "nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existenta unei coordonări deliberate intre aceste persoane". În speță, după cum corect a reținut instanța de fond, motivarea actelor administrative contestate și documentația care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, conduc la concluzia că intimata - reclamantă a participat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții pentru a eluda normele în materie și a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312, supusă regulii ajutorului de minimis. Concluzionând, așadar, cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările autorității recurente, în sensul nerespectării de către intimata-reclamantă a prevederilor contractului de finanțare, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține că sunt legale actele administrative contestate, prin care a fost dispusă încetarea contractului de finanțare și recuperarea întregului sprijin financiar nerambursabil, în cuantum de 528.485,40 RON fără TVA, plătit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru motivele expuse, din care rezultă că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.