Decizia nr. 4135/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2060/2015 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 mai 2015, reclamantul A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat: anularea Deciziei nr. 13092 din 08 aprilie 2015, prin care pârâta a respins contestația formulată de reclamant împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 04.03.2015, anularea acestui proces-verbal de constatare a neregulilor și suspendarea executării procesului-verbal până la soluționarea definitivă a cererii în anulare a acestui act administrativ.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2060 din 20 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 04 martie 2015 și a Deciziei nr. 13.092 din 08 aprilie 2015, ambele emise de pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și și a respins, ca neîntemeiată, cererea privind suspendarea executării procesului-verbal de constatare.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2060 din 20 iulie 2015 a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată. Recurenta-pârâtă a apreciat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor comunitare care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR și a clauzelor contractului de finanțare încheiat cu beneficiarul A. Întreprindere Individuală. Prezentând în mod amplu situația de fapt generatoare a litigiului, recurenta-pârâtă a făcut trimitere la articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, ale cărui condiții de punere în aplicare au făcut obiectul analizei Curții de Justiție a Uniunii Europene, care prin Hotărârea pronunțată în cauza C-434/12, a confirmat jurisprudența anterioară în materie, conform căreia condițiile care contravin obiectivelor schemei de ajutor, necesită atât elemente obiective, cât și subiective. Recurenta-pârâtă a susținut că, în speță, urmare a verificărilor efectuate pe teren și a documentelor transmise pe perioada de monitorizare a proiectului, s-a constatat crearea unui avantaj nejustificat în vederea obținerii finanțării nerambursabile în cadrul Măsurii 312. La verificarea finanțării, recurenta-pârâtă a avut în vedere depistarea de indicatori, ca și elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale, precum: indicatori externi, fizici; indicatori structurali, legali, juridici; indicatori de afaceri, financiar-contabili. Raportat la acești indicatori, s-a observat că există elemente comune între entitățile juridice între care există relații comerciale, elemente care, individual, nu au relevanță, însă analizate coroborat, simultan și comparativ, conduc la suspiciunea de creare a unui avantaj nejustificat. Prin urmare, rezultă că beneficiarul finanțării nu este o micro-întreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivele Măsurii 312, nefiind posibil a considera că s-a consolidat structura economică din zonă, în condițiile în care, relațiile comerciale s-au desfășurat între beneficiar și entități care au aceiași asociați/administratori.

Apărările formulate de intimatul-reclamant A. Întreprindere Individuală Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant A. Întreprindere Individuală a invocat excepția nulității recursului, arătând că recurenta-pârâtă nu a formulat critici efective cu privire la aspectele reținute prin sentința atacată, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 04 octombrie 2017, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant, apreciind că argumentele formulate de recurenta-pârâtă se circumscriu motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și în raport de conținutul raportului, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând lucrările dosarului și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Criticile formulate de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, sunt întemeiate. Intimatul-reclamant A. Întreprindere Individuală a supus controlului de legalitate Decizia nr. 13092 din 08 aprilie 2015, emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 04 martie 2015, act administrativ prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului o creanță bugetară în cuantum de 330.665,40 RON, din care 264.532,32 RON (80%) contribuție din fonduri UE și 61.133,08 RON (20%) contribuție publică națională de la bugetul de stat. Neregulile constatate prin actele administrative atacate, vizează conduita intimatului-reclamant în încheierea și derularea Contractului de finanțare, constând în încălcarea prevederilor articolului 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 și ale art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, care interzic efectuarea de plăți către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Prin Hotărârea pronunțată la data de 12 septembrie 2013, în cauza C-434/2012, invocată atât de către prima instanță, cât și de părțile în proces, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, aceste condiții de punere în aplicare a textului de lege, necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit elementului obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speței, care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă, iar elementul subiectiv vizează crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea finanțării, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, concluzia se bazează nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. Revine instanței naționale să observe dacă din împrejurările obiective ale speței, se poate concluziona că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, și că, potrivit celui de-al doilea element, există indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între persoanele în cauză, alături de legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate. În cauză, având în vedere aspectele reținute în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 04 martie 2015, coroborate cu documentele existente în dosarul administrativ, au fost identificate elemente comune între entitățile juridice care derulează relații comerciale, elemente care, privite izolat, nu ar oferi temei suficient pentru constatarea neregulii, însă analizate în succesiunea lor și corelate între ele, conduc la concluzia că beneficiarul finanțării nu este o micro-întreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivele Măsurii 312, respectiv de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida structura economică în zona rurală ci este o entitate care a avut scopul de a obține în mod artificial sprijinul financiar nerambursabil. Astfel, în raport de datele concrete ale speței, se constată că, la data efectuării controlului pe teren, tractorul CASE JX 95, seria x și plugul Gregoire Besson RB, 5+1 trupite, seria x, achiziționate prin Programul FEADR de către beneficiar, au fost identificate în comuna Dor Mărunt, județul Călărași. Tractorul presta servicii pentru S.C. B. S.R..L, conform contractului de prestări servicii nr. 20/20.07.2014, iar plugul era garat la punctul de lucru denumit Parc utilaje agricole al S.C. B. S.R.L. din localitatea Dor Mărunt, fără autocolant. Legăturile existente între acționariatul A. Întreprindere Individuală și acționariatul beneficiarilor serviciilor prestate, respectiv, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., sunt elemente care conduc la concluzia că Întreprinderea Individuală a fost creată în mod artificial, pentru a deservi alte societăți la care asociații A., mama acestuia, E. și fratele său, F., dețin participații. În condițiile arătate, se reține că beneficiarul nu a îndeplinit obiectivul general al proiectului, declarat în Memoriul Justificativ anexat cererii de finanțare, precum și în Răspunsul la informații suplimentare la cererea de finanțare, unde s-a menționat, printre altele, intenția beneficiarului de a achiziționa utilaje agricole în vederea prestării de servicii către diverși terți. De asemenea, s-a specificat că o atenție deosebită va fi acordată micilor producători agricoli care nu au posibilitatea să-și achiziționeze utilaje performante pentru realizarea unor lucrări de calitate superioară, urmând ca prin implementarea proiectului să crească, inclusiv, veniturile fermierilor locali. Contrar celor reținute de prima instanță, indicatorii enumerați de recurenta-pârâtă în conținutul procesului-verbal de constatare a neregulilor, contribuie la analiza globală a modului în care proiectul a fost implementat de către beneficiar, și denotă, printr-o analiză simultană, conduita entității care a beneficiat de sprijin comunitar, întrucât nu este suficient ca beneficiarul unui proiect să îndeplinească doar elementul obiectiv (finalitatea proiectului). În acest sens, Comisia Europeană, prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, a emis Nota directoare pentru auditori nr. 22 din 10 octombrie 2013, având ca subiect crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții, notă în cuprinsul căreia a nominalizat existența unor indicatori, care dacă nu sunt îndepliniți, conduc la dovedirea creării de condiții artificiale. Acești indicatori, considerați elemente subiective ce aduc dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale, constau în indicatori externi, fizici (de exemplu, o societate are aceeași adresă sau se regăsește alături de una sau mai multe societăți, într-o identitate de spații sau spații alăturate), indicatori structurali, legali, juridici (de exemplu, aceeași persoană este responsabilul legal/managerul mai multor companii legate între ele; managerii sunt diferiți ca persoană, dar între aceștia există relații de rudenie sau sunt afini) și indicatori de afaceri, financiar-contabili (de exemplu, o societate are ca furnizor sau/și client exclusiv aceeași/aceleași altă/alte societăți), reținându-de că indicatorii menționați sunt îndepliniți în prezenta cauză. În acord cu susținerile recurentei-pârâte, deși indicatorii enumerați, priviți separat, nu reprezintă nereguli, analizați în ansamblul lor, indică nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, a obiectivelor finanțate, respectiv, utilajele achiziționate fie au fost închiriate, fie au fost utilizate pentru prestarea de servicii către societăți ai căror acționari erau însuși A. sau membrii familiei acestuia, aceste elemente conducând la concluzia unei coordonări deliberate a beneficiarului finanțării și a altor societăți, fiind dovedite indiciile existenței unor condiții artificiale în scopul obținerii unui ajutor financiar nerambursabil necuvenit. În contextul arătat, nu se poate reține că s-a consolidat structura economică în zona rurală, având în vedere că relațiile comerciale s-au desfășurat între beneficiar și societăți care au aceeași asociați/administratori, fapt ce face imposibilă concurarea pe acest segment de piață a unui eventual solicitant de finanțare nerambursabilă sau a unui beneficiar de finanțare comunitară, în condițiile în care, acest flux tehnologic poate fi controlat, sub aspectul prețurilor practicate și al volumului de activitate, de către un singur grup de entități. Mai mult, deși unul dintre obiectivele specifice ale Măsurii 312, obliga intimatul-reclamant la crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală, se constată că această populație nu se regăsește în activitatea beneficiarului, rezultând astfel că nu au fost atinse toate obiectivele măsurii. La formularea acestei concluzii, se are în vedere faptul că Măsura 312 are ca obiectiv general, dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, iar obiectivele specifice ale măsurii sunt crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural, creșterea valorii adăugate în activitatea non-agricolă, precum și crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală, prestate de către micro-întreprinderi, cu precizarea că, finanțarea nerambursabilă se acordă pentru îndeplinirea, în totalitate, a acestor obiective. Apărările intimatului-reclamant referitoare la respectarea tuturor condițiilor necesare la momentul încheierii contractului și la faptul că aspectele reținute în cuprinsul procesului-verbal au fost cunoscute de către autoritatea recurentă încă de la momentul depunerii cererii de finanțare, ori, ulterior, de la data acceptării modificărilor la proiect sau a acceptării cererilor de plată, nu pot fi primite, cât timp, împrejurările ulterioare constatate de echipa de control conduc la concluzia că aceste condiții, a căror îndeplinire a condus la obținerea finanțării, au fost create artificial, exclusiv cu scopul de obține ajutorul financiar. Distinct de argumentele prezentate, deciziile nr. 2163/2016, nr. 721/2017 și nr. 2934/2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu reprezintă o jurisprudență unitară și constantă în ceea ce privește problema de drept în discuție, având în vedere competența instanței de contencios administrativ de a exercita controlul de legalitate asupra actelor administrative cu care este învestită, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze. Concluzionând cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările recurentei-pârâte, în sensul săvârșirii de către intimatul-reclamant a unor nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, se reține că sunt legale actele administrative contestate, prin care, în raport de prevederile art. 1 și art. 8 din contractul de finanțare, ale art. 1, art. 3 și art. 8 din Anexa I la contract, precum și de prevederile articolului 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 și ale art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, s-a constituit în sarcina intimatului-reclamant un debit în valoare de 330.665,40 RON. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, casarea în parte a sentinței atacate și rejudecând cauza, va respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 13092 din 08 aprilie 2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 04.03.2015, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.