ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3547/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 6783 din 25 februarie 2015 emis de pârâtă, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu prev.art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea Procesului-verbal.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1876 pronunțată în data de 25 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare, formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a suspendat executarea Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 6783 din 25 februarie 2015 emis de pârâtă, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale care, invocând prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În motivarea cererii, recurenta a reiterat situația de fapt și a argumentat că reclamanta, în cuprinsul cererii de suspendare, nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.

A criticat faptul că instanța de fond a considerat că simplul fapt de a putea da o altă interpretare unor dispoziții legale este suficientă pentru a fi îndeplinită condiția cazului bine justificat.

A mai argumentat, în esență, că intimata-reclamantă a încălcat condițiile minime esențiale pentru ca proiectul să își mențină eligibilitatea din perspectiva Ghidului Solicitantului, Fișei Măsurii 312, H.G. nr. 224/2008 și Regulamentului European nr. 65/2011, aspectele constatate de recurentă fiind de natură a conduce la concluzia că au fost create artificial condițiile necesare pentru a obține sprijinul financiar.

Din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ. Executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata-reclamantă SC A. SRL, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.

A argumentat, în esență, că, prin sentința civilă recurată, s-a dispus în mod legal admiterea cererii de suspendare, instanța analizând în mod temeinic îndeplinirea în cauză a cerințelor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) și s) din Legea nr. 554/2004.

La data semnării contractului de finanțare de către reclamanta societate nu erau în vigoare Ghidul solicitantului versiunea din iulie 2012 și nici Regulamentul 65/2011.

Între data depunerii cererii de finanțare, data achitării tranșei și data încheierii procesului-verbal de constatare, condițiile avute în vedere la accesarea acestor fonduri nu s-au modificat, astfel că, atâta timp cât s-a stabilit odată că nu s-au creat condiții artificiale, au fost acceptate și achitate tranșele de plată, procesul-verbal este nelegal.

Prin executarea silita a intimatei, raportat la cuantumul sumei indicate în titlul de creanța, acesta ar fi în imposibilitate absoluta de a-și mai putea desfășura activitatea, de a-și achita salariații, creditul la banca și toate celelalte speze aferente oricărei activități economice.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 martie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

În speță, intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 6783 din 25 februarie 2015, emise de pârâta-recurentă.

În motivarea actelor administrative contestate s-a reținut, în esență, că beneficiarul finanțării nerambursabile în cadrul Măsurii 312, SC A. SRL, a fost constituit în mod artificial în vederea susținerii activității SC B. SRL, fiind, astfel, încălcate art. 3, 8, 11 și 17 din anexa I a contractului de finanțare, fișa tehnică a Măsurii 312 din PNDR 2007-2013, art. 71-72 din Regulamentul CE nr. 1698/2005 și art. 4 din Regulamentul CE nr. 65/2011.

Prima instanță a admis cererea reclamantei, apreciind, în esență, că aceasta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Fără a mai relua situația de fapt, Înalta Curte constată că, în speță, argumentele reclamantei-intimate privind aplicarea retroactivă a textelor legale în baza cărora a fost emis procesul-verbal contestat sau posibilele interpretări al aspectelor de fapt reținute în sarcina sa, reprezintă împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare se solicită.

Îndeplinirea condiției referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă din punerea în executare a actelor administrative contestate, cu consecința imediată și directă a afectării grave a activității intimatei-reclamante, în contextul creditelor contractate și a bugetului anual al acesteia.

Se mai reține și că prin sentința civilă nr. 760 din 8 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, și, în consecință, a anulat Decizia nr. 14320 din 17 aprilie 2015 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 6783 din 25 februarie 2015, emise de pârâtă.

În motivarea acestei soluții, Curtea de Apel a constatat, în esență, nu se poate reține existența unei nereguli care să justifice aplicarea corecției financiare în temeiul prevederilor legale naționale și comunitare avute în vedere de către pârâtă.

Hotărârea de anulare, în primă instanță, a actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, confirmă concluzia privind întrunirea condiției cazului bine justificat, în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, reținându-se că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 1876 din 25 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2017.