ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1933/2016

Decizia nr. 1933/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), a solicitat instanței de contencios administrativ:

(I) Anularea Deciziei nr. 19080 din 25 iunie 2013 emisă de Agenție privind soluționarea Contestației nr. 29 din 20 mai 2013;

(II) Anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 11386 din 16 aprilie 2013;

(III) Anularea măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat A. în calitate de beneficiar al Contractului de finanțare din 6 aprilie 2011;

(IV) Anularea măsurii de reziliere a Contractului;

(V) Anularea măsurii de stabilire a creanței de 615.826,95 lei;

(VI) Obligarea Agenției la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 3145 din data de 18 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), a anulat Procesul-verbal nr. 11386 din 16 aprilie 2013 și Decizia nr. 19080 din 25 iunie 2013, a anulat măsurile de retragere a ajutorului financiar, de reziliere a contractului de finanțare și de stabilire a creanței în sarcina reclamantei și a obligat pârâta la 50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Prin Încheierea de ședință din data de 24 martie 2015, dată în Camera de Consiliu, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca tardiv formulată, cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 3145 din data de 18 noiembrie 2014.

Împotriva Sentinței civile nr. 3145 din data de 18 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Împotriva încheierii de ședință din data de 24 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 446 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) a susținut că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În ceea ce privește reținerile instanței de fond în sensul că: „simplul fapt că ulterior respectiva societate comercială neagă faptul că a depus ofertă este neconcludent, întrucât prin ea însăși nu este de natură să combată în scris. În atare situație, principiul in dubio pro reo impune concluzia că reclamanta a derulat în mod corect procedura de achiziție, contrar celor reținute în procesul-verbal contestat” recurenta le consideră nelegale întrucât faptul că unul dintre ofertanți nu a confirmat participarea la licitația organizată de SC A. SRL este un element suficient în sensul dovedirii producerii unei nereguli din perspectiva contractului de finanțare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Se susține că, în perioada efectuării verificărilor, A.P.D.R.P. a transmis sub formă de scrisoare recomandată, Adresa nr. 3194 din 4 februarie 2013 însoțită de copii ale ofertelor prezentate în dosarul de achiziție de cultivator la societățile necâștigătoare în cadrul procedurii de selecție. Prin Comunicarea nr. 1180213 din 18 februarie 2013 înregistrată la ADPRP cu nr. 4625 din 18 februarie 2013 SC B. SRL precizează că „ofertele anexate nu au fost emise de această societate. De asemenea, precizează că nu comercializează și nu au comercializat echipamentele respective”.

Instanța de fond nu a reținut faptul că reclamanta nu a invocat aspecte de natură a pune sub semnul îndoielii poziției exprimate de pretinsul ofertant, care prin Adresa nr. 1180213 din 18 februarie 2013 nu recunoaște autenticitatea ofertelor, nefiind depuse de reclamantă documente care să demonstreze contrariul celor reținute în procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat.

Prin folosirea de oferte neautentice nu au fost respectate prevederile instrucțiunilor de achiziții pentru beneficiari privați al PNDR, adică pe baza a 3 oferte conforme, astfel că achizițiile respective sunt afectate de nereguli așa cum acestea sunt definite în art. 2 alin. (1) O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește reținerea instanței de fond în sensul că: „scopul achiziționării sistemului fotovoltaic este acela al deservirii activităților din cadrul parcului auto, ceea ce justifică procedura de achiziție a acestuia”, recurenta o apreciază neîntemeiată, având în vedere că incorecta derulare a procedurii de achiziție a sistemului fotovoltaic reiese din faptul că SC C. SRL a închiriat construcția, conform Contractului de închiriere nr. 864 din 11 iulie 2010, astfel că beneficiara deține branșament electric la sistemul național de furnizare energie electrică, fapt ce atrage neeligibilitatea unor cheltuieli legate de achiziția unui sistem fotovoltaic.

De asemenea, se susține că, în condițiile în care obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea unei finanțări publice nerambursabile (parte de la bugetul de stat, parte de la bugetul Comisiei Europene), acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce privește achizițiile organizare în vederea realizării proiectului propus spre finanțare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuși beneficiar, în calitate de autoritate contractantă în cadrul procedurii de achiziție.

Autoritatea contractantă SC A. SRL răspunde în integralitate pentru derularea procedurii de achiziție în mod transparent, bazată pe criterii obiective și fără a ține seama de posibile influențe externe, în conformitate cu prevederile legislației naționale privind achizițiile publice.

Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin motivele de recurs formulate de reclamanta SC A. SRL se susține că prin Încheierea din 24 martie 2015, în mod greșit, prima instanță a respins cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 3145 din 18 noiembrie 2014 ca tardiv formulată.

În acest sens arată că, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, iar comunicarea s-a realizat la data de 27 ianuarie 2015, cererea formulată la data de 12 februarie 2015 a respectat termenul legal.

În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.450 RON, și nu în cuantum de 50 RON, cum în mod greșit a dispus prima instanță, susține că la data de 4 noiembrie 2014 odată cu concluziile scrise a depus și dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 3.000 RON.

Având în vedere că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra solicitărilor formulate, solicită completarea dispozitivului hotărârii în temeiul art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului potrivit art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că recursurile sunt admisibile în principiu, completul urmând a se pronunța asupra incidenței art. 493 alin. (6) sau art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 23 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), iar părțile nu au formulat punct de vedere cu privire la raport.

La termenul din 15 iunie 2016, pentru că recursul a fost declarat admisibil, toți membrii completului au fost de acord, problema de drept care se pune în recurs nu este controversată și există o jurisprudență constantă a instanței supreme, recursul s-a soluționat fără citarea părților.

I. Recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) va fi admis pentru următoarele argumentele:

Instanța de fond a fost învestită cu acțiunea reclamantei SC A. SRL prin care a solicitat:

(I) Anularea Deciziei nr. 19080 din 25 iunie 2013 emisă de Agenție privind soluționarea Contestației nr. 29 din 20 mai 2013;

(II) Anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 11386 din 16 aprilie 2013;

(III) Anularea măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat SC A. SRL în calitate de beneficiar al Contractului de finanțare din 6 aprilie 2011;

(IV) Anularea măsurii de reziliere a Contractului;

(V) Anularea măsurii de stabilire a creanței de 615.826,95 RON;

(VI) Obligarea Agenției la plata cheltuielilor de judecată.

Din probele administrate rezultă că, la data de 6 aprilie 2011, reclamanta a încheiat cu Agenția pârâtă Contractul de finanțare, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 615.826,95 RON, pentru realizarea proiectului "Achiziție de utilaje pentru activități auxiliare producției vegetale la SC A. SRL", finanțarea nerambursabilă fiind asigurată în proporție de 80% din Uniunea Europeană și 20% din contribuția publică națională.

Prin procesul-verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. 11386 din 16 aprilie 2013, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011, s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 615.826,95 RON.

Împotriva Procesului-verbal de constatare nr. 11386 din 16 aprilie 2013 SC A. SRL a formulat Contestația nr. 19133 din 26 iunie 2013 care a fost soluționată prin Decizia nr. 19080 din 25 iunie 2013, în sensul admiterii în parte.

S-a reținut în actele contestate că pentru implementarea proiectului, beneficiarul SC A. SRL, reprezentat de doamna E., în calitate de administrator și asociat unic, a încheiat Contractul pentru prestări servicii de consultanță nr. 459 din 18 iunie 2010 cu SC D. SRL, prin reprezentantul său legal, doamna E.

În ceea ce privește achiziția de utilaje (Tractor - 1 buc, Semănătoare - 1 buc, Sistem fotovoltaic), beneficiarul a utilizat procedura de licitație simplificată, respectiv cea cu cereri de oferte, astfel:

- SC A. SRL a transmis cererea de ofertă nr. 41 din 4 mai 2011, pentru achiziționarea a 1 buc. Tractor, către SC F. SA, iar aceasta a transmis oferta financiară, în valoare de 36.975,00 euro/buc. (exclusiv TVA), SC G. SRL, cu oferta financiară în valoare de 36.900,00 euro/buc. și SC H. SA, cu oferta financiară în valoare de 37.000,00 euro/buc.

- SC A. SRL a transmis cererea de ofertă nr. 108 din 14 octombrie 2011, pentru achiziționarea unui sistem fotovoltaic, către SC I. SRL, iar aceasta a transmis oferta financiară în valoare de 24.340,00 euro (excl. TVA), SC J. SRL, cu oferta financiară în valoare de 24.160,00 euro și SC K. SRL, cu oferta financiară în valoare de 24.456,00 euro.

Echipa de control a considerat ca incorectă derularea procedurii de achiziție a sistemului fotovoltaic deoarece construcția închiriată de către SC C. SRL, beneficiarului, conform contractului de închiriere nr. 864 din 11 iulie 2010, deține branșament electric la sistemul național de furnizare energie electrică și transformă aceasta cheltuială în neeligibilă.

-SC A. SRL a transmis cererea de ofertă nr. 58 din 10 mai 2011, pentru achiziționarea unei Semănătoare, către SC L. GmbH, iar aceasta a transmis oferta financiară în valoare de 136.900,00 euro/buc (excl. TVA), SC M. SRL, cu oferta financiară în valoare de 137.000,00 euro/buc și SC N. SRL, cu oferta financiară în valoare de 136.935,00 euro/buc.

Conform Hotărârii nr. 72 din 10 iunie 2011 a fost declarată câștigătoare oferta SC L. GmbH, fiind încheiat Contractul de furnizare nr. A 2011-251 din 27 mai 2011.

Prin Procesul-verbal de control nr. 11386 din 16 aprilie 2013 s-a constatat eligibilitatea proiectului finanțat prin FEADR și s-a propus rezilierea contractului și recuperarea ajutorului financiar nerambursabil.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei cu motivarea că, în ceea ce privește chestiunea ofertei fictive, din actele dosarului rezultă că B. SRL a depus o ofertă în cadrul procedurii de achiziție, iar simplul fapt că ulterior respectiva societate neagă faptul că a depus oferta este neconcludent, iar această afirmație nu este de natură să combată un înscris și că, deși susține că nu comercializează utilaje agricole, din certificatul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj reiese contrariul.

În privința sistemului fotovoltaic s-a reținut că din actele emise nu reiese rațiunea pentru care un astfel de echipament este considerat cheltuială neeligibilă, în condițiile în care rolul său este acela de rentabilizare a activității reclamantei, prin reducerea cheltuielilor cu energia electrică.

Criticile recurentei vizează soluția pronunțată de instanța de fond, iar acestea sunt fondate.

Actele contestate în prezenta cauză au vizat săvârșirea de către reclamanta SC A. SRL a unor abateri în implementarea contractului de finanțarea privind achiziția de utilaje pentru activități auxiliare producției vegetale, respectiv în privința modului de achiziționare a utilajelor agricole și a unui sistem fotovoltaic.

În ceea ce privește achiziția de utilaje (semănătoare), în actele întocmite de organul de control s-a considerat neregulă faptul că reclamanta a folosit în cadrul procedurii de achiziție oferte neautentice având în vedere că SC B. SRL, printr-o adresă din 2013, a susținut faptul că nu a primit nicio invitație de participare din partea SC A. SRL și că ofertele respective nu au fost emise de acea firmă.

Nu pot fi reținut susținerile instanței de fond potrivit cărora ar fi neconcludent faptul că respectiva societate comercială neagă depunerea ofertelor.

Pe de o parte, trebuie precizat că aceasta nu este o simplă afirmație, așa cum a arătat instanța de fond, ci este materializată într-un înscris (Adresa nr. 1180213 din 18 februarie 2013 emisă de SC B. SRL și înregistrată la APDRP sub nr. 4625 din 18 februarie 2013).

Pe de altă parte, dacă reclamanta aprecia că adresa emisă în 2013 nu ar corespunde adevărului și că SC B. SRL a primit invitația de participare și a transmis oferta pentru participare la procedura de achiziție publică derulată în 2011, atunci avea posibilitatea de a se înscrie în fals împotriva societății comerciale, dar, așa cum rezultă din actele dosarului și, de altfel, nici reclamanta nu a susținut, nu a fost demarată o astfel de procedură.

Referitor la susținerea instanței de fond, conform căreia, deși susține că nu comercializează utilaje agricole din actele depuse ar rezulta contrariul și că prin aceasta s-ar contura lipsa de credibilitate a afirmației SC B. SRL, se constată că aceasta este nefondată.

Potrivit datelor comunicate de Oficiul Registrului Comerțului, într-adevăr, SC B. SRL are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al mașinilor agricole, echipamentelor și furniturilor, dar ceea ce susține această societate comercială, și au preluat și organele de control în cuprinsul actelor contestate, este faptul că aceasta nu a comercializat semănători, chiar dacă are dreptul de a comercializa utilaje agricole, în general.

Toate acestea dovedesc faptul că în implementarea contractului de finanțare a fost săvârșită o neregulă în sensul O.U.G. nr. 66/2011, iar instanța de fond a ignorat faptul că potrivit art. 1 alin. (2) din contractul-cadru încheiat între recurentă și intimata-reclamantă „Beneficiarului i se va acorda finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în acest contract, care este constituit din contractul de finanțare și anexele acestuia..”.

În art. 1 din Anexa I la contractul de finanțare sunt stabilite „Obligațiile generale”, între acestea, în alin. (2) se prevede că „Regulile privind achizițiile realizate de beneficiari sunt emise de autoritatea contractantă, iar beneficiarul finanțării nerambursabile este obligat să le respecte”, iar în alin. (4) „Beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maxim de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract”.

Referitor la achizițiile publice sunt stabilite instrucțiuni în Anexa IV, iar pentru a fi considerată corectă procedura de licitație, la pct. 4 se prevede că toate contractele cu valoare >50.000 euro, fără TVA, trebuie adjudecate prin procedura de selecție de oferte cu condiția asigurării transmiterii unei invitații de participare de către cel puțin 3 operatori economici și primirii de către beneficiarul privat a cel puțin 3 oferte conforme.

Potrivit art. 4.1. - Prevederi generale din Anexa IV la contractul de finanțare - Ofertele conforme reprezintă oferte comparabile care răspund cerințelor esențiale din punct de vedere al performanțelor și parametrilor tehnici din caietele de sarcini, proiectul tehnic și cererea de ofertă, al obiectului acestora și al valorii și sunt transmise de către operatorii economici, verificate de către experții evaluatori și se consideră că procedura de selecție de oferte este respectată în situația în care se prezintă cel puțin 3 oferte conforme în cazul aplicării procedurii de selecție de oferte.

Toate acestea dovedesc că pentru a fi considerate respectate prevederile contractului de finanțare, beneficiarul trebuie să facă dovada că în cadrul procedurii de achiziție de selecție de oferte au existat cel puțin 3 oferte conforme.

Or, în speță, unul dintre participanții la această procedură (SC B. SRL) a comunicat faptul că nu este emitenta ofertei anexată de reclamantă și că nu comercializează acele utilaje, respectiv, semănători.

Aprecierea instanței de fond că nu ar fi concludent faptul că societatea comercială neagă depunerea oferte este greșită și contrară clauzelor contractului de finanțare, care consideră conformă numai oferta transmisă de operatori economici și care este verificabilă.

Reclamanta nu a depus dovezi prin care să combată cele susținute de SC B. SRL prin Comunicarea nr. 1180213 din 18 februarie 2013 înregistrată la APDRP referitoare la necesitatea ofertei depuse la dosar, astfel că nu se poate considera că au fost depuse trei oferte conforme, așa cum se prevede în contractul de finanțare.

Mai mult, negarea participării la procedura de selecție de oferte s-a făcut tot printr-un înscris, comunicat recurentei-intimate.

Prevederile mai sus precizate, dar și cele ale art. 1 din Anexa I la contractul de finanțare referitoare la obligațiile beneficiarului finanțării, instituie obligația acestuia de a implementa proiectul, iar beneficiarul este singurul răspunzător pentru această implementare.

În art. 11 alin. (3) din Anexa 2 a contractului de finanțare se prevede că „În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului (..), precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate suspenda sau înceta valabilitatea Contractului, de plin drept (..). în aceste cazuri, beneficiarul va restitui, integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă”.

Art. 17 alin. (1) din Anexa I din contractului prevede că "Prin neregulă în accepțiunea prezentului contract se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare (..), precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect obținerea unor avantaje nejustificate și, în același timp, prejudicierea bugetului general al CE sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național”, iar art. 17 alin. (4) din Anexa I a contractului s-a stipulat că "în cazul înregistrării unei nereguli definite la art. 1, beneficiarul va restitui (..) integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autorității Contractante (..)".

Pentru toate aceste considerente se poate constata că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor legale și, de aceea, se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei în ceea ce privește achiziția de utilaje agricole.

În privința achiziției sistemului fotovoltaic nu vor fi reținute susținerile instanței de fond.

Deși a considerat că din actele emise nu ar rezulta rațiunea pentru care un astfel de echipament este considerat cheltuială neeligibilă, totuși, în actele contestate s-a apreciat că în legătură cu această achiziție s-a săvârșit o neregulă deoarece beneficiara deține branșament electric la sistemul național de furnizare a energiei electrice. Prin urmare, autoritatea de control a indicat motivul pentru care această achiziție este o cheltuială neeligibilă, iar instanța putea să analizeze caracterul eligibil sau nu al acestei cheltuieli.

Se constată că achiziția acestui sistem fotovoltaic a fost făcută cu scopul de a deservi activitățile din parcul auto, dar în condițiile în care se mențin actele contestate în ceea ce privește achiziția utilajelor, atunci, ca o consecință a acestei mențineri, nici achiziția sistemului fotovoltaic nu ar mai fi una eligibilă, având în vedere tocmai scopul achiziției acestuia.

Ar trebui precizat că potrivit art. 8 alin. (5) din Anexa I la contractul de finanțare: „În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu mai respectă condițiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (funcție de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc):

a) fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanțare;

b) fie la recuperarea parțială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acțiunii/acțiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condițiile menționate, nefiind influențată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil”.

În condițiile în care a fost considerată neeligibilă cheltuiala referitoare la achiziția sistemului fotovoltaic și, în raport de prevederile art. 8 alin. (5) mai sus citate, va fi respinsă acțiunea reclamantei și în ceea ce privește această achiziție, urmând a fi menținute actele contestate.

Ar trebui subliniat și faptul că instanța supremă s-a pronunțat în litigii ce au vizat nereguli constatate în legătură cu acordarea de fonduri nerambursabile către societăți comerciale pentru achiziționarea de utilaje agricole și unde a depus oferte aceeași SC B. SRL iar soluțiile au fost aceleași, respectiv de respingerea acțiunilor de anulare a actelor contestate întocmite de recurenta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), în acest sens, a se vedea, Decizia nr. 1991 din 16 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013, Decizia nr. 2755 din 21 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. y/2/2014, Decizia nr. 2841 din 26 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. z/2/2014).

În raport cu jurisprudența CEDO în Cauza Beian împotriva României, pentru ca instanța supremă să nu pronunțe soluții contrare în cauze identice, soluția în prezenta cauză este concordantă cu cea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarele sus amintite.

În Hotărârea pronunțată în Cauza Beian, CEDO a subliniat că divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr. 24846/94 și 34165/96 la 34173/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII) și că în loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și Păduraru paragraful 98, în cazul în care s-ar pronunța soluții contrare în spețe identice).

De aceea, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și, rejudecând, va fi respinsă acțiunea reclamantei SC A. SRL ca neîntemeiată.

II. Recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Încheierii din 24 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a vizat greșita respingere ca tardivă a cererii de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 3145 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel București.

Însă, în raport de soluția pronunțată de instanța de recurs prin care a fost casată Sentința civilă nr. 3145 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și respinsă acțiunea reclamantei SC A. SRL ca neîntemeiată, se poate considera că nu mai poate fi analizat recursul declarat de reclamantă împotriva Încheierii din 24 martie 2015 întrucât, chiar dacă nu ar fi fost tardiv formulată, cererea de completare a dispozitivului sentinței cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu se mai poate admisă.

De aceea, va fi respins, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Încheierii din 24 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) împotriva Sentinței civile nr. 3145 din data de 18 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de reclamanta SC „A.” SRL împotriva Încheierii de ședință din data de 24 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM