ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2774/2017

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe Curți de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 decembrie 2013, sub nr. x/2/2013, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit:

(i) anularea Deciziei nr. 19081 din 25 iunie 2013 emisă de Agenție privind soluționarea Contestației nr. 30 din 17 mai 2013 formulată de A.;

(ii) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 aprilie 2013;

(iii) anularea măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat A., în calitate de beneficiar al contractului de finanțare x din 06 aprilie 2011;

(iv) anularea măsurii de reziliere a Contractului;

(v) anularea măsurii de stabilire în sarcina reclamantei a creanței de 212.667,28 RON;

(vi) obligarea Agenției la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu conform art. 453 C. proc. civ.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2501 pronunțată în data de 26 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, a anulat Decizia nr. 19081 din 25 iunie 2013 emisă de pârâtă, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 aprilie 2013 emis de pârâtă și măsura de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat reclamantei în baza contractului de finanțare x din 06 aprilie 2011, măsura de reziliere a contractului și măsura de stabilire în sarcina reclamantei a creanței de 212.667,28 RON, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 3250 RON cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 2501 din 26 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii în totalitate a cererii de anulare, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a reiterat situația de fapt și neregulile constatate prin procesul-verbal contestat și a argumentat, în esență, că instanța de fond a ignorat dispozițiile legale, probatoriul administrat în cauză, clauzele contractuale și situația de fapt expusă în chiar hotărârea recurată.

Este evident, în condițiile în care SC B. SRL susține că nu a primit cereri de oferte și nu a transmis oferte către SC A. SRL, iar aceste oferte se regăsesc la dosarele de achiziții, că beneficiarul a acționat cu intenție în scopul vicierii procedurii de achiziție, iar acest element este suficient în sensul dovedirii producerii unei nereguli din perspectiva contractului de finanțare și a O.U.G. nr. 66/2011.

Prin decizia emisă în soluționarea contestației formulată de intimată, recurenta a luat în considerare toate susținerile contestatoarei, dar și situația de fapt, clauzele contractuale și dispozițiile legale incidente, decizia fiind emisă cu respectarea, atât a termenului legal, cât și a art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

În mod neîntemeiat a reținut instanța de fond faptul că recurenta și-a depășit atribuțiile în emiterea actelor administrative contestate, făcând aprecieri asupra veridicității ofertei depuse de SC B. SRL.

În stabilirea valorii creanței, recurenta s-a raportat la dispozițiile art. 2 și 17 din O.U.G. nr. 66/2011, dispunând retragerea finanțării nerambursabile aferente achiziției afectate de nereguli.

1.4. Apărările intimatului

Legal citată, intimata SC A. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 martie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentința atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și dreptul ca acesta să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

În speță, intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Deciziei nr. 19081 din 25 iunie 2013 emisă de APDRP privind soluționarea Contestației nr. 30 din 17 mai 2013 formulată de intimată și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 aprilie 2013, prin care s-a dispus măsura retragerii a ajutorului financiar nerambursabil acordat A., în calitate de beneficiar al contractului de finanțare x din 06 aprilie 2011, până la data efectuării controlului, precum și rezilierea contractului.

Prima instanță a admis cererea de chemare în judecată și a anulat actele administrative contestate.

Din analiza hotărârii astfel pronunțate se constată, însă, că instanța de fond s-a limitat la a da aparența unei minime examinări a legalității actelor administrative contestate, reluând, exclusiv și în integralitatea lor, argumentele reclamantei, expuse în acțiunea introductivă de instanță.

Însușirea evidentă a poziției procesuale a uneia dintre părți, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, nu răspunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Această conduită face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

În fond după casare, instanța de trimitere urmează să examineze toate aspectele de fapt și de drept invocate de părți, pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică, administrând orice altă probă apreciată ca utilă și pertinentă în cauză.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 2501 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT