ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1950/2017

Decizia nr. 1950/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 13763 din 14 aprilie 2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. 5651 din 17 februarie 2015, precum și suspendarea executării acestor acte administrative.

Totodată, a solicitat suspendarea executării procesului-verbal contestat, până la pronunțarea instanței de fond, asupra anulării acestui act administrativ.

Prin încheierea de ședință din 2 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei, privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținându-se că în cele două cauze se contestă aceeași decizie, care a fost avută în vedere la emiterea procesului verbal atacat în prezenta cauză.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, solictând admiterea căii de atac și trimiterea cauzei, casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul că soluționarea prezentului dosar depinde de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul Dosarului nr. x/2/2015 aflat pe rolul Curții de Apel București, întrucât există o diferențiere clară între cauzele celor două dosare, pe lângă diferențierea evidentă în ceea ce privește părțile.

Diferența fundamentală este că în timp ce proiectul societății B., care formează obiectul Dosarului nr. x/2/2015 privește înființarea unei ferme de vaci, în timp ce proiectul din prezenta cauză este un proiect pentru modernizarea unei ferme de vaci existente.

Astfel, în cele două dosare se face vorbire de două societăți comerciale distincte, care au accesat fiecare un program de finanțare europeană pentru obiecte diferite dar similare, împotriva cărora pârâta a întocmit un proces-verbal prin care a constatat unele nereguli și a dispus o corecție financiară de 100%, invocându-se o legătură de rudenie între asociații acestor societăți și unele așa-zise interdependențe între proiecte, fapt ce face, în mod eronat, să fie considerate legate.

Or, cele două proiecte sunt diferite, astfel că ele trebuie analizate în mod independent, în motivarea sentinței pronunțate în Dosarul nr. x/2/2015 s-a reținut că reclamanta (B.) nu are autonomie funcțională, fiind dependentă de societatea recurentă, deși această susținere nu este reală. Prin urmare, cele două proiecte au elemente definitiv separate și individuale și nu pot fi analizate ca un tot unitar, sau ca fiind generatorare de soluții comune.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii atacate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei se poate dispune atunci când dezlegarea unei cauze atârnă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul altei judecăți.

În cauză, instanța de control judiciar constată că Dosarul nr. x/2/2015 are ca obiect anularea Deciziei nr. 3222 din 29 ianuarie 2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. 41230 din 02 decembrie 2014, solicitată de reclamanta SC B. SRL, iar în prezenta cauză sunt contestate Decizia nr. 13763 din 14 aprilie 2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. 5651 din 17 februarie 2015, având ca reclamantă pe SC A. SRL.

Prin urmare, cele două dosare nu au aceeași cauză, privesc societăți comerciale diferite, actele administrative atacate sunt distincte și nu sunt emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la aceeași dată, iar cele două proiecte, pentru care societățile au accesat fiecare un program de finanțare europeană, conțin elemente separate și individuale.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că între aceste două cauze nu există o dependență de natura celei prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., așa încât aceste prevederi nu au incidență în raportul dedus judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 413 din același cod, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa încheierea atacată, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de SC A. SRL împotriva încheierii din 2 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății, la aceeași instanță.

Definitivă

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.