ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2563/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2563/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 august 2015, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) a solicitat anularea Deciziei nr. 14320 din 17 aprilie 2015 emisă de pârâtă, anularea titlului de creanță, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 25 februarie 2015, înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x din 25 februarie 2015.
În motivarea acțiunii a arătat că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 25 februarie 2015 s-a stabilit ca se impune recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil în cuantum de 699.918,59 RON plătit de A.P.D.R.P. în cadrul executării contractului de finanțare și rezilierea Contractului de finanțare x din 21 septembrie 2010.
Hotărârea primei instanțe.
Prin Sentința civilă nr. 760 din data de 8 martie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și a anulat Decizia nr. 14320 din 17 aprilie 2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 februarie 2015, emise de pârâtă.
Cererea de recurs.
Împotriva Sentinței civile nr. 760 din data de 8 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Solicită casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că prin neregulile constatate, reclamanta a încălcat următoarele prevederi legale și contractuale: art. 1 - Obiectul Contractului din Contractul de finanțare, art. 1 - Obligații Generale din Anexa I "Prevederi Generale", art. 3 - Obligații din Anexa I "Prevederi Generale", prevederile Fișei tehnice a Măsurii 312 - "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea microîntreprinderii" din PNDR; Ghidul solicitantului - capitolul 2,Cererea de finanțare - Secțiunea F - Declarația pe proprie răspundere a solicitantului: punctul 2, 3 și 8.
Totodată, speței îi sunt aplicabile următoarele clauze contractuale: art. 11 - Încetarea contractului din Anexa I - din Anexa I"Prevederi Generale", art. 17 - Nereguli, Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al consiliului în ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală - art. 4 alin. (8), art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), art. 72 - Perenitatea operațiunilor privind investițiile, O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările,
Susține că la acest moment există neconcordanțe grave între angajamentele asumate prin Cererea de finanțare și situația existentă în fapt, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, ce conduce la declararea proiectului ca neeligibil și la retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat.
Beneficiarul este responsabil de a se asigura ca implementează proiectul cu respectarea și menținerea tuturor criteriilor de eligibilitate, cât și a dispozițiilor legale și a clauzelor contractuale.
Cu privire la existența elementului obiectiv susține că obiectivul specific al Măsurii 312, de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro întreprinderi, nu a fost atins deoarece din analiza contractelor de prestări servicii ale beneficiarului și a întregii activități desfășurate în implementarea proiectului rezultă că acesta a prestat preponderent servicii către SC B. SRL, societate în care beneficiarul a avut calitatea de angajat.
Prin depunerea cererii de finanțare beneficiarul declară în mod eronat că tipul întreprinderii este acela de întreprindere autonomă care poate să-și desfășoare activitatea în mod independent, fără aportul altei societăți legate sau partenere.
Rezultă în mod evident faptul că a existat o coordonare deliberată a activităților cu scopul clar de a beneficia de fonduri nerambursabile peste limita legală și de a eluda dispozițiile Ghidului Solicitantului pentru măsura 312.
Au fost încălcate condițiile minime esențiale pentru a se considera ca proiectul să își menține eligibilitatea din perspectiva Ghidului Solicitantului, Fișei Măsurii 312, H.G. nr. 224/2008 și Regulamentului European n. 65/2011.
Mai arată că structurile sale efectuează verificări strict în baza unor proceduri interne acreditate, fapt ce nu însemnă ca în situația în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituții externe cu atribuții de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acțiunile întreprinse.
Comisia Europeană - Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală a derulat o misiune de audit - Ancheta nr. RD1/2013/801/RO. În acest sens, înainte de începerea misiunii, A.P.D.R.P. a primit de la DG AGRI o listă cu 47 (patruzeci și șapte) de dosare de plată depuse în cadrul Măsurii 312 preselectate, pentru care a declanșat și proceduri proprii de control.
S-a avut în vedere faptul că, de regulă, procedura pe care o aplică proprietarii/managerii entităților care au beneficiat deja de fonduri pentru investiții este aceea de a crea o companie nouă, legal independentă de prima. Această nouă entitate - direct sau indirect controlată de către proprietarii/managerii beneficiarului inițial vor solicita, la rândul lor, sprijin pentru investiții. Echipamentele achiziționate astfel vor servi exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului inițial.
Pe de altă parte, în Ghidul solicitantului, pentru Măsura 312 este specificat că Beneficiarii eligibili pentru sprijinul acordat prin Măsura 312 sunt "Micro-întreprinderile așa cum sunt definite în Recomandarea Comisiei (CE) nr. 361/2003 și în legislația națională în vigoare (având mai puțin de 10 angajați și care realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale în valoare de până la 2,0 milioane euro echivalent în RON).
Pentru ca un proiect să fie declarat eligibil trebuie să îndeplinească întocmai toate criteriile enunțate în Ghidul Solicitantului și în Fișa Măsurii.
Referitor la aspectul conform căruia toate documentele și situația de fapt au fost cunoscute și acceptate de Agenție, menționează că elementele care au condus la constatarea încălcării criteriilor de eligibilitate nu au fost cunoscute de A.F.I.R. până la momentul verificării întregii activități, a modului de implementare a proiectului.
Chiar dacă verificările efectuate de A.F.I.R. au avut în vedere o parte din documentele depuse inițial de beneficiar în cadrul cererii de finanțare, au fost evidențiate și documente noi față de cele cunoscute inițial ca urmare a verificării activității desfășurate și a serviciilor prestate în cadrul proiectului finanțat prin FEADR.
Neregulile constau în faptul că numărul de posturi propuse de către beneficiar au fost folosite ca un mijloc de a obține în mod artificial puncte de selecție suplimentare, fiind astfel încălcat Criteriul de selecție S2 "Proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 euro investiți".
S-a creat un avantaj nejustificat SC B. SRL, societate care este beneficiara reală a finanțării obținute în cadrul măsurii 312. Beneficiarul nu a demonstrat pe parcursul derulării contractului de finanțare și după perioada de execuție a contractului viabilitatea investiției, fapt ce conduce la neeligibilitatea activității finanțate prin nerespectarea Criteriului de eligibilitate EG2. Încălcarea criteriilor de eligibilitate ale proiectului contravine dispozițiilor art. 3 alin. 1 Anexa I la Contractul de finanțare.
Au mai fost invocate dispozițiile Notei directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10 octombrie 2013, emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă, referitoare la elementele de fapt, legale, economice, funcționale și personale ale cazului pe baza cărora se poate stabili crearea de condiții artificiale pentru obținerea finanțării.
"Stegulețele roșii", terminologie consacrată la nivel comunitar, reprezintă indicatori de fraudă sau nereguli, iar identificarea acestora constituie un evident semnal de alarmă pentru pârâtă, în ceea ce privește finanțarea cercetată.
Au fost enumerați indicatorii avuți în vedere pentru formularea constatării că au fost create condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin Măsura 312, făcându-se referire și la hotărârea CJUE pronunțată la 14 septembrie 2012 în cauza C-343/12.
Referitor la afirmațiile privind condițiile extrem de restrictive impuse de pârâtă pentru accesarea și implementarea proiectelor finanțate prin programul FEADR precizează că sunt detaliate și expuse prin Ghidul Solicitantului aferent fiecărei măsuri, astfel că ele au fost cunoscute și acceptate de beneficiar dat fiind faptul că acesta a depus cererea de finanțare.
Se mai arată că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.
Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.
Prin semnarea Contractului de finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. Astfel, A.P.D.R.P. are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor.
Apărările formulate în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.
Procedura de soluționare a recursului.
5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.
Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019.
5.2. Aspecte de fapt și de drept relevante
Urmare a efectuării controlului ex-post pe teren, în data de 30 septembrie 2014, a primirii documentelor justificative suplimentare solicitate prin Procesul verbal nr. x din 30 septembrie 2014 și a documentelor suplimentare solicitate beneficiarului, Oficiului Național al Registrului Comerțului și Inspecția Muncii, A.F.I.R. a procedat la analizarea acestora și a întocmit Raportul de control nr. x din 10 decembrie 2014 prin care a apreciat ca fiind identificați o serie de factori a căror evaluare unitară a condus la concluzia că a fost produsă o neregulă care impune demararea procedurii de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil acordat SC A. SRL pentru Contractul de finanțare x din 21 septembrie 2010 "înființare microîntreprindere la SC A. SRL în localitatea x, județul Bihor".
În urma verificărilor s-au reținut următoarele: reprezentantul legal al SC A. SRL, d-na C., a fost angajat al SC B. SRL până la 24 noiembrie 2010, dată la care a semnat Contractul individual de muncă cu SC A. SRL; trei dintre angajații a căror contracte individuale de muncă au fost încheiate la 24 noiembrie 2010, respectiv D., E. și F., au fost angajați ai SC B. SRL până la data mai sus amintită; dl. G. figurează ca angajat, cu normă întreagă de timp, atât la SC B. SRL cât și la SC A. SRL; principalul beneficiar al serviciilor prestate de SC A. SRL este SC B. SRL (2010 -100% din valoarea serviciilor, 2011 - 84,37% din valoarea serviciilor, 2012 - 85,64% din valoarea serviciilor, 2013 - 0% din valoarea serviciilor, 2014 - 21,91% din valoarea serviciilor).
Pentru a face dovada existenței utilajelor care să permită exploatarea în bune condiții a celor două tractoare achiziționate în cadrul proiectului, la data evaluării cererii de finanțare a fost anexat la documentația depusă ca "informații suplimentare" contract de comodat prin care SC B. SRL pune la dispoziția SC A. SRL, cu titlu gratuit, următoarele utilaje:
Plug cu 3 trupițe - 2 buc;
Grapa cu discuri GD 3,4 - 2 buc;"
Remorca transport - 4 buc;
De asemenea, analizând bazele de date ale A.F.I.R. s-a constatat că SC B. SRL, societate care prin contractele de comodat încheiate cu SC A. SRL a creat premisele exploatării în bune condiții a investiției realizată prin FEADR și care este principalul beneficiar al serviciilor prestate, a depus aplicații Program SAPARD Românesc și FEADR, astfel:
• x din 30 ianuarie 2007 - Modernizare fermă vegetală SC B. SRL în localitatea x, județul Bihor, cu o valoare totală eligibilă de 1.116.341,18 RON, din care ajutor financiar nerambursabil 558.170,13 RON;
• x din 18 noiembrie 2008 - Modernizare fermă vegetală SC B. SRL, jud. Bihor - proiect eligibil, neselectat, scorat cu 56 puncte;
• x din 30 decembrie 2009 - "Modernizare fermă vegetală - SC B. SRL, sat x, comuna x, județul Bihor", cu o valoare totală eligibilă de 2.896.923,00 RON, din care ajutor financiar nerambursabil în valoare de 1.883.000,00 RON.
Având în vedere cele de mai sus, s-a apreciat de către A.F.I.R. că legăturile identificate între SC A. SRL și SC B. SRL sunt de natură să conducă la concluzia că a fost obținut un avantaj nejustificat prin depășirea regulii de minimis și nerespectarea obiectivelor măsurii.
Prezentei spețe îi sunt aplicabile următoarele prevederi legale și contractuale:
Art. 1 Obiectul Contractului- din Contractul de finanțare, alin. (2), (3)
Art. 1 Obligații Generale - din Anexa/"Prevederi Generale", alin. (1), (3), (4)
Art. 3 Obligații - din Anexa I "Prevederi Generale", alin. (1),
Prevederile Fișei tehnice a Măsurii 312
Cererea de finanțare - Secțiunea F - Declarația pe proprie răspundere a solicitantului, punctul 2, 3, 8
Articolul. 11 alin. (3)- Încetarea contractului din Anexa I din Anexa I "Prevederi Generale"
Articolul 17 alin. (1), (3), (4) - Nereguli, sume necuvenite și restituirea finanțării- din Anexa I "Prevederi Generale"
Articolul 4, alin. (8), din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al consiliului în ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală:
Art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste plăți și a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin".
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR):
O.U.G. nr. 66/2011, art. 26
Soluția instanței de recurs
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor intimatei-reclamante invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
6.1. Nu poate fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Scopul controlului efectuat de către recurenta pârâtă a vizat verificarea existenței creării de condiții artificiale, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.
Nu pot fi primite susținerile reclamantei în sensul că, atâta timp cât pârâta a declarat eligibil proiectul pe baza documentelor puse la dispoziție de către beneficiar și nici unul dintre elemente avute în vedere nu a suferit nici un fel de modificare după efectuarea plății, pârâta nu poate veni ulterior plății și să constate că criteriile de eligibilitate nu mai sunt îndeplinite, fără să existe elemente noi, apărute după data ultimei tranșe de plată. Structurile A.P.D.R.P. efectuează verificări în baza unor proceduri interne acreditate iar în situația în care ulterior sunt efectuate alte controale de către compartimente specializate sau chiar instituții externe cu atribuții de control, beneficiarul nu este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acțiunile întreprinse.
În acest context, Înalta Curte subliniază că, chiar dacă anumite aspecte puteau fi cunoscute anterior, la momentul depunerii cererii de finanțare sau în cursul aprobării tranșelor, aceste elemente de fapt, luate în mod singular, nu puteau oferi indiciile privind acțiunile deliberate, care să conducă la concluzii relevante în privința creării unor condiții artificiale, fiind necesară în acest scop analiza activității economice desfășurate de acestea în cursul perioadei de monitorizare, pentru a se stabili dacă societatea beneficiară are autonomie funcțională sau dimpotrivă, deservește intereselor economice ale altei societăți, fapt ce justifică verificările ulterioare.
În ceea ce privește sintagma de "creare de condiții artificiale" aceasta se referă la o activitate deliberată anterioară obținerii finanțării prin care se asigură premisele pentru obținerea finanțării într-un mod necuvenit, dedusă din înființarea unor firme asociate și coordonarea în comun a activității acestora.
Jurisprudența CJUE impune să se stabilească dacă rezultatele activității economice ale firmelor implicate, ulterioare obținerii finanțării, confirmă presupunerea prin elemente obiective și subiective. Așadar, înființarea unor firme între care există legături prin structura asociativă, sediu sau salariații comuni nu este suficientă pentru a conchide că s-a obținut un avantaj contrar obiectivelor schemei sau că obiectivele schemei de ajutor nu au fost atinse.
În această ordine de idei, trebuie amintit că prin Hotărârea CJUE în C-110/2013, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bundesfinanzhof (Germania), prin Decizia din 20 decembrie 2012, în procedura HaTeFo GmbH împotriva Finanzamt Haldensleben, s-a stabilit:
"Articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.
Se consideră că acționează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări."
Înalta Curte apreciază că recurenta pârâtă nu a stabilit existența unor circumstanțe care sunt relevante în ceea ce privește crearea de către reclamantă a unor condiții artificiale pentru obținerea finanțării, nevalorificând în mod corect interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, precum și indicatorii stabiliți în Nota directoare pentru Auditori nr. 22 emisă de Comisia Europeană.
În speță, deși se stabilește în mod obligatoriu că lipsa autonomiei funcționale sau existența legăturilor juridice intre candidați - cum este situația din speța de fata - nu pot sta la baza stabilirii creării de condiții artificiale, totuși pârâta transforma simple elemente de fapt, într-o situație de drept, relativă la crearea de condiții artificiale, fără însa a determina dacă elementul obiectiv și subiectiv sunt îndeplinite în speța de față.
În privința elementului obiectiv care se referă la faptul că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, și în cazul în care s-ar reține existența unei divizări artificiale a investiției, aceasta nu constituie, în sine, un motiv de respingere a finanțării sau de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil, decât în măsura în care ar avea drept consecință faptul că obiectivele prevăzute de art. 52 lit. a) pct. ii din Regulamentul 1698/2005 nu pot fi atinse.
În speță însă, aceste obiective au fost atinse prin activitățile desfășurate de reclamantă. Astfel, aceasta a prestat servicii în mediul rural în beneficiul populației rurale realizând obiectivul general al măsurii 312 care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale.
A fost realizat și obiectivul specific al măsurii 312 constând în crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural, având în vedere că reclamanta a creat și menținut 7 locuri de muncă în mediul rural și, totodată, a contribuit la crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi.
De asemenea, reclamanta a contribuit și la realizarea obiectivelor operaționale ale măsurii 312, întrucât este organizată ca o microîntreprindere care desfășoară activități în sectorul non-agricol, în spațiul rural și a contribuit la reducerea gradului de dependență față de agricultură.
Față de împrejurarea că au fost realizate obiectivele Măsurii 312, fiind atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR, se constată lipsa elementului obiectiv care să justifice aplicarea în speță a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.
În cauză nu se regăsesc indicatori fizici, dar nici indicatori legali, juridici, întrucât nu s-a dovedit că investiția reclamantei poate fi folosită numai în relație cu investiția realizată de către SC B. SRL în urma obținerii finanțării nerambursabile. Împrejurarea că reclamanta a prestat servicii și către SC B. SRL nu duce la concluzia că investiția uneia dintre aceste societăți poate fi folosită numai în relația cu investiția celeilalte societăți.
Referitor la locurile de muncă, pârâta menționează că nu au fost create 7 locuri de muncă de către reclamantă având în vedere că 5 dintre angajați au fost preluați de la SC B. SRL, iar unul dintre angajați este cu normă întreagă atât la societatea reclamantă, cât și la SC B. SRL
Așa cum arată instanța de fond, angajarea de către reclamantă pe locurile de muncă nou create a unor persoane care anterior au fost angajate la SC B. SRL nu este de natură să ducă la concluzia că nu au fost create aceste locuri de muncă, neavând relevanță locul de muncă pe care aceste persoane l-au avut înainte de angajarea la societatea reclamantă.
În ceea ce-l privește pe reprezentantul legal al SC A. SRL, d-na C., fost angajat al SC B. SRL până la 24 noiembrie 2010, după aprobarea proiectului depus pentru obținerea finanțării nerambursabile, acesta nu a mai avut calitatea de angajat al celeilalte societăți, astfel că nu subzistă ipoteza reglementată în nota directoare anterior menționată.
Cu referire la elementul subiectiv, contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte reține că modul de derulare a relațiilor economice nu demonstrează că scopul (intenția directă) creării unei noi microîntreprinderi nu a fost acela de a acționa în mod independent în vederea realizării obiectivelor măsurii 312, ci de a completa și dezvolta activitatea deja desfășurată de unitățile economice anterior constituite.
Elementul subiectiv nu poate fi așadar reținut, în sensul că reclamanta nu a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine schemei de ajutor, susținerea pârâtei privind existența elementului subiectiv bazându-se pe indicii și nu pe dovezi concrete privind coordonarea deliberată între cei doi beneficiari ai fondurilor europene, cu scopul de a beneficia de fonduri nerambursabile peste limita legală, se constată că lipsește acest element la care se face referire în hotărârea CJUE anterior menționată.
În consecință, instanța de control judiciar împărtășește concluziile primei instanțe, în sensul că aspectele reținute de pârâtă nu demonstrează că în speță sunt întrunite ambele elemente, atât cel obiectiv cât și cel subiectiv, pentru a se considera că s-au creat condiții artificiale în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin. De asemenea, va conchide că recurenta pârâtă, prin actele administrative atacate, nu a aplicat în mod corect dispozițiile art. 17 alin. (3) din contractul de finanțare încheiat, care îi permiteau retragerea avantajului acordat în măsura în care se stabilește că actele/faptele beneficiarului au urmărit obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin.
6.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, împotriva Sentinței nr. 760 din 8 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, împotriva Sentinței nr. 760 din 8 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2019.