ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4329/2019

Ședința publică din data de 30 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 03 aprilie 2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 3080/28.01.2015 emisă de pârâtă, a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/26.11.2014, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 849 253,56 RON și a penalităților de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 3125 pronunțată în data de 24 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a anulat Decizia nr. 3080/28.01.2015 emisă de pârâtă, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la A.F.I.R., sub nr. x/26.11.2014 și actele care au stat la baza acestuia și a respins cererea de anulare a actelor subsecvente ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanței de fond invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici:

- instanța de fond nu a identificat și reținut elementele de legătură dintre beneficiar/beneficiari și alte entități juridice implicate care să arate modalitatea concertată a beneficiarilor cu scopul clar de a eluda normele legale și procedurale în vederea obținerii finanțării nerambursabile;

- instanța de fond nu a reținut avantajul necuvenit creat în favoarea reclamantei, respectiv împrejurarea că acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalți solicitanți/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acționează de comun acord, un avantaj nejustificat în fața competiției, aspect care, încă o dată, implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenței pe piață, iar conform art. 72 din Regulamentul CE nr. 1698/2005, sumele comunitare nu vor rămâne blocate într-un proiect ce creează un avantaj necuvenit unei întreprinderi sau unei colectivități publice;

- instanța de fond a reținut în mod greșit incidența prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 prin prisma faptului că deși nu au apărut informații noi, recurenta a emis totuși un titlu de creanță cu implicații financiare;

- instanța de fond a reținut în mod greșit respectarea de către beneficiar a criteriului de selecție S2 privind locurile de muncă create;

- instanța de fond a reținut în mod inexistența legăturilor dintre societăți, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 44 din Legea nr. 346/2004.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor în prevederile art. 488 C. proc. civ. și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

La termenul de judecată din 17 septembrie 2019, intimata a renunțat la invocarea excepției nulității recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale este nefondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, în prezent abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 640/2014, dar în vigoare în perioada supusă controlului, "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Aceste dispoziții din legislația europeană au fost interpretate prin Hotărârea CJUE C-434/12, în sensul că punerea în aplicare a dispozițiilor din Regulament necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, respectiv elementul obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligația autorității cu atribuții de control să demonstreze că în fapt beneficiarul proiectului supus controlului nu poate atinge obiectivul măsurii accesate.

Potrivit celui de al doilea element, respectiv elementul subiectiv, este necesar să se identifice elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate.

În considerentele Hotărârea CJUE C-434/12 s-a reținut că dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretate în sensul că se opun ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

Instanța de fond a reținut în mod corect că existența acestor două elemente la care face referire Hotărârea CJUE C-434/12 nu a fost dovedită de către reclamantă.

În cauză, recurenta nu a făcut dovada existenței elementului obiectiv, din moment ce proiectele în discuție, respectiv al intimatei și al S.C. Axa Pres S.R.L., au caracter de sine stătător, cele două societăți acționând în interes propriu, fără să colaboreze pentru realizarea aceleiași lucrări, iar utilajele pe care le-au achiziționat nu sunt complementare, produsele realizate de intimată fiind destinate unui alt segment de piață decât cel vizat de produsele S.C. Axa Pres S.R.L..

Nici elementele comune care au fost enumerate în procesul-verbal nu fac dovada coordonări deliberate a entităților juridice implicate și a existenței unor condiții artificiale în scopul obținerii unui ajutor financiar nerambursabil necuvenit, astfel cum susține recurenta.

Chiar în situația în care s-ar reține existența unei divizări artificiale a investiției, aceasta nu constituie, în sine, un motiv de respingere a finanțării sau de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil, decât în măsura în care ar avea drept consecință faptul că obiectivele prevăzute de art. 52 lit. a) pct. ii din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (Feader), în prezent abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, dar în vigoare în perioada supusă controlului, respectiv înființarea și dezvoltarea microîntreprinderilor în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic, nu pot fi atinse.

Astfel, obiectivele operaționale ale acestei măsuri au fost realizate de intimată prin activitatea desfășurată, fiind organizată ca microîntreprindere care realizează activități în sectorul non-agricol, în spațiul rural.

În ceea ce privește elementul subiectiv, Înalta Curte apreciază că legătura de rudenie între asociații/reprezentanții legali ai beneficiarilor finanțării din fondurile europene și legăturile juridice dintre acești beneficiari, privind sediul social și locul de instalare a utilajelor, nu constituie o dovadă că beneficiarii au urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR, cu atât mai mult cu cât legislația nu reglementează o interdicție ca membrii aceleiași familii să depună cereri de finanțare pentru a obține fonduri nerambursabile în cadrul aceleiași scheme de ajutor.

În consecință, dispozițiile art. 72 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011:

"1. În cazul efectuării unei plăți necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia, calculată în conformitate cu alin. (2).

Rata dobânzii aplicabile se calculează în conformitate cu legislația națională, dar nu poate fi mai mică decât rata dobânzii aplicabile prevăzută de dispozițiile naționale pentru recuperarea sumelor necuvenite.

Cu toate acestea, în cazul în care eroarea este legată de date faptice pertinente pentru calculul ajutorului în cauză, primul paragraf se aplică numai în situațiile în care decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plății"

Instanța de fond a reținut în mod corect că recurenta-pârâtă a efectuat două verificări ale proiectului în urma cărora au fost încheiate procesele-verbale nr. x/21.03.2013 și nr. y/19.11.2013 în care s-a arătat că nu se confirmă suspiciunea de creare în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de finanțare în cadrul FEADR.

Cu toate acestea, deși nu au apărut informații noi care să justifice aplicarea unei corecții financiare, pârâta încheie procesul-verbal contestat, în care menționează că s-au creat condiții artificiale.

Înalta Curte reține că recurenta, analizând aceleași documente, a exprimat puncte de vedere opuse prin cele două procesele-verbale anterior menționate și prin procesul-verbal contestat de către intimată, în care menționează că s-au creat condiții artificiale, fără să fi apărut informații noi care să justifice aplicarea unei corecții financiare, astfel că devin aplicabile în cauză dispozițiile art. 5 alin. (3) par. 1 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, conform cărora obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

Hotărârile pronunțate de CJUE în Cauza C-46S/10 Ministre de l'Interieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011 și în Cauza C-94/05 Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, invocate de către recurentă, nu sunt aplicabile în cauză deoarece se referă la domeniul achizițiilor publice.

Recurenta mai susține că intimata nu a menținut criteriile de selecție pentru care proiectul a primit punctaj, întrucât o parte din angajați nu au normă întreagă și, nu a fost respectată structura posturilor personalului care a fost prevăzută în cererea de finanțare.

Înalta Curte constată că această neregulă nu poate fi reținută având în vedere că Ghidul solicitantului, în forma în vigoare la data depunerii cererii de finanțare de către intimată, nu prevedea condiția ca locurile de muncă ce sunt create de beneficiar să fie cu normă întreagă.

După încheierea contractului de finanțare, Ghidul solicitantului a fost modificat în sensul că se vor lua în considerare doar locurile de muncă nou create, cu normă întreagă, dar această modificare nu este aplicabilă intimatei deoarece nu poate avea efect retroactiv.

În ceea ce privește nerespectarea structurii posturilor personalului prevăzută în cererea de finanțare, instanța de fond a reținut în mod corect că, potrivit memoriului justificativ, anexă la cererea de finanțare, graficul de personal va putea fi afectat eventual de alte nevoi sau priorități ale intimatei-reclamante, independente de realizarea acestui proiect.

În consecință, intimata și-a rezervat dreptul de a modifica structura de personal, astfel încât nu se poate reține încălcarea acestui criteriu de selecție.

Noțiunea de "întreprindere legată" este definită de dispozițiile art. 3 alin. (3) din Anexa la Recomandarea (CE) nr. 361/2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii:

"(3) Sunt "întreprinderi legate" întreprinderile între care există una din următoarele relații:

(a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților unei alte întreprinderi;

(b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului administrativ, de conducere sau de supraveghere al unei alte întreprinderi;

(c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra unei alte întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu aceasta sau al unei clauze din statutul acesteia;

(d) o întreprindere acționară sau asociată a unei alte întreprinderi controlează singură, în temeiul unui acord încheiat cu alți acționari sau asociați ai acestei alte întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților acesteia.

Prezumția cu privire la existența unei influențe dominante există în cazul în care investitorii menționați la alin. (2) al doilea paragraf nu se amestecă direct sau indirect în gestionarea întreprinderii în cauză, fără a aduce atingere drepturilor pe care le dețin în calitate de acționari sau asociați.

Întreprinderile între care există una din relațiile prevăzute la primul paragraf prin intermediul uneia sau mai multor întreprinderi sau cu investitorii prevăzuți la alin. (2) sunt, de asemenea, considerate legate.

Întreprinderile între care există una din aceste relații prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, în măsura în care aceste întreprinderi își desfășoară activitatea sau o parte din activitatea lor pe aceeași piață sau pe piețe adiacente.

Se consideră piață adiacentă piața unui produs sau a unui serviciu care se situează direct în amonte sau în aval de piața în cauză."

Această recomandare a fost transpusă în legislația națională prin dispozițiile art. 4

4

din Legea nr. 346/2004:

"(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influență dominantă dacă investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

nu sunt implicați direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin în calitatea lor de acționar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

(5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză."

Recurenta a mai susținut neeligibilitatea proiectului intimatei prin prisma completării greșite a Declarației privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, deoarece reclamanta nu era o întreprindere autonomă, ci o întreprindere legală în sensul dispozițiilor art. 4

4

alin. (4) din Legea nr. 346/2004.

Recurenta a reținut incidența acestor dispoziții legale în raport de împrejurarea că B., administratorul societății intimate, deține calitatea de administrator cu puteri depline la S.C. Axa Steel S.R.L., către care reclamanta a prestat servicii în anii 2012-2014, precum și la S.C. Axa Center S.R.L., exercitând o influență dominantă în cadrul acestora.

Instanța de fond a reținut în mod corect inaplicabilitatea dispozițiilor art. 4

4

alin. (4) din Legea nr. 346/2004 în condițiile în care între societățile la care se referă recurenta-pârâtă nu există raporturi de natura celor descrise în alin. (1) - (3) ale acestui articol, astfel că nu se impune analizarea susținerilor recurentei referitoare la desfășurarea activității sau a unei părți din activitate pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente.

Este adevărat că prin Hotărârea pronunțată de CJUE în Cauza C-110/13 HaTeFo GmbH versus Finanzamt Haldensleben (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof) s-a reținut că art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din Anexa la Recomandarea nr. 361/2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate ca fiind afiliate, în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă.

S-a mai reținut că se consideră că acționează în mod concertat, în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă, persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.

În cauza dedusă judecății, recurenta nu a adus nicio dovadă că persoanele fizice menționate în cererea de recurs acționează în mod concertat, astfel cum este interpretat acest concept în lumina considerentelor Hotărârii pronunțată de CJUE în Cauza C-110/13, astfel încât societățile menționate să constituie o entitate economică unică.

În consecință, Înalta Curte constată că sentința atacată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE împotriva sentinței civile nr. 3125 din 24 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2019.