ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4454/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02 septembrie 2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.02.2015, întocmit de pârâtă, până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect anularea actului administrativ mai sus menționat.

Prin Sentința civilă nr. 2879 din 05 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.02.2015, până la soluționarea definitivă a acțiunii înregistrate pe rolul Curții de Apel București nr. 2983/2/2015, având ca obiect acțiune în anulare.

Împotriva Sentinței civile nr. 2879 din 05 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

În susținerea recursului, pârâta arată că sentința atacată este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv, a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a prevederilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Recurenta-pârâtă apreciază ca fiind greșite argumentele instanței de fond referitoare la îndeplinirea cazului bine justificat, care s-au raportat la faptul că aspectele cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulilor au mai făcut obiectul unui control anterior desfășurat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, soldat cu un rezultat diferit față de controlul actual. Atât legislația care reglementează FEADR, cât și clauzele contractului de finanțare, permit și reglementează mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile, iar însușirea susținerilor reclamantei ar presupune lipsirea de conținut a acestui mecanism.

Argumentul reclamantei potrivit căruia Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/2015 este nelegal, datorită faptului că, anterior, a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/28.11.2013, prin care s-a constatat că cele două societăți beneficiare ale finanțării FEADR (B. S.R.L. și A. S.R.L.) nu au fost create artificial, este nefondat. Neregulile reținute prin titlul executoriu au constat în crearea, în mod artificial, a condițiilor necesare obținerii finanțării, fapt ce are drept efect obținerea unor sume mai mari decât plafonul impus de regula "de minimis", conduită interzisă de Măsura 312 din Ghidul Solicitantului, precum și de prevederile H.G. nr. 224/2008, ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 și art. 4 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 2988/1995.

Identificarea principalelor elemente care au condus la suspiciunea de neregulă, a fost posibilă după perioada de implementare a proiectului, respectiv în urma controlului ex-post pe teren (14.11.2014), atrăgând consecința restituirii integrale de către beneficiar a sumelor primite cu titlu de finanțare nerambursabilă. Chiar dacă aceste aspecte au mai fost supuse controlului în anul 2013, prin concluziile Procesului-verbal nr. x/28.11.2013 s-a specificat că nu sunt excluse corecții financiare viitoare, pe baza unor informații sau investigații noi.

De altfel, temeiul verificării efectuate în anul 2013, este diferit de cel al verificărilor realizate în anul 2015. În concluzie, prin emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/2015 nu sunt încălcate principiul irevocabilității actelor administrative care au intrat în circuitul civil și nici prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Față de motivarea instanței de fond în sensul că, în speță, devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, recurenta-pârâtă apreciază că aceste prevederi nu sunt incidente, nefiind întrunite condițiile cumulative prevăzute de textul în discuție, respectiv eroarea autorității și nedepistarea acesteia de către beneficiar în mod rezonabil. Interpretarea primei instanțe cu privire la culpa autorității, este infirmată de jurisprudența europeană pronunțată în cauzele C-465/10 și C/94/05.

Instanța de fond a ignorat situația de fapt reprezentată de neregula constatată prin Procesul-verbal nr. x/20.02.2015, rezumându-se la a aprecia îndeplinirea cazului bine justificat doar prin raportare la procesul-verbal de constatare a neregulilor emis în anul 2013.

În susținerea recursului pârâta invocă și prevederile Notei directoare pentru Auditori nr. 22/10.10.2013, emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă, care fac trimitere la hotărârea pronunțată în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente, recurenta-pârâtă apreciază că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, întrucât din actele existente la dosar, nu rezultă pericolul care ar conduce la producerea unei pagube iminente, de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ. Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui, prin ea însăși, o pagubă iminentă, din punct de vedere juridic paguba putând fi reprezentată numai de o diminuare ilicită a patrimoniului.

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 11 octombrie 2018 a completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 05 decembrie 2018.

La termenul de judecată din 05 decembrie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în susținerea recursului declarat de pârâtă.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, excepția lipsei de interes în susținerea recursului declarat de pârâtă, Înalta Curte constată că această excepție este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata-reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.02.2015, întocmit de pârâtă, până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect anularea actului administrativ mai sus menționat.

După cum rezultă din susținerile părților, confirmate de informațiile furnizate de sistemul informatizat Ecris, prin Sentința civilă nr. 2825 din 03 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, s-a dispus anularea Deciziei nr. 14661/21.04.2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.02.2015, întocmite de pârâtă, precum și a actelor care au stat la baza emiterii acestora, și a fost respinsă cererea în anulare a actelor subsecvente.

Prin Decizia civilă nr. 4329 din 05 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 2825/2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința civilă atacată și rejudecând cauza, a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar poate fi inițiat și susținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel care învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune o reprezintă aceea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

În speță, se constată că a fost soluționată definitiv acțiunea în anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.02.2015, a cărui executare se solicită a fi suspendată în cauza de față, iar în raport cu temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea cererii de suspendare, efectele hotărârii primei instanțe, prin care s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor, se întind până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestui act administrativ.

În condițiile arătate, interesul pentru susținerea recursului declarat de pârâtă împotriva sentinței civile, prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, nu mai este actual, întrucât această sentință și-a încetat efectele la data pronunțării hotărârii definitive asupra fondului cauzei.

Susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora în condițiile respingerii recursului pe temeiul lipsei de interes, între momentul soluționării cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și momentul rămânerii definitive a hotărârii ce vizează acțiunea în anulare a acestui act administrativ, nu s-ar mai putea calcula accesorii fiscale, sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011, în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt scadente la expirarea termenului de plată stabilit în titlul de creanță, respectiv în 30 de zile de la data comunicării titlului de creanță, iar pentru neachitarea la termen a obligațiilor stabilite prin titlul de creanță, debitorul datorează dobândă care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în RON a creanței bugetare, din prima zi de după expirarea termenului de plată și până la data stingerii acesteia, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd altfel.

Dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol stabilesc că în vederea încasării de la debitor a dobânzii, autoritățile competente care au emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, în aplicarea prevederilor art. 21, au obligația de a calcula cuantumul acesteia și de a emite un proces-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, care constituie titlu de creanță și care se comunică debitorului.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale redate anterior, neplata creanței bugetare stabilite prin procesul-verbal de constatare a neregulilor, potrivit termenului mai sus menționat, atrage dobândă și recuperarea acesteia în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, dobândă care curge de la expirarea termenului de plată și până la data stingerii creanței.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, măsura suspendării executării procesului-verbal de constatare a neregulilor dispusă în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, ce are drept scop să amâne producerea efectelor titlului de creanță, nu produce efecte definitive de natura celor invocate de recurentă, constând în înlăturarea curgerii dobânzilor pe perioada suspendării, în lipsa unui temei de drept care să prevadă în mod expres producerea unui astfel de efect.

Pentru considerentele expuse, reținând că este întemeiată excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte o va admite, cu consecința respingerii recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca lipsit de interes.

În raport de soluția dată excepției în discuție, instanța de control judiciar constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă, vizând cercetarea pe fond a prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, împotriva Sentinței civile nr. 2879 din data de 05 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN