ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4726/2019

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016 reclamanta Întreprinderea Individuală A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând instanței că prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 36904 din 7 octombrie 2015 emisa de parata și pe cale de consecință anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 11 august 2015, înregistrat la AFIR sub nr. x din 11 august 2015, precum și suspendarea, în baza prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat în data de 11 august 2015, înregistrat la AFIR sub nr. x din 11 august 2015, până la soluționarea în mod definitiv a prezentului demers judiciar.

Prin Sentința civilă nr. 3522 din 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția invocată de pârâtă și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Prin aceeași hotărâre a dispus restituirea cauțiunii achitată de reclamantă în cuantum de 15.000 RON și a respins acțiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 3522 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală A. prin care a solicitat casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, să se admită în totalitate acțiunea formulată de aceasta.

În drept, recurenta-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, a învederat că o primă încălcarea normelor de drept material vizează prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014.

Apreciază că efectuarea controlului ulterior nu poate să vizeze elementele inițiale pe care AFIR le-a analizat odată cu verificarea proiectului.

De altfel, și normele europene obligă autoritatea să efectueze aceste verificări cu respectarea prevederilor art. 7 din Regulamentul 2988/1995, inclusiv anterior plății tranșelor de bani.

Atât timp cât intimata a declarat eligibil proiectul pe baza documentelor puse la dispoziție de către societate și niciunul dintre elementele avute în vedere nu a suferit niciun fel de modificare după efectuarea plății, opinează în sensul că pârâta nu poate veni ulterior plății și să constate că criteriile de eligibilitate nu mai sunt îndeplinite, fără să existe elemente noi, apărute după data ultimei tranșe de plată.

De asemenea, susține recurenta că prestarea de servicii către o anumită societate nu contravine scopului măsurii 312 și nu este menționată nicio interdicție legată de societățile comerciale cărora li se poate presta activitate sau nu.

Societatea recurentă a prestat și prestează activitate la diferite persoane din mediul rural și nu doar la o anumită societate. Activitatea prestată s-a făcut în baza raporturilor contractuale și contra unui preț și, cu fiecare an care a trecut, a prestat și către alți beneficiari, ponderea prestării activității către SC B. SRL scăzând de la an la an.

Instanța de fond nu a avut în vedere utilajele care au fost achiziționate de către societate, pentru a se susține faptul că nu este o întreprindere de sine stătătoare.

În susținerea faptului că proiectele nu pot fi verificate doar formal, sunt și prevederile art. 4 pct. 8, intimata având obligația de a efectua verificări asupra tuturor aspectelor care sunt menționate ca "nereguli", înainte de efectuarea oricărei plăți.

Precizează că nu există nicio interdicție legată de faptul că o persoană juridică nu poate beneficia de fonduri europene, dacă asociatul acesteia are calitatea de asociat și în altă societate comercială.

Învederează că în mod greșit prima instanță a stabilit că prevederile art. 5 din Regulamentul 65/2011 nu sunt aplicabile speței de față, nefiind vorba de plată necuvenită, din eroarea autorităților.

Toate elementele analizate de pârâtă în procesul-verbal contestat au existat și au fost verificate de APDRP atât la data aprobării proiectului cât și la data achitării tranșei de plată.

Susține recurenta că prima instanță în mod greșit a stabilit faptul că a creat condiții artificiale, aplicând eronat normele de drept material.

Deși lipsa autonomiei funcționale sau existența legăturilor juridice între candidați nu pot sta la baza stabilirii creării de condiții artificiale, totuși instanța transformă simple elemente de fapt într-o situație de drept, relativă la crearea de condiții artificiale.

În ceea ce privește avantajul necuvenit acordat societății SC B. SRL, nu este de acord cu susținerea primei instanțe, atât timp cât, deși a prestat activitate către această societate, s-a efectuat în baza contractelor de prestări servicii și contra unui preț.

Ca atare, nu s-a dovedit faptul că prestarea a fost fictivă sau gratuită și nici nu s-a făcut dovada faptului că prestarea s-a făcut la o valoare derizorie față de prețul pieții.

Instanța a ignorat faptul că, în anul 2011, societatea a lucrat câteva luni după ce a achiziționat utilajele și nu a prestat activitate un an așa cum greșit s-a susținut în motivare. De altfel, nu este interzis a presta activitate către SC B. SRL și nu este de acord cu afirmația primei instanțe în ceea ce privește faptul că a fost creată de formă întreprinderea, atât timp cât utilajele achiziționate nu sunt utilaje fără de care activitatea SC B. SRL nu se poate desfășura, iar pe de altă parte, în anii 2013 și 2014 nu a mai prestat activitate acestei societăți ci către alte societăți și autorități publice.

De asemenea, nu este de acord nici cu susținerea primei instanțe relativă la faptul că nu a creat 2 locuri de muncă, atât timp cât unul dintre angajați a fost preluat de la SC B. SRL În condițiile în care modalitatea de angajare nu s-ar fi făcut în mod corespunzător, AFIR avea obligația să facă aplicabilitatea art. 8 din Anexa 1 la contractul de finanțare.

Prin prisma acestei clauze contractuale, intimata este în culpă, atât timp cât nu a somat pe recurentă pentru a-i aduce la cunoștință faptul că ar exista anumite deficiențe care se impun a fi remediate.

Opinează că în speță, nu prezintă relevanță faptul că societatea a fost creditată de SC B. SRL pentru a-și achiziționa utilajele din proiect, atât timp cât potrivit prevederilor art. 17 alin. (2) din Ordinul nr. 567/2008, "contribuția proprie a beneficiarului schemei de ajutor de minimis trebuie să fie de cel puțin 30% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile și va fi asigurată fie din resurse proprii ale beneficiarului, fie prin finanțare externă".

Pentru a se asigura continuarea și implementarea proiectului, a apelat la încheierea unui contract de împrumut fără dobândă.

Susține recurenta că nu a încălcat regula de minimis, atât timp cât nu a depășit plafonul admis de lege și, totodată, SC B. SRL nu a accesat fonduri pe măsura 312, neexistând 2 proiecte, așa cum greșit a susținut prima instanță.

De asemenea, în opinia sa, legăturile dintre societăți nu au nicio legătură cu crearea de condiții artificiale și nu este de acord cu susținerile primei instanțe relative la faptul că scopul măsurii 312 nu a fost atins.

Scopul acestei măsuri este crearea de microîntreprinderi și încurajarea inițiativei de afaceri promovate de către tineri și femei, aspect ce a determinat crearea societății și accesarea de fonduri nerambursabile.

Menționează că din proiectul său a fost achiziționat un buldoexcavator dotat cu cupa multifuncțională și mecanism de excavare de adâncime, bun ce deservește în special activităților de construcție, or SC B. SRL desfășoară o cu totul altă activitate.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 februarie 2017, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept material incidente speței.

Arată că, din procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, reiese faptul că ambele elemente, atât cel obiectiv cât și cel subiectiv, sunt îndeplinite.

Elementul obiectiv nu a fost atins deoarece, din analiza contractelor de prestări servicii ale beneficiarului, rezultă că acesta prestează servicii către SC B. SRL, societate cu care există legături de natură a determina concluzia că au fost create condiții artificiale în sensul că această entitate este în fapt, beneficiara fondurilor nerambursabile.

În ceea ce privește elementul subiectiv, în opinia intimatei, rezultă o coordonare deliberată a activităților cu scopul evident de a obține fonduri nerambursabile.

În ceea ce privește procedura de plată și cea de achiziții, arată că nu avizat legalitatea sau autenticitatea documentației depuse de beneficiar în cadrul cererii de finanțare, dat fiind faptul că răspunderea îi revine în totalitate acestuia. Avizul dat a reprezentat doar o verificare a efectuării pașilor și depunerii documentelor impuse prin Ghidul solicitantului, corectitudinea declarațiilor incumbând beneficiarilor.

Atât legislația care reglementează FEADR cât și clauzele contractului de finanțare prevăd mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile.

Menționează că elementele care au condus la constatarea încălcării criteriilor de eligibilitate nu au fost cunoscute de AFIR până la momentul verificării întregii activități, a modului de implementare a proiectului.

Raportat la documentele existente, precum și la cele menționate de echipa de control în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, au fost identificate elemente care conduc la suspiciunea de creare de condiții artificiale, pentru a beneficia de plăți prin Măsura 312.

În urma verificărilor efectuate, apreciază că, în vederea accesării de ajutor financiar nerambursabil în cadrul măsurii 312, I.I. A. a fost creată formal, rezultând astfel un avantaj nejustificat în favoarea SC B. SRL

Raportat la neregulile constatate, art. 8 alin. (3) invocat de recurentă nu are aplicabilitate, situația de fapt constatată în urma verificărilor efectuate nefiind de natură a fi remediate.

În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din 11 august 2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina acesteia un debit în cuantum de 209.018,39 RON.

În cadrul procesului-verbal menționat s-a reținut conduita defectuoasă a recurentei-reclamante în derularea Contractului de finanțare nr. x din 17 martie 2011, întrucât nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea acestui contract.

Astfel, s-a reținut că recurenta nu a menținut eligibilitatea întrucât au fost create condiții artificiale, prin înființarea în mod formal a întreprinderii, aspect care s-ar dovedi prin următoarele fapte: au fost prestate activități în primul și al doilea an exclusiv către societatea SC B. SRL; un angajat al recurentei-reclamante este angajat și la societatea SC B. SRL; SC B. SRL a finanțat societatea reclamantă, precum și că sediul acesteia se afla la mama reprezentantului întreprinderii.

Prin Decizia nr. 36.904 din 7 octombrie 2015 s-a respins contestația administrativă.

Înalta Curte constată că, deși recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin motivele formulate acest motiv nu a fost dezvoltat.

Argumentele invocate de recurentă, vizând interpretarea normelor legale incidente, deduc controlului judiciar al instanței de recurs legalitatea soluției instanței de fond prin prisma dreptului substanțial, analiză pe care Înalta Curte o va dezvolta cu ocazia analizării motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, acest motiv de nelegalitate al hotărârii recurate nu va fi reținut ca întemeiat.

Înalta Curte constată că motivele de casare invocate de recurenta-reclamantă nu sunt întemeiate, hotărârea primei instanțe fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente speței.

O primă critică învederată de recurentă constă în susținerea că prima instanță a încălcat prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014 potrivit căruia "(3) Principalele atribuții de plată ale Agenției sunt: f) efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate."

Instanța de recurs nu va reține ca fiind întemeiată această critică, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 "Cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în cazul în care:

a) pe parcursul perioadei de monitorizare, constată că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile;"

În mod evident, prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014 se coroborează cu cele ale art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind permisă efectuarea controlului ex-post, în cadrul perioadei de monitorizare prevăzută la art. 2 alin. (8) din contractul de finanțare, care este de 2 ani de la data ultimei plăți efectuate de către autoritatea contractantă.

Mai mult, art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că "(1) Dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare.,,

În consecință, în cazul constatării de nereguli care afectează în integralitate contractul de finanțare, pârâta are obligația de a constitui debit oricând în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului iar Măsura 312 este cuprinsă în programul FEADR 2007 - 2013 care încă nu este închis.

Cu atât mai mult se impune efectuarea unui astfel de control cu cât intimata, la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, a avut în vedere aspecte și circumstanțe ulterioare încheierii contractului de finanțare, instanța de fond reținând în mod corect faptul că existența condițiilor artificiale trebuie verificată atât la momentul încheierii contractului cât și în funcție de activitatea ulterioară a beneficiarului fondurilor europene.

În același sens sunt și prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, potrivit căruia "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Pentru a stabili dacă au fost create în mod artificial condițiile necesare obținerii plății, tocmai pentru o corectă aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011, este necesară desfășurarea controlului ex-post, pe tot parcursul perioadei de monitorizare, control care privește întreaga activitate a beneficiarului. Sintagma "nu se efectuează nicio plată" nu se interpretează în sensul învederat de recurentă, ci se referă la interdicția generală de a fi efectuate plăți, după desfășurarea controlului asupra întregii activități, atât pe perioada efectuării plăților, cât și pe perioada de monitorizare prevăzută chiar prin clauzele contractului de finanțare, pentru a se stabili cu certitudine dacă au fost create sau nu condițiile artificiale.

Potrivit Contractului de finanțare nr. x din 17 martie 2011, acceptat și asumat de beneficiar, acestuia s-a acordat finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în contract, care este constituit din Contractul-cadru și anexele acestuia, pe care beneficiarul a declarat că le cunoaște și le acceptă (art. 1 alin. (1) pct. 2).

Beneficiarul a acceptat finanțarea nerambursabilă și s-a angajat să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract și cu legislația națională și comunitară în vigoare, iar pe perioada de valabilitate și de monitorizare a contractului trebuie să-și respecte toate angajamentele asumate prin documentele depuse în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil.

În anexa 1 la contractul de finanțare intitulată "Prevederi generale", beneficiarul s-a obligat să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare (art. 3).

De asemenea, la art. 11 alin. (3) se precizează că, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

Art. 17 alin. (3) din aceeași Anexă la contract prevede că, dacă autoritatea contractantă stabilește că actele/faptele beneficiarului au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin aplicabile în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, va proceda în consecință, după caz, fie la neacordarea avantajului respectiv, fie la retragerea acestuia.

Potrivit art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei, statele membre sunt obligate să instituie un sistem de control care să garanteze efectuarea tuturor controalelor necesare pentru verificarea eficace a respectării condițiilor de acordare a ajutorului, să se asigure că toate criteriile de eligibilitate prevăzute de legislația Uniunii sau de legislațiile naționale ori stabilite prin programele de dezvoltare rurală pot fi controlate pe baza unui set de indicatori verificabili.

În acest context, dacă se constată, cu ocazia unor verificări ulterioare, în cadrul mecanismului controlului ulterior asupra proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile, că au fost încălcate prevederi ale legislației naționale sau comunitare, AFIR are obligația luării măsurilor de îndreptare a erorilor, respectiv recuperarea sumelor plătite eronat/necuvenit și încetarea valabilității contractelor de finanțare.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 august 2015 și a Deciziei nr. 36.904 din 7 octombrie 2015, instanța de control judiciar apreciază că, în mod corect prima instanță a constatat netemeinicia acțiunii.

Astfel, se reține că, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare."

Instanța de control judiciar reține că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural", Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi, precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de micro-întreprinderi, precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură.

În cazul recurentei-reclamante, obiectivul specific nu a fost atins întrucât, din analiza contractelor de prestări servicii încheiate de către beneficiar, a rezultat că a fost creat un avantaj nejustificat către SC B. SRL ce a constat în faptul că această societate, unde domnul A. este asociat unic, a fost singurul beneficiar al serviciilor prestate de I.I. A., în anii 2011 și 2012 iar în anii 2013 și 2014 au existat transferuri de bani între cele două societăți fără a exista contracte sau facturi de prestări servicii.

De asemenea, din Adresa nr. x din 26 noiembrie 2014 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă, rezultă că domnul A. este angajat la SC B. SRL, din 1 septembrie 2003, cu normă întreagă.

Un alt aspect avut în vedere de către intimată a fost și faptul că nu au fost create două noi locuri de munca reale, unul din angajați fiind preluat de la SC B. SRL (doamna C. - mama domnului A., a figurat angajată cu 2 ore la SC B. SRL din data de 6 iunie 2011, și la I.I. A. cu normă întreagă din data 5 iulie 2011).

S-a mai reținut și faptul că SC B. SRL a creditat pentru asigurarea cofinanțării I.I. A. cu suma de 180.000,00 RON care a fost încasată la data de 17 iunie 2011, iar la data de 22 iunie 2011 s-a achitat factura de achiziție a buldoexcavatorului, emisă de D., și factura de prestări servicii consultanță emisă de SC E. SRL; suma de 180.000,00 RON a fost restituită SC B. SRL la data de 17 octombrie 2011, după încasarea tranșei de plată FEADR de către I.I. A.

Aceste legături existente între beneficiarul finanțării și SC B. SRL, conduc la concluzia că cele două societăți, prin A., au acționat concertat spre realizarea obiectivelor și scopului unei entități juridice unice, fiind dovedită astfel și existența elementului subiectiv.

Aspectul învederat de recurentă în sensul că, în anii 2013 și 2014 a mai prestat servicii și către alți beneficiari nu reprezintă o împrejurare exoneratoare de răspundere fiind suficient faptul că în anii 2011 și 2012, singurul beneficiar al serviciilor reclamantei a fost SC B. SRL pentru a se concluziona că a existat intenția de fraudare și crearea de condiții artificiale, pe baza probelor avute în vedere de către instanța de fond.

În acest context, contrar susținerilor recurentei, este evident că nu a fost atins obiectivul specific al Măsurii 312, respectiv de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro întreprinderi și nici obiectivul general, de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală, în condițiile în care majoritatea activităților prestate au fost către SC B. SRL

De asemenea, în Nota Directoare pentru Auditori nr. 22 data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare, adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal.

Înalta Curte reține că, în speța de față, se regăsesc indicatorii de fraudă nominalizați în Nota directoare, după cum urmează:

- indicatori externi, fizici: sediul reclamantei este identic cu sediul unei alte întreprinderi - respectiv II F., care aparține soției reprezentantului reclamantei care are proiect în derulare pe măsura 112- instalarea tinerilor fermieri;

- indicatori funcționali - legali: d-nul A. este asociat unic la SC B. SRL; SC B. SRL are persoane împuternicite ca și administrator pe d-nul G., tatăl d-nului A. și pe d-na C., mama d-nului A.; C. este angajata la SC B. SRL și la I.I. A.; A. este angajat la SC B. SRL cu normă întreagă;

- indicatori de afaceri, financiar-contabili: SC B. SRL este singurul beneficiar al serviciilor prestate de recurentă în anii 2011 și 2012; SC B. SRL a creditat pentru asigurarea cofinanțării la recurentă cu suma de 180.000 RON încasată la data de 17 iunie 2011 iar la data de 22 iunie 2011 s-a achitat factura de achiziție a buldoexcavatorului; în anii 2013 și 2014 s-au încasat de la SC B. SRL sume de bani pentru care nu există contracte de prestări servicii și facturi.

De asemenea, nu a fost îndeplinit nici obiectivul specific de a crea noi locuri de muncă, întrucât d-na C. (mama titularului întreprinderii recurente a fost preluată de la SC B. SRL).

Recurenta precizează că nu prezintă relevanță faptul că a fost creditată de SC B. SRL, întrucât și-a asigurat, în acest mod, finanțare externă, însă aceasta pierde din vedere faptul că, astfel cum s-a arătat anterior, SC B. SRL are ca asociat unic pe d-nul A. și, ca persoane împuternicite, pe d-nul G., tatăl d-nului A. și pe d-na C., mama d-nului A., fiind indubitabile legăturile dintre cele două societăți, fiind irelevant, în acest context, atât faptul că SC B. SRL nu a accesat fonduri aferente Măsurii 312, cât și faptul că bunurile achiziționate deserveau activitățile de construcție care nu sunt obiectul de activitate al SC B. SRL

În consecință, se constată coordonarea acțiunilor celor două societăți și îndeplinirea criteriilor obiective și subiective necesare pentru a se concluziona că întreprinderea recurentă a fost creată în mod formal în vederea accesării Măsurii 312, fiind încălcate prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

În speță nu este vorba despre o eroare a autorității, așa cum susține recurenta, ci despre nerespectarea de către aceasta a obligațiilor pe care și le-a asumat prin semnarea contractului de finanțare astfel că, așa cum a reținut judecătorul fondului, nu sunt incidente dispozițiile art. 5 din Regulamentul nr. 65/2011.

Nu se vor reține ca întemeiate nici criticile recurentei referitoare la aplicarea art. 8 alin. (3) din contractul de finanțare întrucât neregulile, astfel cum au fost constatate în urma efectuării verificărilor pe teren, nu se puteau remedia, abaterile fiind de natură să afecteze iremediabil condițiile în care a fost acordată finanțarea nerambursabilă.

Decizia nr. 2563 din 15 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, depusă de recurentă la dosar cu titlu de jurisprudență, nu prezintă relevanță în prezentul litigiu, situația de fapt analizată în cadrul Dosarului nr. x/2015 fiind diferită de cea din cauza pendinte.

Față de considerentele reținute, se apreciază că, în mod corect intimata a constatat că investiția realizată de recurentă a devenit neeligibilă, ca urmare a încălcării prevederilor contractuale și a textelor legale indicate anterior astfel că, în raport de criticile invocate, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., urmând a se respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Întreprinderea Individuală A. împotriva Sentinței civile nr. 3522 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2019.

GGC - LM