ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5975/2020

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin sentința civilă nr. 4769/10.07.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, format prin disjungerea capetelor 3-6 din cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal al pârâtului și al intervenientului, ca neîntemeiată, a respins excepția nulității cererilor, pentru netimbrare, ca neîntemeiată, a respins excepția conexității, ca neîntemeiată, a respins excepția inadmisibilității cererilor, ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei de obiect, ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată, a respins ca neîntemeiată acțiunea judecată formulată de reclamantul A., intervenientul B., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne și intervenientul Ministerul Afacerilor Interne, a respins cererea de intervenție în interes accesoriu, pentru reclamant, a intervenientului B. și a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de Ministerul Afacerilor Interne. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A.. Recurentul A. a formulat și cerere de sesizare a Curții Constituționale, solicitând admiterea acesteia întrucât excepțiile ridicate de recurent în prezenta cauză îndeplinesc condițiile de admisibilitate: au fost ridicate în fața unei instanțe de judecată națională în cursul unui litigiu; au legătură cu soluționarea fondului litigiului; nu au mai fost soluționate prin admitere de Curtea Constituțională a României. Recurentul B. a formulat, în baza art. 20 din Legea 554/2004, recurs împotriva hotărârii civile nr. 4769/2019 pronunțată de Tribunalul București prin care s-a respins cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantului A.. Ministerul Afacerilor Interne, a declarat recurs incident împotriva sentinței civile nr. 4769/10.07.2017 pronunțată de Tribunalul București. C. - ministrul afacerilor interne a declarat recurs incident împotriva sentinței civile nr. 4769/10.07.2017 pronunțată de Tribunalul București.

Hotărârea supusă revizuirii Prin Decizia nr. 2563 din 1 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a a dispus următoarele: - a admis recursul incident formulat de recurentul - pârât Ministrul Afacerilor Interne. - a casat în parte sentința civilă recurată și rejudecând: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ministrul afacerilor interne; - a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul ministrul afacerilor interne, astfel cum a fost disjunsă și înregistrată în dosarul nr. x/2016, pentru lipsa calității procesuale pasive; - a menținut în rest sentința civilă recurată; - a respins recursul incident formulat de recurentul - intervenient Ministerul Afacerilor Interne, ca nefundat; - a respins recursurile formulate de recurentul-reclamant A. și recurentul-intervenient D., ca nefondate; - a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate;

Cererea de revizuire și apărările formulate în cauză Prin cererea depusă la data de 11.02.2020 și înregistrată sub nr. x/2016*, A. a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 2563/01.11.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La data de 24.06.2020, recurentul A. a depus note scrise prin care a arătat că înțelege să precizeze că în cauză, prezenta cale de atac formulată împotriva Deciziei nr. 2563/01.11.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5, 8, 9 și 10 C. proc. civ. civilă și art. 21 din Legea nr. 554/2004. În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat, în esență, că instanța de recurs a încălcat termenul procedural pentru motivarea și comunicarea hotărârii impus de legiuitor prin art. 17 alin. (3) din Legea contenciosului și chiar termenul de 90 de zile prevăzut de art. 426 alin. (3) din C. proc. civ., situație de natură a atrage nulitatea Deciziei nr. 2563/2019. De asemenea, revizuientul a precizat că în cauză sunt încălcate și dispozițiile art. 396 din C. proc. civ., decizia atacată fiind pronunțată ilegal anterior datei de 14.10.2019. Revizuientul a precizat că prin decizia atacată a fost admisă în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, în baza întâmpinării semnate de domnul E., fără ca acesta să aibă mandat de reprezentare. În fine, revizuientul A. a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea Deciziei nr. 2563/2019 și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar solicitând casarea deciziei atacate și anularea OMAI nr. 600/2005 și OMAI nr. 23/2015.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Având în vedere calificarea prezentei de atac ca fiind cerere de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 2563 din 1 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității cererii de recurs, invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, este neîntemeiată. În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5, pct. 9, pct. 10 C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004, formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2563 din 1 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține că sunt aplicabile prevederile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care cererea de revizuire se va îndrepta la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere. Prin urmare, se impune disjungerea acestei cereri de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5, pct. 9, pct. 10 C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004 și declinarea ei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind instanța care a pronunțat Decizia nr. 2563 din 1 noiembrie 2019. Analizând cererea de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanța constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., "În cazul art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță." Ca urmare, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca instanță mai mare în grad față de instanța care a care a pronunțat decizia civilă nr. 2563 din 1 noiembrie 2019 a cărei retractare se solicită. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Din textul de lege anterior indicat rezultă că, pentru a opera acest caz de revizuire, trebuie îndeplinită condiția existenței unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în litigii distincte, precum și existența triplei identități de elemente care definesc cele două pricini, respectiv părți, obiect și cauză juridică. În cauză nu este îndeplinită prima condiție, statuată de lege, respectiv să existe hotărâri definitive potrivnice. Această constatare face inutilă orice analiză referitoare la celelalte condiții de admisibilitate a revizuirii, atât timp cât legea impune îndeplinirea lor cumulativă. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5, 9 și 10 din C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004 și va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.