ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 482/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat suspendarea executării titlului de creanță reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.04.2016, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 3884 din 6 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/1.04.2016 formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2. a declarat recurs reclamanta A. SRL, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, așa cum a fost formulată.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care prima instanță a reținut că argumentele din cererea introductivă nu constituie împrejurări de fapt sau de drept care să reprezinte caz bine justificat de suspendare a executării actului administrativ.

Cât privește lipsa unei motivări de o manieră rezonabilă a titlului de creanță, instanța de fond a ignorat argumentele prezentate de reclamantă, în sensul că analiza neregulii (crearea de condiții artificiale) s-a făcut de către AFIR fără ca autoritatea să indice măcar care au fost obiectivele schemei de finanțare ale Măsurii 112 urmare a implementării proiectului recurentei și, mai mult, prin trimiteri evidente la obiectivele aplicabile unei alte măsuri de finanțare decât cea accesată de societatea beneficiară.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor de drept material incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.

În ceea ce privește cazul bine justificat, raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, în mod greșit instanța de fond a considerat că susținerile reclamantei presupun o analiză aprofundată asupra legalității actului administrativ. În opinia sa, condiția cazului bine justificat este îndeplinită în cauză, prin aceea că există indicii rezonabile în legătură cu emiterea titlului de creanță cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile (având în vedere că indicatorii neregulii la care autoritatea s-a raportat nu au fost prevăzuți în Ghidul Măsurii, în vigoare la data accesării finanțării de către recurentă, fiind aprobați ulterior, prin Ordine MADR emise în perioada 2013-2014) și a principiului certitudinii juridice ("încrederii legitime în actul autorității"), reverificarea condițiilor de eligibilitate fiind efectuată după data indicată de legiuitorul european (după decontarea plăților din fondurile FEADR către beneficiar) și chiar în condițiile în care aceeași autoritate stabilise anterior, prin actele administrative proprii, conformitatea proiectului.

În privința cerinței referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurenta-reclamantă susține că prima instanță nu a luat în considerare argumentele și probatoriul administrat, realizând o interpretare greșită a prevederilor art. 14 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și corectă, sub aspectul constatării neîndeplinirii condițiilor cererii de suspendare formulate în cauză.

Prin rezoluția din 16 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 6 februarie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

La termenul de judecată din data de 6 februarie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

Singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungește de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de față, dată fiind soluția de respingere a acțiunii în anulare pronunțată de prima instanță.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/1.04.2016 emis de autoritatea pârâtă.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs de către partea intimată, prin Sentința civilă nr. 3393 din 18 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a soluționat fondul cauzei, respingând acțiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de față.

Cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat la 18 iulie 2018, respingând acțiunea în anulare formulată de reclamantă, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să își producă efectele.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 3884 din 6 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV