ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2230/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08.02.2016, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nr. x din 10.06.2015 de soluționare a contestației nr. x din 20.05.2015 formulată de SC A. SRL.

Cu titlu prealabil reclamanta a solicitat repunerea în termenul de formulare a acțiunii, arătând că a luat cunoștință de existența Deciziei nr. x din 10.06.2015 la data de 22.12.2015, atunci când i-au fost comunicate Titlul executoriu nr. x din 10.12.2015 și Somația nr. x/2015/608, iar de conținutul ei la data de 25.01.2016, dată de la care apreciază că curge termenul de atacare a actului.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 1.843 din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția tardivității formulării acțiunii, ca neîntemeiată. Instanța a respins cererea de repunere în termen ca lipsită de obiect și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A. SRL, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii și în mod greșit a respins acțiunea reclamantei.

S-a arătat că nu au fost create condiții concurențiale favorabile prin accesarea programului de finanțare, legăturile dintre entitățile menționate fiind o simplă strategie de afaceri, care a fost cunoscută încă din faza inițială de către AFIR și care, la acel moment, nu a atras concluzia creării unor condiții artificiale.

Recurenta a precizat că instanța de fond în mod greșit a reținut că societățile mai sus menționate sunt controlate de către aceleași persoane, membrii ai unei familii, întrucât în situația dată niciuna dintre întreprinderile avute în vedere de către echipa de control nu deține asupra celeilalte nicio calitate juridică. Recurenta a precizat că nu se poate stabili nicio legătură de acționariat între reclamantă și celelalte societăți analizate nici în mod direct, prin identificarea unor asociați comuni, și nici în mod indirect, prin identificarea unor întreprinderi legate.

S-a susținut că absolut toate constatările inspectorilor nu au caracter de certitudine, ci doar de suspiciune întemeiată pe documentele prezentate, care nu dovedesc altceva decât o relație de rudenie între administratorii societăților în cauză. S-a precizat că simpla situație de fapt că asociații celor două firme sunt rude nu conduce la concluzia că B. SRL s-a folosit de A. SRL pentru a accesa o măsură la care aceasta nu avea acces.

Recurenta a arătat că nu poate fi primită nici concluzia că cele două societăți au acționat concertat spre realizarea obiectivelor și scopului unei entități juridice unice, întrucât A. are personalitate juridică proprie, profit propriu și plătește toate impozitele și taxele legale, la fel ca și B.

De asemenea, s-a arătat că nici afirmația că beneficiarul A. SRL a creat condiții artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR și că, în fapt, beneficiarul final este B. SRL nu poate fi primită, întrucât legătura de afaceri dintre cele două societăți nu poate fi încadrată în noțiunea de condiții artificiale, fiind doar o situație de fapt cunoscută de altfel de intimată.

Recurenta a arătat că a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice, întrucât în baza aceleiași situații de fapt s-a stabilit că societatea este eligibilă pentru a beneficia de sprijin financiar, pentru ca ulterior să se susțină că au fost create condiții artificiale.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că reclamanta SC A. SRL a supus controlului judiciar, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Decizia Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nr. x din 10.06.2015 de soluționare a Contestației nr. x din 20.05.2015 formulată de reclamantă.

Reclamanta a arătat că a beneficiat de finanțare nerambursabilă în condițiile Programului pentru Dezvoltare Rurală în baza contractului de finanțare încheiat cu AFIR nr. x din 28.04.2010 - achiziții de utilaje pentru servicii agricole la SC A. SRL, în valoare totală eligibilă de 1.442.581 RON, valoarea maximă a finanțării nerambursabile fiind în cuantum de 678.861,16 RON.

Reclamanta a arătat că a fost implementat integral Contractul de finanțare, iar toate cererile de plată au fost verificate de către autoritate și onorate de aceasta.

La data de 30.10.2014 pârâta AFIR a efectuat un control în baza căruia a fost întocmit Raportul de control nr. x din 23.01.2015, prin care s-a reținut că au fost create condiții artificiale pentru obținerea ajutorului, motiv pentru care s-a propus recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil, conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011. A fost comunicat și un proiect de proces-verbal la care reclamanta a formulat un punct de vedere care a fost respins de AFIR.

În consecință, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15.04.2015, act care a fost contestat de reclamantă.

Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantei, reținând în esență că decizia atacată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind identificate elemente de nelegalitate a acestei decizii.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă a susținut că nu au fost create condiții concurențiale favorabile pentru accesarea programului de finanțare, legăturile dintre entitățile menționate fiind o simplă strategie de afaceri.

Cu privire la argumentul potrivit căruia instanța de fond a reținut în mod greșit că beneficiarul Contractului de finanțare a creat condiții artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR, Înalta Curte reține că în cauza de față în mod corect s-a reținut că sunt prezente elementele necesare pentru conturarea existenței unor condiții artificiale create, respectiv elementul obiectiv și subiectiv.

Astfel, în mod corect a stabilit instanța de fond că elementul obiectiv constă în aceea că prin activitatea prestată de reclamantă, în mod aproape exclusiv în favoarea SC B. SRL, nu se poate realiza finalitatea urmărită de schema de ajutor, care se referă la diversificarea serviciilor oferite în mediul rural, iar elementul subiectiv constă în faptul înființării firmei pentru a se putea accesa Măsura 312, pe care SC B. SRL nu o putea accesa.

Instanța de control judiciar nu poate primi critica recurentei având în vedere faptul că rezultă din actele dosarului faptul că autoritatea pârâtă a procedat la verificarea condițiilor artificiale create și/sau avantajul nejustificat în favoarea unei firme sau organism public, iar echipa de control a identificat indicatori externi/fizici, de structură/juridici și de afaceri/contabili care au dus la constatarea unor acțiuni coordonate între firme, care au creat condiții artificiale și un avantaj nejustificat pentru SC B. SRL, al cărei asociat este C., care are în exploatație o suprafață de aproximativ 708,68 ha.

Înalta Curte constată că SC A. SRL are ca titular/reprezentant legal pe fiul lui C., respectiv pe D.; II E. are ca reprezentantă pe soția lui C.; II F. are ca reprezentantă pe cumnata lui C., iar II G. are ca reprezentant pe fratele lui C.

Or, prin crearea în mod artificial a celor 4 societăți beneficiare de finanțare pe Măsura 312, la care intensitatea ajutorului financiar nerambursabil pentru Măsura 312 este de 70%, SC B. SRL a încercat să beneficieze de un ajutor financiar nerambursabil cât mai mare, fiind eludate prevederile Măsurii 121.

Dispozițiile art. 4 alin. (3) din Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene prevăd:

"Actele despre care se stabilește ca au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauza, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecința, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia".

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală,: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste de plăți și obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin."

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului nu poate primi critica recurentei cu privire la motivul de recurs care a vizat reținerea de către instanța de fond a faptului că societățile mai sus menționate sunt controlate de către aceleași persoane, membrii ai unei familii, recurentul arătând că în situația dată niciuna dintre întreprinderile avute în vedere de către echipa de control nu deține asupra celeilalte nicio calitate juridică și nici nu se poate stabili o legătură de acționariat între reclamantă și celelalte societăți analizate, nici în mod direct, prin identificarea unor asociați comuni, și nici în mod indirect, prin identificarea unor întreprinderi legate.

Or, din analiza coroborată și comparativă a societăților implicate rezultă că mai mulți beneficiari independenți din punct de vedere legal au aceeași adresă, au același sediu social, locul de realizare al investițiilor este identic, au punct de lucru deschis de SC B. SRL, iar contractele de comodat încheiate pentru toate cele patru firme sunt încheiate cu același comodant, respectiv SC B. SRL reprezentată de C.

De asemenea, în urma analizării contractelor de prestări servicii și a facturilor fiscale prezentate, s-a constatat că cei patru beneficiari de finanțare prestează servicii aproape exclusiv către SC B. SRL.

Toate acestea împreună privite determină concluzia certă cu privire la crearea unor condiții artificiale și a unui avantaj nejustificat pentru SC B. SRL, pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR, în condițiile în care beneficiarul final este societatea mai sus indicată, care este și client unic al societății recurente.

Cu privire la argumentul invocat în susținerea recursului ce vizează nerespectarea principiului securității raporturilor juridice, prin neidentificarea avantajului necuvenit în faza premergătoare finanțării, Înalta Curte nu îl poate primi întrucât această neregulă nu putea fi identificată în perioada de evaluare și implementare a proiectului.

Înalta Curte reține că intimata-pârâtă are pârghii de verificare în toate etapele, respectiv evaluare, selectare, contractare a proiectului, plată, dar și în perioada ex-post, iar în cauza dedusă judecății această neregulă a putut fi observată și sancționată la controlul ex-post, atunci când exista posibilitatea de identificare a faptelor care nu au putut fi identificate în perioada verificării eligibilității și implementării proiectului.

Având în vedere că nu au fost identificate motive de casare a sentinței atacate, Înalta Curte va menține hotărârea pronunțată de instanța de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 1.843 din 31 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - ED