ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3235/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 aprilie 2016, reclamanta A. - Persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.10.2015 și a Deciziei nr. 45413/07.12.2015 de soluționare a contestației, emise de autoritatea pârâtă, precum și suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.10.2015, până la soluționarea definitivă a cererii ce are ca obiect anularea actului administrativ atacat.

Prin încheierea din 7 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. - Persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.10.2015 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva încheierii menționate la pct. 2, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă susține că încheierea atacată este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În opinia recurentei, prin considerentele încheierii atacate, prima instanță analizează fondul cauzei, încălcând astfel dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Analizarea temeiniciei susținerilor reclamantei, legate de nedovedirea neregulilor menționate în titlul de creanță, echivalează cu soluționarea pe fond a cauzei, în sensul constatării legalității sau, dimpotrivă, a nelegalității actului administrativ, instanța pronunțându-se asupra probelor ce vizează fondul litigiului. În contextul dat, reclamanta nu a probat nelegalitatea vădită a actului administrativ a cărui suspendare o solicită în cauză.

De asemenea, sunt neîntemeiate aprecierile instanței de fond referitoare la faptul că este îndeplinită condiția pagubei iminente deoarece "plata sumei ar putea conduce la blocarea activității reclamantei", atâta timp cât aceasta nu a probat cu documente contabile imposibilitatea de plată a sumei imputate, cu atât mai mult cu cât, potrivit reglementărilor financiar-contabile, efectuarea plății se face eșalonat.

Legal citată, intimata-reclamantă A. - Persoană Fizică Autorizată nu a depus întâmpinare în cauză.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 23 mai 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea atacată în raport cu motivele de casare invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

În cauza dedusă judecății, intimata-reclamantă a sesizat instanța de contencios administrativ cu cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.10.2015, emis de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale până la soluționarea definitivă a cauzei, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea recurată în cauză, prima instanță a hotărât suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.10.2015, reținând că măsura suspendării se justifică, în condițiile în care argumentele părților relevă o dispută serioasă asupra unor elemente esențiale ale speței, diferend a cărui soluționare nu se impune de la bun început. În acest sens, instanța a avut în vedere jurisprudența europeană, respectiv cauza T - 184/01 R, IMS Health Inc și Comisia CE, unde s-a reținut ca fiind îndeplinită prima cerință a cererii de suspendare în cazul existenței "cel puțin a unei dispute serioase cu privire la fundamentului legal al deciziei atacate" și Ordonanța Vicepreședintelui Curții din 19 decembrie 2013, cauza C-426/13 P(R), conform căreia condiția privind fumus boni iuris este îndeplinită atunci când există, în stadiul procedurii măsurilor provizorii, un diferend important a cărui soluționare nu se impune de la bun început, astfel încât, la prima vedere, acțiunea nu este neîntemeiată. A mai reținut instanța de fond că demararea procedurii de executare silită a creanței nu constituie prin sine însăși o împrejurare care să denote necesitatea suspendării în vederea prevenirii unui prejudiciu, însă, coroborând acest fapt cu celelalte elemente ale speței (valoarea creanței bugetare reținute în actul contestat în cuantum de 107.304 RON, veniturile reclamantei), a apreciat că este îndeplinită și condiția necesității prevenirii unui prejudiciu material viitor și previzibil, întrucât executarea silită pentru o astfel de sumă este de natură să conducă la blocarea activității reclamantei.

Circumscris motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că încheierea atacată este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat și paguba iminentă.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate acestui motiv de nelegalitate, sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15 din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții de fond, și anume existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității actelor administrative presupune, atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu, impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanța de judecată nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate a actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenței dreptului.

Înalta Curte reține că, în cauză, în ceea ce privește cazul bine justificat, sunt elemente care conturează îndeplinirea acestei condiții, având în vedere soluția pronunțată în acțiunea în anulare a actului administrativ ce se solicită a fi suspendat în prezenta cauză. Astfel, prin Sentința civilă nr. 876/14.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, au fost anulate procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.10.2015 și Decizia nr. 45413/07.12.2015 de soluționare a contestației, emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Pronunțarea unei hotărâri în fond, de anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind de prisos analiza celorlalte susțineri și apărări ale părților.

Chiar dacă sus-menționata sentință civilă nu este definitivă (dosarul având ca obiect recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 876/14.03.2017 a Curții de Apel București se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, nefiind fixat prim termen de judecată), această sentință are o putere de lucru judecat relativă și constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării executării actului administrativ nu o îngăduie.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ atacat.

Referitor la condiția pagubei iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanță a apreciat că executarea creanței în suma de 107.304 RON, comunicată prin actul contestat, poate perturba activitatea reclamantei și este de natură să conducă la blocarea activității acesteia.

Înalta Curte reține că prezumarea de către instanța de judecată a unor consecințe viitoare produse de actul administrativ contestat asupra situației financiare a reclamantei nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, astfel cum susține recurenta-pârâtă, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția iminenței pagubei, astfel încât hotărârea primei instanțe este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de admitere a cererii de suspendare este întemeiată.

Pentru considerentele expuse, găsind nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva încheierii de ședință din 7 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV