ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 21/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost modificată în ședința de judecată din data de 17.06.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19.03.2015, emis de pârâtă, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestui act, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1877 pronunțată în data de 25 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., și, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.03.2015, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale care, invocând prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În motivarea cererii, recurenta a reiterat situația de fapt și circumstanțele emiterii Procesului-verbal a cărui suspendare s-a dispus și a argumentat că instanța de fond, prin considerentele expuse, analizează fondul cauzei, încălcând astfel dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Aspectele reținute de instanța de fond în susținerea cazului bine justificat nu se pot încadra în categoria acelor circumstanțe de fapt sau de drept care se circumscriu acestei noțiuni. Aprecierile primei instanțe potrivit căreia activitatea de constatare a neregulilor este prescrisă, aspectele reținute cu privire la răspunderea beneficiarului în ceea ce privește valabilitatea ofertelor depuse la licitațiile organizate de acesta sau cu privire la subcontractarea lucrărilor, echivalează cu soluționarea pe fond a cauzei.

Intimata-reclamantă, în cuprinsul cererii de suspendare, nu a prezentat argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat.

Recurenta a mai argumentat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că dreptul său de a stabili creanța bugetară este prescris.

A susținut că din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ. Executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.

A argumentat, în esență, că, prin sentința civilă recurată, s-a dispus în mod legal admiterea cererii de suspendare, instanța analizând în mod temeinic îndeplinirea în cauză a cerințelor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) și s) din Legea nr. 554/2004.

A susținut că problema prescripției a fost numai "pipăită" de instanța fondului, nu tranșată pe fond, că în speță se aplică dispozițiile O.G. nr. 79/2003 în forma în vigoare la momentul semnării contractului, contrar afirmațiilor recurentei, și că intimata a arătat efectele ireversibile pe care le-ar produce punerea în executare a procesului-verbal.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, astfel cum a fost refăcut, în baza încheierii de ședință din data de 22 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 octombrie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei - pârâte, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

În speță, intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.03.2015, emis de pârâta-recurentă în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.

În motivarea actului administrativ a cărui suspendare a fost solicitată s-a reținut, în esență, că beneficiarul S.C. A. S.R.L. ar fi încălcat contractul de finanțare, prin faptul că unele oferte de licitație, folosite în cadrul procedurii de licitație principală din cadrul proiectului, ar fi fost false; că anumite companii participante la licitație ar fi fost neeligibile, întrucât înregistrau debite la bugetul de stat la momentul participării sau semnării contractului; că ar fi fost descoperite nereguli în ceea ce privește facturarea echipamentului în cazul a 23 de facturi.

S-a concluzionat că S.C. A. S.R.L. "nu a respectat Principiul Bunei Gestiuni Financiare" și "a avut cunoștință de faptul că ofertele de licitație erau false și a avut cunoștință despre manipularea procedurilor de licitație și de aceea cu bună știință și intenționat a participat la manipularea procedurilor de licitație, precum și la folosirea de oferte de licitații false", ceea ce a avut drept rezultat afectarea programului SAPARD și bugetului UE.

Prima instanță a admis cererea reclamantei, apreciind, în esență, că aceasta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Fără a mai relua situația de fapt, Înalta Curte constată că, în speță, argumentele privind aparenta depășire a termenului de prescripție, aplicarea retroactivă a textelor legale în baza cărora a fost emis procesul-verbal contestat, preluarea integrală a constatărilor OLAF (conduită deja sancționată prin Decizia nr. 5751/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) sau indiciile privind lipsa culpei intimatei în ceea ce privește ofertele presupus false, aspecte convingător conturate de probele depuse la dosar, reprezintă împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare se solicită.

Concluziile primei instanțe s-au bazat pe analiza sumară a aparenței dreptului impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără a se putea reține că aceasta ar fi intrat în analiza fondului prin evocarea unor aspecte care ulterior au fost dezvoltate și în acțiunea în anulare.

Se mai reține și că prin sentința civilă nr. 2808 din 30 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și, în consecință, a anulat Decizia nr. 17089/11.05.2015 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.03.2015, emise de pârâtă.

Hotărârea de anulare, în primă instanță, a actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, confirmă concluzia privind întrunirea condiției cazului bine justificat, în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Îndeplinirea condiției referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente rezultă din faptul că punerea în executare a actelor administrative contestate, în termenul de 30 de zile de la comunicarea procesului-verbal de constatare, în raport de cuantumul mare al creanței bugetare, de 1.696.673 RON, are consecința imediată și directă a afectării situației financiare a intimatei-reclamante, aspect relevat în mod convingător de înscrisurile depuse în probatoriu.

În consecință, reținându-se că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 1877 din 25 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2018.